ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 626/2007

Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta F.I. a chemat în judecată pe pârâta SC B.P. SA, sucursala Gorj, solicitând Tribunalului Gorj, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 3683 din 3 octombrie 2002, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri bănești pentru imobilul naționalizat din patrimoniul tatălui său, G.C., prin Decretul nr. 92/1950, poziția 144 din anexă, cu privire la care a depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, nesoluționată în termenul prevăzut de lege. La termenul din 5 noiembrie 2002, „la solicitarea reprezentantului pârâtor”, au fost introduse în cauză în calitate de „pârâte” Primăria Tg.

Jiu și Direcția de Servicii Comunale Tg. Jiu. Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 158 din 3 iunie 2003, a admis acțiunea și a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 3.692.959.316 lei. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 494 din 19 decembrie 2003, a admis apelurile declarate de reclamantă și de pârâtele Primăria municipiului Tg. Jiu, B.P., sucursala Gorj, și D.S.C. Tg. Jiu, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, cu motivarea că expertizele efectuate de prima instanță sunt „incomplete și nedocumentate”, situație în care tribunalul ar fi soluționat pricina „fără să cerceteze fondul”.

Evocând fondul după anulare și suplimentarea probei cu expertize judiciare, prin decizia nr. 2376 din 9 iulie 2004 a aceleiași instanțe a fost admisă acțiunea, după cum urmează: „Stabilește că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii ce vor fi stabilite în raport de valoarea de expertiză a terenului deținut de B.P. Tg.Jiu pentru 327 mp la suma de 1.689.098.880 lei și pentru 258 mp deținut de Primăria Tg. Jiu la suma de 1.332.683.520 lei”. Argumentarea soluției adoptate pe fondul cauzei se rezumă la aprecierea că „reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită la restituire, imobilul fiind preluat de la autorul său prin naționalizare, dar nu mai există construcțiile preluate iar terenul este afectat de construcții și edificii edilitare gospodărești, fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent ce vor fi stabilite (…) corespunzător valorii de expertiză stabilită pentru fiecare deținător (…)”.

Prin decizia nr. 4175 din 10 decembrie 2004, la cererea reclamantei curtea de apel a completat dispozitivul deciziei pronunțate în evocarea fondului, stabilind valoarea de expertiză și pentru imobilul construcție preluat și demolat de la autorul reclamantei, la suma de 2.929.966.000 lei. Împotriva deciziei de fond au declarat recurs Consiliul local al municipiului Tg. Jiu și SC B.P. SA, sucursala Gorj. Consiliul local al municipiului Tg.Jiu a invocat lipsa calității procesuale cu privire la imobilul construcție, cu motivarea că nu este unitate deținătoare, calitate pe care o are SC B.P. SA, care a dobândit acest imobil în 1994 prin cumpărare de la R. Tg.Jiu.

Cu privire la imobilul teren, recurentul susține prematuritatea cererii de chemare în judecată, cu motivarea că potrivit art. 24 alin. (7) și 8 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită se poate adresa instanței numai după emiterea de către unitatea deținătoare a deciziei/dispoziției prevăzute în alin. (1) al art. 24 (în forma inițială a legii). Se mai afirmă supraevaluarea terenului prin expertiza judiciară. Recurenta SC B.P. SA, sucursala Gorj, a criticat decizia de fond, susținând că nu are calitate de unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 întrucât, astfel cum s-a apărat și în fața instanțelor anterioare, terenul în suprafață de 458 mp pe care se află sediul actual al societății (edificat în anul 1994) i-a fost concesionat conform contractului de concesiune nr. 3945/1994 încheiat cu Primăria Tg.

Jiu, că la dosar nu s-au depus documente prin care reclamanta să dovedească dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 585 mp, situat în Tg. Jiu, același teren fiind revendicat în baza Legii nr. 10/2001 de alți proprietari, respectiv de moștenitorii autorilor B.V. și M. Recurenții menționați au declarat recurs și împotriva deciziei de completare nr. 4175 din 10 decembrie 2004, Consiliul local al municipiului Târgu Jiu susținând că cererea s-a judecat în lipsa acestuia, în condițiile în care formulase o cerere de amânare și solicitase o copie de pe acțiune, în conformitate cu prevederile art. 113-114 C. proc. civ. Recurenta SC B.P. SA a susținut că în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281² C. proc.

civ. pentru admiterea cererii de completare a deciziei nr. 2376 din 9 iulie 2004. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Motivul de recurs prin care Consiliul local al municipiului Târgu Jiu invocă excepția prematurității cererii de chemare în judecată este neîntemeiată. Fără a analiza legalitatea măsurii de introducere în cauză de către prima instanță a acestei părți (în calitate de pârât), întrucât nu a fost invocată nici o critică sub acest aspect, Curtea constată că recurentul a recunoscut că a fost notificat cu privire la imobilul în litigiu în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. Este adevărat că potrivit dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc.

civ., în cazurile în care prin legi speciale sunt reglementate proceduri prealabile, sesizarea instanței de judecată este condiționată de îndeplinirea procedurii prealabile și că legea specială de reparație nu stabilește calea de urmat pentru persoana îndreptățită, în situația în care persoana juridică notificată nu a emis dispoziție/decizie motivată în termenul prescris de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată în 2005. Cu toate acestea, din perspectiva titularului notificării procedura prealabilă reglementată de Legea nr. 10/2001 a fost îndeplinită iar refuzul persoanei juridice notificate de a soluționa cererea privind măsurile reparatorii nu poate fi apreciat ca un impediment legal pentru titularul notificării de a se adresa instanței de judecată în vederea valorificării drepturilor recunoscute de legea specială de reparație, sub pretextul inadmisibilității (prematurității cererii de chemare în judecată), o asemenea interpretare contravenind spiritului legii analizate și principiului liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin nerespectarea termenului legal de soluționare a notificării, unitățile notificate au acceptat posibilitatea acționării în judecată, reclamanta neavând altă posibilitate de a obține soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil. Cu privire la celelalte motive, se constată că ambii recurenți au contestat, într-o formă sau alta, calitatea lor de unități deținătoare în prezenta cauză. Conform art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în scopul aplicării corecte a legii, numai în cazul în care împrejurările de fapt au fost deplin stabilite. Reclamanta a pretins măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 (poziția 144 din anexă) din patrimoniul autorului său, G.C., susținând că la data naționalizării era numerotat cu nr. 27 pe strada T. și că în prezent numărul factorial este 25, corespunzând sediului pârâtei S.C.

B.P. S.A. Din foaia matricolă întocmită la nivelul anului 1950 și din anexa la decretul de naționalizare rezultă că imobilul proprietatea tatălui reclamantei era compus din parter și două etaje și era situat în Tg. Jiu, str. T. nr. 27. În primă instanță, Primăria Tg. Jiu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert G.R., arătând că imobilul situat la nr. 25 pe str. T. a fost naționalizat pe numele altei persoane, B.V., ale cărei succesoare au formulat de asemenea notificare în baza Legii nr. 10/2001. În susținerea obiecțiunilor formulate (la care expertul nu a răspuns deși au fost încuviințate de instanță) au fost depuse: notificarea formulată de moștenitoarele numitului B.V.

pentru imobilele din str. T. nr. 21, 23 și 25, foaia matricolă nr. 2 întocmită în anul 1950 pentru imobilul de la nr. 25 pe numele proprietarului B.V., anexa la Decretul nr. 92/1950 în care, la poziția 169, se menționează că imobilele din str. T. nr. 21, 23, 25 au fost preluate de la B.V. Experții desemnați în cauză au preluat afirmația reclamantei în sensul că imobilul naționalizat de la autorul său, situat la nr. 27 pe str. T. poartă în prezent nr. 25, fără să existe la dosar vreun înscris care să ateste eventuala modificare în timp a numărului factorial.

S-a ajuns astfel, ca pentru același imobil, situat în str. T. nr. 25, unde în prezent se află sediul pârâtei B., prin hotărâri judecătorești pronunțate în litigii distincte, respectiv în prezenta cauză și în dosarul nr. 5943/CIV/2005 al Curții de Apel Craiova, secția civilă, (decizia nr. 198/2006, depusă la filele 77-82 dosar recurs) să se stabilească dreptul la măsuri reparatorii atât în favoarea reclamantei F.I. cât și în favoarea moștenitoarelor numitului B.V. De asemenea, întinderea dreptului de proprietate asupra terenului preluat de la autorul reclamantei nu a fost corect stabilită, astfel cum rezultă din nota întocmită de expertul tehnic G.R. (filele 25-26 dosar recurs) după pronunțarea hotărârilor recurate.

Pentru identificarea amplasamentului actual al imobilului preluat prin naționalizare de la autorul reclamantei, stabilirea întinderii dreptului de proprietate asupra terenului, lămurirea situației juridice actuale a imobilului, se impune suplimentarea probatoriului, respectiv completarea sau efectuarea unei noi expertize în specialitatea topografie și administrarea de probe din care să rezulte dacă ulterior datei naționalizării au avut loc modificări ale numerelor factoriale ale imobilelor situate pe str. T. din Tg. Jiu. Cu privire la decizia nr. 4175 din 10 decembrie 2004, pronunțată în cadrul procedurii prevăzute de art 281² C. proc. civ. se constată întemeiat motivul de recurs formulat de Consiliul local al municipiului Târgu Jiu în baza art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. Legalitatea procedurii de citare a părților care au calitate de pârâți sau de intimați presupune nu numai comunicarea citației ci și a cererii de chemare în judecată, a cererii motivate prin care se exercită o cale de atac sau se inițiază o procedură pentru care legea prevede citarea, respectiv dezbaterea în condiții de contradictorialitate, comunicarea cererii fiind de esența respectării dreptului la apărare. În acest sens sunt dispozițiile generale prevăzute de art. 114¹ alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Consiliul local al municipiului Târgu Jiu a fost citat pentru termenul din 10 decembrie 2004 fără a i se comunica copia cererii de completare, astfel cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 9 din dosar, iar cererea de amânare prin care a solicitat acordarea unui nou termen motivat de imposibilitatea de prezentare dar și în vederea comunicării cererii formulate de reclamantă a fost respinsă de instanță contrar prevederilor legale menționate, situație în care se poate conchide incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Incidența cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. atrage, conform dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. și a dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., casarea totală a hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, făcând inutilă analiza motivelor de recurs formulate de SC B.P. SA împotriva aceleiași decizii. Pentru considerentele prezentate, Curtea urmează să admită cererile de recurs, să caseze deciziile atacate și să trimită cauza pentru rejudecarea cererilor de apel la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul local al municipiului Târgu Jiu al SC B. SA, sucursala Gorj, împotriva deciziilor nr. 2376 din 9 iulie 2004 și nr. 4175 din 10 decembrie 2004 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Casează deciziile menționate precum și decizia nr. 494 din 19 decembrie 2003 a aceleiași instanțe și trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2007.