ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 626/2007

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamanta F.I. a chemat în judecată

pe pârâta SC B.P. SA, sucursala Gorj, solicitând Tribunalului Gorj, instanță pe

rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 3683 din 3 octombrie 2002,

obligarea pârâtei la plata de despăgubiri bănești pentru imobilul naționalizat

din patrimoniul tatălui său, G.C., prin Decretul nr. 92/1950, poziția 144 din

anexă, cu privire la care a depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001,

nesoluționată în termenul prevăzut de lege.

La termenul din 5 noiembrie 2002,

„la solicitarea reprezentantului pârâtor”, au fost introduse în cauză în

calitate de „pârâte” Primăria Tg. Jiu și Direcția de Servicii Comunale Tg. Jiu.

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 158 din 3 iunie 2003, a admis acțiunea și a constatat că

reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de

3.692.959.316 lei.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

prin decizia nr. 494 din 19 decembrie 2003, a admis apelurile declarate de

reclamantă și de pârâtele Primăria municipiului Tg. Jiu, B.P., sucursala Gorj,

și D.S.C. Tg. Jiu, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, cu

motivarea că expertizele efectuate de prima instanță sunt „incomplete și

nedocumentate”, situație în care tribunalul ar fi soluționat pricina „fără să

cerceteze fondul”.

Evocând fondul după anulare și

suplimentarea probei cu expertize judiciare, prin decizia nr. 2376 din 9 iulie

2004 a aceleiași instanțe a fost admisă acțiunea, după cum urmează: „Stabilește

că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii ce vor fi stabilite în

raport de valoarea de expertiză a terenului deținut de B.P. Tg.Jiu pentru 327

mp la suma de 1.689.098.880 lei și pentru 258 mp deținut de Primăria Tg. Jiu la

suma de 1.332.683.520 lei”.

Argumentarea soluției adoptate pe

fondul cauzei se rezumă la aprecierea că „reclamanta a făcut dovada că este

persoană îndreptățită la restituire, imobilul fiind preluat de la autorul său

prin naționalizare, dar nu mai există construcțiile preluate iar terenul este

afectat de construcții și edificii edilitare gospodărești, fiind îndreptățită

la măsuri reparatorii prin echivalent ce vor fi stabilite (…) corespunzător

valorii de expertiză stabilită pentru fiecare deținător (…)”.

Prin decizia nr. 4175 din 10 decembrie

2004, la cererea reclamantei curtea de apel a completat dispozitivul deciziei

pronunțate în evocarea fondului, stabilind valoarea de expertiză și pentru

imobilul construcție preluat și demolat de la autorul reclamantei, la suma de

2.929.966.000 lei.

Împotriva deciziei de fond au

declarat recurs Consiliul local al municipiului Tg. Jiu și SC B.P. SA,

sucursala Gorj.

Consiliul local al municipiului

Tg.Jiu a invocat lipsa calității procesuale cu privire la imobilul construcție,

cu motivarea că nu este unitate deținătoare, calitate pe care o are SC B.P. SA,

care a dobândit acest imobil în 1994 prin cumpărare de la R. Tg.Jiu.

Cu privire la imobilul teren,

recurentul susține prematuritatea cererii de chemare în judecată, cu motivarea

că potrivit art. 24 alin. (7) și 8 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită

se poate adresa instanței numai după emiterea de către unitatea deținătoare a

deciziei/dispoziției prevăzute în alin. (1) al art. 24 (în forma inițială a

legii).

Se mai afirmă supraevaluarea

terenului prin expertiza judiciară.

Recurenta SC B.P. SA, sucursala

Gorj, a criticat decizia de fond, susținând că nu are calitate de unitate

deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 întrucât, astfel cum s-a apărat și în

fața instanțelor anterioare, terenul în suprafață de 458 mp pe care se află

sediul actual al societății (edificat în anul 1994) i-a fost concesionat

conform contractului de concesiune nr. 3945/1994 încheiat cu Primăria Tg. Jiu,

că la dosar nu s-au depus documente prin care reclamanta să dovedească dreptul

de proprietate asupra terenului în suprafață de 585 mp, situat în Tg. Jiu,

același teren fiind revendicat în baza Legii nr. 10/2001 de alți proprietari,

respectiv de moștenitorii autorilor B.V. și M.

Recurenții menționați au declarat

recurs și împotriva deciziei de completare nr. 4175 din 10 decembrie 2004,

Consiliul local al municipiului Târgu Jiu susținând că cererea s-a judecat în

lipsa acestuia, în condițiile în care formulase o cerere de amânare și

solicitase o copie de pe acțiune, în conformitate cu prevederile art. 113-114

C. proc. civ.

Recurenta SC B.P. SA a susținut că

în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281² C. proc.

civ. pentru admiterea cererii de completare a deciziei nr. 2376 din 9 iulie

2004.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Motivul de recurs prin care

Consiliul local al municipiului Târgu Jiu invocă excepția prematurității

cererii de chemare în judecată este neîntemeiată.

Fără a analiza legalitatea măsurii

de introducere în cauză de către prima instanță a acestei părți (în calitate de

pârât), întrucât nu a fost invocată nici o critică sub acest aspect, Curtea

constată că recurentul a recunoscut că a fost notificat cu privire la imobilul

în litigiu în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Este adevărat că potrivit

dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile în care prin legi

speciale sunt reglementate proceduri prealabile, sesizarea instanței de

judecată este condiționată de îndeplinirea procedurii prealabile și că legea

specială de reparație nu stabilește calea de urmat pentru persoana

îndreptățită, în situația în care persoana juridică notificată nu a emis

dispoziție/decizie motivată în termenul prescris de art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, republicată în 2005.

Cu toate acestea, din perspectiva

titularului notificării procedura prealabilă reglementată de Legea nr. 10/2001

a fost îndeplinită iar refuzul persoanei juridice notificate de a soluționa

cererea privind măsurile reparatorii nu poate fi apreciat ca un impediment

legal pentru titularul notificării de a se adresa instanței de judecată în

vederea valorificării drepturilor recunoscute de legea specială de reparație,

sub pretextul inadmisibilității (prematurității cererii de chemare în judecată),

o asemenea interpretare contravenind spiritului legii analizate și principiului

liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție și de art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin nerespectarea termenului legal

de soluționare a notificării, unitățile notificate au acceptat posibilitatea

acționării în judecată, reclamanta neavând altă posibilitate de a obține

soluționarea cererii sale într-un termen rezonabil.

Cu privire la celelalte motive, se

constată că ambii recurenți au contestat, într-o formă sau alta, calitatea lor

de unități deținătoare în prezenta cauză.

Conform art. 314 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în

scopul aplicării corecte a legii, numai în cazul în care împrejurările de fapt

au fost deplin stabilite.

Reclamanta a pretins măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul naționalizat în baza Decretului nr.

92/1950 (poziția 144 din anexă) din patrimoniul autorului său, G.C., susținând

că la data naționalizării era numerotat cu nr. 27 pe strada T. și că în prezent

numărul factorial este 25, corespunzând sediului pârâtei S.C. B.P. S.A.

Din foaia matricolă întocmită la

nivelul anului 1950 și din anexa la decretul de naționalizare rezultă că

imobilul proprietatea tatălui reclamantei era compus din parter și două etaje

și era situat în Tg. Jiu, str. T. nr. 27.

În primă instanță, Primăria Tg. Jiu

a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert G.R., arătând

că imobilul situat la nr. 25 pe str. T. a fost naționalizat pe numele altei

persoane, B.V., ale cărei succesoare au formulat de asemenea notificare în baza

Legii nr. 10/2001.

În susținerea obiecțiunilor

formulate (la care expertul nu a răspuns deși au fost încuviințate de instanță)

au fost depuse: notificarea formulată de moștenitoarele numitului B.V. pentru

imobilele din str. T. nr. 21, 23 și 25, foaia matricolă nr. 2 întocmită în anul

1950 pentru imobilul de la nr. 25 pe numele proprietarului B.V., anexa la

Decretul nr. 92/1950 în care, la poziția 169, se menționează că imobilele din

str. T. nr. 21, 23, 25 au fost preluate de la B.V.

Experții desemnați în cauză au

preluat afirmația reclamantei în sensul că imobilul naționalizat de la autorul

său, situat la nr. 27 pe str. T. poartă în prezent nr. 25, fără să existe la

dosar vreun înscris care să ateste eventuala modificare în timp a numărului

factorial.

S-a ajuns astfel, ca pentru același

imobil, situat în str. T. nr. 25, unde în prezent se află sediul pârâtei B.,

prin hotărâri judecătorești pronunțate în litigii distincte, respectiv în

prezenta cauză și în dosarul nr. 5943/CIV/2005 al Curții de Apel Craiova,

secția civilă, (decizia nr. 198/2006, depusă la filele 77-82 dosar recurs) să

se stabilească dreptul la măsuri reparatorii atât în favoarea reclamantei F.I.

cât și în favoarea moștenitoarelor numitului B.V.

De asemenea, întinderea dreptului de

proprietate asupra terenului preluat de la autorul reclamantei nu a fost corect

stabilită, astfel cum rezultă din nota întocmită de expertul tehnic G.R. (filele

25-26 dosar recurs) după pronunțarea hotărârilor recurate.

Pentru identificarea amplasamentului

actual al imobilului preluat prin naționalizare de la autorul reclamantei,

stabilirea întinderii dreptului de proprietate asupra terenului, lămurirea

situației juridice actuale a imobilului, se impune suplimentarea probatoriului,

respectiv completarea sau efectuarea unei noi expertize în specialitatea

topografie și administrarea de probe din care să rezulte dacă ulterior datei

naționalizării au avut loc modificări ale numerelor factoriale ale imobilelor

situate pe str. T. din Tg. Jiu.

Cu privire la decizia nr. 4175 din

10 decembrie 2004, pronunțată în cadrul procedurii prevăzute de art 281²

C. proc. civ. se constată întemeiat motivul de recurs formulat de Consiliul

local al municipiului Târgu Jiu în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Legalitatea procedurii de citare a

părților care au calitate de pârâți sau de intimați presupune nu numai

comunicarea citației ci și a cererii de chemare în judecată, a cererii motivate

prin care se exercită o cale de atac sau se inițiază o procedură pentru care

legea prevede citarea, respectiv dezbaterea în condiții de

contradictorialitate, comunicarea cererii fiind de esența respectării dreptului

la apărare.

În acest sens sunt dispozițiile

generale prevăzute de art. 114¹ alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Consiliul local al municipiului

Târgu Jiu a fost citat pentru termenul din 10 decembrie 2004 fără a i se

comunica copia cererii de completare, astfel cum rezultă din procesul-verbal de

îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 9 din dosar, iar cererea de

amânare prin care a solicitat acordarea unui nou termen motivat de

imposibilitatea de prezentare dar și în vederea comunicării cererii formulate

de reclamantă a fost respinsă de instanță contrar prevederilor legale

menționate, situație în care se poate conchide incidența în cauză a cazului de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Incidența cazului de casare prevăzut

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. atrage, conform dispozițiilor art. 312 alin.

(5) C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., casarea totală a

hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, făcând

inutilă analiza motivelor de recurs formulate de SC B.P. SA împotriva aceleiași

decizii.

Pentru considerentele prezentate,

Curtea urmează să admită cererile de recurs, să caseze deciziile atacate și să

trimită cauza pentru rejudecarea cererilor de apel la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâții

Consiliul local al municipiului Târgu Jiu al SC B. SA, sucursala Gorj,

împotriva deciziilor nr. 2376 din 9 iulie 2004 și nr. 4175 din 10 decembrie

2004 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Casează deciziile menționate precum și

decizia nr. 494 din 19 decembrie 2003 a aceleiași instanțe și trimite cauza

pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2007.