ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3268/2005

Asupra recursului civil de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 26 mai 2003 pe rolul

Tribunalului Gorj, reclamantul B.I. a chemat în judecată pârâta A.P.A.P.S.

București solicitând ca prin sentință să se dispună obligarea acesteia la

emiterea unei dispoziții motivate prin care să se răspundă la notificarea

adresată de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

potrivit Legii nr. 10/2001 reclamantul a solicitat despăgubiri bănești pentru

un teren preluat abuziv pe raza comunei Bîlteni, județul Gorj, adresând

notificări atât deținătorului actual, SC M. SA Tg. Jiu cât și A.P.A.P.S.,

instituție implicată în procesul de privatizare însă nu a primit nici un

răspuns.

Pârâta a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive și a

precizat că terenul respectiv este deținut în prezent de SC M. SA Tg. Jiu.

Tribunalul Gorj, prin sentința

civilă nr. 179 din 12 iunie 2003, a admis acțiunea, obligând pârâta să emită

dispoziție motivată cu privire la notificarea reclamantului.

Instanța a reținut că sunt pe deplin

incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001, fiind vorba despre un

imobil preluat cu titlu valabil, evidențiat în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe, prin care a susținut că acțiunea nu poate fi primită, a fost

respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 307 din 31 octombrie 2003 a Curții

de Apel Craiova, care a reiterat motivarea instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și susținând în esență că:

- a fost încălcat principiul contradictorialității

și implicit cel al dreptului la apărare în condițiile în care la instanța de

fond nu i-au fost comunicate copia acțiunii și înscrisurile depuse de

reclamant;

- nu are calitate procesuală pasivă,

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 nefiind aplicabile;

- acțiunea reclamantului este

prematur introdusă, urmând a fi respinsă ca atare.

Examinând actele și lucrările

dosarului în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Sub

un prim aspect, ambele instanțe au reținut în mod corect că, odată cu

notificarea, reclamantul a comunicat recurentei intimate toate înscrisurile de

care a înțeles să se folosească; nu a fost în nici un caz încălcat principiul

contradictorialității și nici cel al dreptului la apărare, pe tot parcursul

procesului pârâta fiind citată cu respectarea dispozițiilor legale.

Pe de altă parte, așa cum s-au

motivat de altfel soluțiile și în fond și în apel, ipoteza prevăzută de art. 27

din Legea nr. 10/2001 este pe deplin conturată, astfel încât recurenta-pârâtă

(devenită între timp A.V.A.S.) are calitate procesuală pasivă, ei revenindu-i

obligații legale pe care, în speță, nu le-a îndeplinit.

În fine, este necontestat că

recurenta pârâtă nu a răspuns notificării în termenul legal de 60 de zile,

astfel încât acțiunea reclamantului, vizând îndeplinirea unei obligații de “a

face” nu poate fi considerată prematură.

În consecință, cum sentința și

decizia sunt în întregime legale și temeinice, recursul va fi respins ca

nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 307 din 31 octombrie 2003 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2005.