ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3274/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Reclamantele V.E. și K.A.M. au

chemat în judecată pe pârâții S.N.P. P. SA București, sucursala Târgu Jiu,

Prefectura județului Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

Primăria municipiului Târgu Jiu, solicitând Tribunalului Gorj, pe rolul căruia

cauza a fost înregistrată sub nr. 4243/2002, să dispună obligarea pârâților la

plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de

2.674,975 mp situat în Târgu Jiu, preluat abuziv de stat în baza Decretului nr.

111/1951 din patrimoniul autorului V.V., sau să dispună restituirea în natură a

acestui imobil.

În motivarea acțiunii, reclamantele

au arătat că, în calitate de moștenitoare ale proprietarului V.V., decedat la

data de 12 martie 1986, au respectat procedura prevăzută de art. 21 din Legea

nr. 10/2001, în sensul că s-au adresat cu notificări pârâtelor, însă nu au

primit nici un răspuns.

Tribunalul Gorj, prin sentința

civilă nr.1 92/2003, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Sentința a rămas definitivă, prin

respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamante, potrivit deciziei

civile nr. 927 din 22 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția civilă, în dosar nr. 5046/2003.

Pentru a adopta această soluție,

instanțele au reținut următoarele:

Pentru promovarea acțiunii,

legitimare procesuală are numai reclamanta K.A.M., ca nepoată de fiu predecedat

a autorului V.V. (calitate dovedită cu certificat de moștenitor), nu și

reclamanta V.E., noră a defunctului V.V.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că

măsurile reparatorii se pot acorda în temeiul Legii nr. 10/2001 în condițiile

în care terenul pretins prin acțiune, deținut de S.N.P. P. s-ar identifica în

patrimoniul autorului, situație contrazisă de expertizele efectuate în primă instanță,

din care rezultă că actul de care se prevalează reclamantele pentru a demonstra

preluarea imobilului de către stat nu permite o delimitare riguroasă sub

aspectul vecinătăților.

Din procesul-verbal nr. 0311365/1956

rezultă că au fost preluate de la V.V. două bucăți de teren de câte 1,16 ha,

prim suprafață identificată în Târgu Jiu, str. P. nu face obiectul litigiului.

Suprafața solicitată de reclamante

face parte din cel de-al doilea teren de 1.16 ha identificat în procesul-verbal

ca fiind situat în str. V. din Tg.Jiu, din înscrisuri ulterioare preluării

reieșind că în anul 1960 a fost transmis în administrarea Spitalului de Adulți

Tg.Jiu și că, în prezent, în locul spitalului se află Liceul Economic.

Împotriva deciziei pronunțată de

instanța de apel au declarat recurs apelantele-reclamante K.A.M. și V.E.

Recursul a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., criticile formulate vizând

necesitatea efectuării unei noi expertize, probă greșit respinsă în apel.

Se susține lipsa de obiectivitate și

preciziune a raportului de expertiză întocmit de expert P.V.

La termenul de dezbateri, Curtea a

pus în discuția părților, din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2)

C. proc. civ., motivul de casare de ordine publică privind necompetența

teritorială a Tribunalului Gorj pentru soluționarea în primă instanță a cererii

de chemare în judecată.

În mod constant, pe parcursul

procesului, reclamantele au susținut că terenul în suprafață de 2.674 mp (parte

din terenul de 1,16 ha) preluat de stat prin procesul-verbal nr. 1311365)1959

este deținut de S.N.P. P. SA, pe acest tern fiind edificat un laborator de

analize fizico-chimice.

Promovarea cererii de chemare în

judecată a fost justificată de faptul că unitatea deținătoare nu s-a pronunțat

prin decizie motivată asupra notificării comunicate pârâtei prin executorul

judecătoresc, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea

nr. 10/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.

(8) din Legea nr. 10/2001 (art. 3

1

în actuala reglementare),

competența de soluționare a cererii aparține secției civile a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.

Conform art. 20 alin. (1) din legea

specială de reparație, sunt unități deținătoare: „ o regie autonomă, o

societate sau companie națională, o societate comercială (…)”, respectiv

persoane juridice cu personalitate juridică, care au drept de decizie asupra

bunurilor înregistrate în patrimoniul lor.

Acțiunea reclamantelor a fost

înregistrată la tribunalul în a cărui rază teritorială se află o sucursală a

S.N.P. P., fără personalitate juridică al societății naționale, și a fost

soluționată în primă instanță de Tribunalul Gorj.

Cum sediul S.N.P. P.T., societate

pretinsă de reclamante a fi unitatea deținătoare a terenului preluat abuziv de

stat, se află în municipiul București, competența teritorială exclusivă

prevăzută în legea specială de reparație aparține Tribunalului București, norma

de competență prevăzută de art. 24 alin. (3

1

) din Legea nr. 10/2001

fiind de ordine publică (art. 159 pct. 3 C. proc. civ. ).

Constatând incidența în cauză a

cazului de casare prevăzută de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Curtea urmează să

admită recursul, să caseze deciziile pronunțate de instanțele anterioare și să

trimită dosarul pentru soluționare în primă instanță la Tribunalul București.

Instanța de trimitere, cu ocazia

judecării pricinii urmează să dispună administrarea de probatorii pentru

lămurirea următoarelor aspecte:

1.La dosar a fost depusă o singură

notificare formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamanta V.E., care nu are

calitate de persoană îndreptățită, neavând vocație succesorală la moștenirea

defunctului V.V.

V.E. este soția fiului predecedat

(V.R.) al proprietarului V.V., nefăcând parte din categoria „moștenitorilor”

care, conform dispozițiilor art. 665 și art. 666 C. civ., beneficiază de

instituția reprezentării succesorale.

Singura persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

republicată, este reclamanta K.A.M. nepoată de fiu predecedat a fostului

proprietar, condiționat însă de înregistrarea notificării în termenul prescris

de art. 21 alin. (1) din actul normativ analizat, termen prelungit succesiv

prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001 iar dovada notificării nu a

fost făcută de această parte.

2.La fila 26 din dosarul instanței

de apel se află copia procesului-verbal nr. 555 din 11 decembrie 1959 al

Tribunalului Popular Tg. Jiu, în care se menționează că preluarea este

consecința confiscării totale a averii „condamnatului V.V.” dispusă prin

sentința penală nr. 1515/1959.

În raport cu acest proces-verbal,

este necesar să fie depusă hotărârea judecătorească menționată, pentru a se

verifica, în funcție de infracțiunea pentru care a fost condamnat V.V., dacă

imobilul a fost preluat abuziv în sensul prevăzut de art. 2 lit. b) din Legea

10/2001.

3.În fine, tot în raport de

procesul-verbal nr. 555 din 11 decembrie 1959, depus pentru prima dată în apel,

neavut în vedere la întocmirea în primă instanță a raportului de expertiză și

în care sunt indicate cu mai multă precizie vecinătățile terenului la data

preluării de către stat (rezultă și faptul că terenul nu avea o formă

geometrică regulată), în măsura în care se va stabili că reclamanta K.A.M. face

dovada cerințelor prevăzute la pct. 1 și 2 din îndrumările instanței de control

judiciar, este necesară efectuarea unei noi expertize topometrice.

Pentru considerentele prezentate, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. și a dispozițiilor art.

313 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să caseze hotărârile

pronunțate de instanțele anterioare și să trimită cauza spre competentă

soluționare în primă instanță la Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul reclamantelor K.A.M.

și V.E. împotriva deciziei nr. 927 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

Casează decizia recurată și sentința

civilă nr. 192 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Gorj, secția civilă, și trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 29 martie 2006.