ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4797/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 20 iunie 2002 reclamantul S.I. în

contradictoriu cu Primăria Tg.Jiu, SC L. SA și SC H. SA a solicitat instanței

ca prin hotărârea ce o va pronunța să-i fie lăsată în deplină proprietate și

liniștită posesie un imobil și terenul aferent în suprafață de 4603 mp, teren

deținut de SC L. SA.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că

imobilul a fost preluat abuziv de către Statul Român de la autorul său S.S.S.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe

dispozițiile art. 24 pct. 8 din Legea nr. 10/2001.

Judecătoria Tg.Jiu prin sentința civilă nr. 8248

din 19 septembrie 2002 și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Gorj, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 497 din 16 septembrie

2005 Tribunalul Gorj, secția civilă, a respins acțiunea formulată de S.I.,

decedat continuată de moștenitorii acestuia J.E. și J.M.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 146 din 16

februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, cauza fiind trimisă spre

rejudecare.

Prin sentința civilă nr. 94 din 4

iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanta J.E. și de moștenitorii reclamantului J.M., decedat, continuată de J.C.M.,

J.G.A. și F.J.

Au fost respinse cererile de

intervenție privind pe intervenienții V.V., P.R., G.M. și C.I.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a

reținut, în

Conform actului de vânzare-cumpărare din 12 esență,

următoarele: august 1927 autorul reclamanților a dobândit terenul în suprafață

de 8083 mp.

Din adresa nr. 3852 din 16 mai 1997 eliberată de

Primăria Municipiului Tg.Jiu a rezultat că în evidențele acestei primării nu

s-au găsit documente care să ateste modul în care terenul în litigiu a fost

trecut în proprietatea statului.

Din precizarea formulată de

reclamantul S.I., în primul ciclu procesual rezultă că acesta a solicitat

restituirea imobilului – teren în suprafață de 8000 mp, și a două clădirii

situate în Tg.Jiu.

Pentru suprafața de 4603 mp, s-a

eliberat titlul de proprietate numiților S.I. și S.S., pentru care părțile se

judecată în acțiunea în revendicare iar suprafața de 4334 mp, este deținută de A.M.M.

și A.M.A. care posedă actul de vânzare-cumpărare nr. 2733 din 26 aprilie 2009,

teren înstrăinat de SC H. SA.

Restul suprafeței de 3466 mp fiind

ocupată de case de locuit nu poate fi restituită în natură.

A mai reținut prima instanță

incidența în speță a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

întrucât pentru parte din teren, s-a făcut reconstituirea în temeiul Legii nr. 18/1991,

iar pentru restul suprafeței reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive

din înscrisurile depuse rezultând că terenul a fost înstrăinat.

Împotriva acestei sentințe

reclamanții au declarat apel, susținând că terenul în litigiu în suprafață de

8000 mp, casă și construcții se află în intravilanul localității Tg.Jiu, imobil

naționalizat, așa cum rezultă din foaia matricolă a imobilului și din această

suprafață în anul 1947 a fost înstrăinată doar 1997 mp numitului V.I.

Au mai arătat că prin decizia nr. 167

din 3 iulie 2003 a Curții de Apel Craiova, instanța a reținut ca fiind

înstrăinată suprafața de 3241,64 mp, rămânând o diferență de 1079 mp, însă

experții care au întocmit expertiza pe care s-a întemeiat soluția au fost

cercetați pentru infracțiunea de fals.

Curtea de Apel Craiova, secția I-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 124 din 9

aprilie 2009, a admis apelurile declarate de reclamanți, a schimbat în parte

sentința civilă nr. 94 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în sensul

că a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție formulată de

intervenientul C.I. și în consecință: a constatat că reclamanții și

intervenientul sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 3397

mp, teren situat în Tg.Jiu; a respins acțiunea și cererea de intervenție

formulată față de ceilalți pârâți, respectiv SC H. SA, D.S.C. Tg.Jiu, A.V.A.S.,

A.M.A. și A.M.M.; a menținut dispozițiile sentinței civile privind soluționarea

cererii de intervenție formulate de P.R., V.V. și G.M.

Pentru a hotărî astfel, curtea de

apel, a reținut următoarele:

Din suprafața în litigiu, prin

titlul de proprietate nr. 1321021/1996 a fost reconstituit pentru autorul reclamanților

și ai intervenientului (S.S. și S.I.) dreptul de proprietate pentru suprafața

de 460,3 mp teren.

Faptul că terenul ce a făcut

obiectul Legii nr. 18/1991 este inclus în cel ce a fost solicitat conform Legii

nr. 10/2001 rezultă din mai multe probe.

Astfel, prin compararea

vecinătăților terenului din titlul de proprietate cu terenul identificat de

expert M.A. și schița anexă la expertiză rezultă că terenurile se suprapun.

Reclamanții au mai promovat o

acțiune în revendicarea terenului pentru care li s-a reconstituit dreptul de

proprietate, ce a făcut obiectul dosarului nr. 3852/1996 al Judecătoriei

Tg.Jiu.

După mai multe cicluri procesuale, a

fost pronunțată sentința civilă nr. 184/2002 a Tribunalului Gorj, despre care

reclamanții fac vorbire în apel.

Aceștia se află însă în eroare

atunci când susțin că sentința a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 167/2009

a Curții de Apel Craiova.

Prin această din urmă decizie,

sentința tribunalului a fost casată, cauza fiind trimisă primei instanțe.

În rejudecare a fost pronunțată

decizia civilă nr. 1068/2008, aceasta având autoritate de lucru judecat asupra

faptului că reclamanții și C.I. au deja stabilit dreptul de proprietate asupra

terenului din titlu emis conform Legii nr. 18/1991 și că acest teren este

deținut de pârâții A.M.A. și A.M.M. ca urmare a cumpărării de la SC H. SRL.

A reținut curtea de apel, că din

suprafața totală de 8000 mp, părțile nu mai pot pretinde suprafața de 4603 mp,

pentru că acest teren a făcut obiectul legii fondului funciar și cu privire la

el s-a eliberat titlu de proprietate.

Acțiunea promovată de SC H. SRL

pentru constatarea nulității parțiale a acestui titlu nu a fost soluționată,

fiind disjunsă de judecătorie, nefăcându-se dovada că titlul a fost anulat.

În ceea ce privește diferența de

teren, de 3397 mp, curtea a reținut că terenul nu poate fi restituit în natură,

fiind ocupat de obiective de investiții, astfel că în condițiile art. 10 din

Legea nr. 10/2001, reclamanților le vor fi acordate măsuri reparatorii conform

Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Referitor la capătul de cerere

privind acordarea de măsuri reparatorii pentru construcții, curtea a apreciat

că acestea nu pot fi acordate întrucât au fost înstrăinate de autorul

reclamanților anterior naționalizării.

Nu a fost admisă nici cererea de

restituire în natură a suprafeței de 197 mp, ocupată de V.I., întrucât terenul

nu face parte din suprafața ce a făcut obiectul naționalizării.

Împotriva acestei din urmă decizii

au declarat recurs reclamanții J.E., F.J.D., J.G.A. și J.C.M.

Prin criticile formulate recurenții

au susținut că, în mod greșit instanța de apel nu a dispus restituirea

suprafeței de 197 mp teren ce a făcut obiectul notificării , a construcțiilor

aferente ( o casă, o magazie și o moară) demolate de actuali deținători și a

suprafeței de 8083 mp, teren aflat în domeniul public al Primăriei Tg.Jiu.

Recurenții-reclamanți nu au indicat motivele

de recurs, însă acestea pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte,

constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin cererea introductivă formulată

la data de 2006, reclamantul S.I. a solicitat să-i fie lăsată în deplină

proprietate și liniștită posesie un imobil și terenul aferent în suprafață de

4603 mp, teren deținut de SC L. SA, acțiunea fiind formulată în contradictoriu

cu Primăria Tg.Jiu, SC L. SA și SC H. SRL Tg.Jiu (f.91- sentința civilă nr. 8248

din 19 septembrie 2002 a Judecătoriei Tg.Jiu, dosar nr. 10544 din 24 iunie

2002).

De precizat că, prin această

sentință a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului Gorj, obiectul litigiului fiind Legea nr. 10/2001.

Din conținutul notificării (fila 14

dosar nr. 10544/2002) rezultă că S.I., J.E. și J.M. au solicitat restituirea în

natură a următoarelor mobile și imobile:

1) „una bucată de pământ…. aflată pe

raza comunei Săcele, județul Gorj conform actelor de proprietate”.

2) „Proprietatea din orașul Tg.Jiu, pe

care am cumpărat-o de la moștenitorii N.H., vecină la răsărit cu A.S., adică

terenul ipotecat Băncii Comerțul din aceeași proprietate, la apus cu CFR, și

pârâtul H., la Miazăzi cu strada D. în suprafață de circa 8000 mp, împreună cu

tot ce se află pe dânsa conform actelor de proprietate”.

3) „Terenul împreună cu moara,

joagărul și cuptorul de pâine - Brutăria - tot pe raza comunei Săcele, județul

Gorj, conform actelor de proprietate”.

La termenul din 11 iulie 2002,

instanța îi pune în vedere procuratorului reclamantei J.E. să-și precizeze

acțiunea sub aspectul identificării imobilului și al obiectului acțiunii. Din

încheierea de ședință din 11 aprilie 2003 (fila 22 dosar nr. 3783/20021 al

Tribunalului Gorj) rezultă că reclamantul S.I. prin avocat a depus la dosar

(f.20) o precizare de acțiune prin care solicită restituirea în natură a

imobilului teren în suprafață de 8000 mp și a două clădiri situate în Tg.Jiu.

Din actele dosarului, rezultă că

imobilele și terenul ce formează obiectul litigiului este cel cumpărat de S.S.B.,

proprietar din comuna Săcele, județul Gorj, de la S.N.H., M.D.M., A.N.H. din

Tg.Jiu cu actul de vânzare nr. 963, transcris sub nr. 4558 din 12 august 1927,

imobile situate în Tg.Jiu.

Conform adresei nr. 20347 din 27

ianuarie 1999 a Primăriei Tg.Jiu, imobilul se găsește la adresa: C. nr. 7.

Conform actului de vânzare-cumpărare

nr. 3099/4697 din 13 iunie 1947, S.S.B., a înstrăinat un corp de case lui I. și

E.V. imobil situat în Tg.Jiu, și terenul aferent de 3241,64 mp.

Din anexa la Decretul de naționalizare nr. 92/1950 rezultă că imobilul din C. nr. 7 a fost naționalizat conform titlului de

proprietate nr. 1321021/1996 reclamanților li s-a reconstituit dreptul de

proprietate asupra suprafeței de 4603 mp.

În raport de cele expuse, rezultă că obiectul

notificării l-a format suprafața de 8000 mp, din care suprafața de 4603 mp este

cuprinsă în titlul de proprietate nr. 1321021/1996 rămânând o diferență de 3397

mp pentru care curtea de apel a constatat în mod judicios că, reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Este nefondată și critica vizând restituirea

suprafeței de 197 mp în natură, întrucât acest teren nu a format obiectul

notificării.

În raport cu cele expuse, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de

reclamanții J.E., F.J.D., J.G.A. și J.C.M. împotriva deciziei civile nr. 124

din 09 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

septembrie 2010.