ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1356/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe roiul Judecătoriei Târgu Jiu la 16 martie 2005 și declinată ulterior spre competentă soluționare Tribunalului Gorj, reclamanții P.G. și P.C. au solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu, să se dispună retrocedarea suprafeței de 460 m.p., situată în Târgu Jiu, str. 14 O. După mai multe cicluri procesuale, prin sentința civilă nr. 696 din 12 decembrie 2006, Tribunalul Gorj a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții P.G. și P.C., împotriva pârâților Primăria Municipiului Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu și în contradictoriu cu moștenitorii R.M.

și R.I., a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de Asociația de proprietari nr. 72 Târgu Jiu și a obligat pe pârâți să retrocedeze reclamanților suprafața de 347 mp, situată în Târgu Jiu, str. 14 O., având configurația din schița la raportul de expertiză întocmit de expert C.D., notată cu X.l și vecini N - K.I., E - Aleea de acces la blocul nr. 6, Sud - Ș.S. și drumul public Zona Blocuri, V - B.V. (fost rest proprietate reclamanți). Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din terenul expropriat nu este afectată de utilități suprafața de 347 mp menționată în schița anexă a raportului de expertiză. Împotriva sentinței civile nr. 696 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Gorj au declarat apel reclamanții P.G., P.C., reclamanții-moștenitori R.I.

și R.M., iar pârâții Primăria Municipiului Târgu Jiu și Consiliul local Târgu-Jiu au formulat cerere de aderare la apel, solicitând admiterea acțiunii doar față de moștenitorii Iui R.S., de la care s-a expropriat terenul, respectiv R.M. și R.I. Prin decizia civilă nr. 624 din 23 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, au fost admise apelurile declarate de reclamanții P.G., P.C., reclamanții moștenitori R.I., R.M. și cererea de aderare la apel formulată de pârâții Primăria Municipiului Târgu-Jiu și Consiliul local Târgu Jiu împotriva sentinței civile nr. 696 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Gorj, a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare Ia Tribunalul Gorj. Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia civilă nr. 2321 din 8 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecarea apelului.

Prin decizia nr. 407 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, au fost respinse apelurile declarate de reclamanții P.G., P.C. și reclamanții moștenitori R.l., R.M., a fost admisă cererea de aderare la apel, schimbată, în parte, sentința în sensul admiterii, în parte, a cererii formulată de reclamanții R.M. și R.l., și obligați pârâții să le retrocedeze reclamanților R.M. și R.l., suprafața de 347 mp situată în Tg. Jiu, str. 14 O., având configurația din schița la raportul de expertiză întocmit de expert C.D., notată cu X.l și vecini N - K.I., E - Aleea de acces la blocul nr. 6, Sud - Ș.S. și drumul public Zona Blocuri, V - B.V., a fost respinsă acțiunea față de reclamanții P.G., P.C. și menținută sentința în ceea ce privește soluționarea cererii de intervenție.

Împotriva deciziei civile nr. 407 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs reclamanții P.G., P.C., R.M. și R.l., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 2783 din 6 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pentru următoarele considerente: Instanța de apel a reținut în mod corect că în speță nu este întrunită condiția impusă de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, potrivit cărora dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, iar lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

Față de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și ale procesului-verbal încheiat cu prilejul cercetării locale, din care rezultă că o parte din terenul solicitat nu reprezintă un teren liber, ci este afectat de amenajări de utilitate publică aferente cartierului de locuințe edificat în vederea realizării scopului exproprierii, în mod legal s-a stabilit că a fost realizat scopul exproprierii, fiind imposibil să se restituie întreaga suprafață cât timp amenajarea actuală a accesului în blocurile de locuințe și a spațiului ce deservește unitățile locative nu poate fi dislocată din ansamblul edilitar al zonei fără a fi afectată funcționalitatea acesteia. Așa cum a reținut instanța de apel, raporturile de drept material au fost stabilite între expropriator, în speță unitatea administrativ teritorială, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și expropriat, adică persoana care deținea imobilul în proprietate la data exproprierii.

Transmisiunea intervenită ulterior, în anul 1995, între foștii proprietari și reclamanții P. nu poate fi opusă expropriatorului, care nu poate fi obligat să restituie imobilul unei persoane cu care la data exproprierii nu avea stabilit un raport juridic. Referitor la susținerea potrivit căreia în mod nelegal instanța de apel a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de Asociația de proprietari nr. 72 Târgu Jiu, s-a constatat că nici aceasta nu este justificată, întrucât din raportul de expertiză și procesul verbal de cercetare locală a rezultat că, din totalul suprafeței de teren expropriate, suprafața de teren de 76 mp-notată cu X.2, precum și suprafața de teren de 29 mp-notata cu X.3 sunt ocupate de utilitățile blocurilor de locuințe nr. 6 și 8 și reprezintă terenul betonat aferent spațiului dintre blocuri cu destinația de parcare, terenul ocupat de aleea de acces la bl.

nr. 6, spațiul verde din spatele bl. nr. 6 și o porțiune dintr-un garaj. Împotriva deciziei nr. 2783 din 6 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, au formulat cerere de revizuire reclamanții P.G., P.C., R.M. și R.l. prin care au arătat, în esență, că au fost lezați în reconstituirea dreptului de proprietate, de abuzurile instanței (din care care a făcut parte și M.D. condamnată penal) care nu a ținut cont de apărările formulate. În drept au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Se observă că deși revizuenții au invocat dispozițiile noului C. proc. civ., în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc.

civ. de la 1865, acțiunea reclamanților fiind pornită înainte de 15 februarie 2013 . Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul Din textul citat rezultă că, pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei O instanță de recurs evocă fondul atunci când ea reapreciază dovezile administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare, precum și temeiurile de drept incidente, schimbând deci situația de fapt stabilită de instanțele ale căror hotărâri au fost casate, pronunțând o soluție proprie și diferită de cele anterior date în aceeași cauză.

În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care instanțele rejudecă fondul după casare. Per a contraria, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul. În speță, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunțată de o instanță de recurs prin care a fost respinsă calea de atac, neevocându-se deci fondul cauzei. Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul.

Având în vedere considerentele reținute, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții P.G., P.C., R.M. și R.I. împotriva deciziei nr. 2783 din 6 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2015.