ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1356/2015

Asupra cauzei de față constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată inițial pe roiul Judecătoriei Târgu Jiu la 16 martie 2005

și declinată ulterior spre competentă soluționare Tribunalului Gorj,

reclamanții P.G. și P.C. au solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu, să se dispună

retrocedarea suprafeței de 460 m.p., situată în Târgu Jiu, str. 14 O.

După mai multe cicluri procesuale, prin

sentința civilă nr. 696 din 12 decembrie 2006, Tribunalul Gorj a admis, în

parte, acțiunea formulată de reclamanții P.G. și P.C., împotriva pârâților

Primăria Municipiului Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu și în contradictoriu

cu moștenitorii R.M. și R.I., a admis cererea de intervenție în interes propriu

formulată de Asociația de proprietari nr. 72 Târgu Jiu și a obligat pe pârâți

să retrocedeze reclamanților suprafața de 347 mp, situată în Târgu Jiu, str. 14

O., având configurația din schița la raportul de expertiză întocmit de expert C.D.,

notată cu X.l și vecini N - K.I., E - Aleea de acces la blocul nr. 6, Sud - Ș.S.

și drumul public Zona Blocuri, V - B.V. (fost rest proprietate reclamanți).

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de fond a reținut că din terenul expropriat nu este afectată de utilități

suprafața de 347 mp menționată în schița anexă a raportului de expertiză.

Împotriva sentinței civile nr. 696 din

12 decembrie 2006 a Tribunalului Gorj au declarat apel reclamanții P.G., P.C.,

reclamanții-moștenitori R.I. și R.M., iar pârâții Primăria Municipiului Târgu

Jiu și Consiliul local Târgu-Jiu au formulat cerere de aderare la apel,

solicitând admiterea acțiunii doar față de moștenitorii Iui R.S., de la care

s-a expropriat terenul, respectiv R.M. și R.I.

Prin decizia civilă nr. 624 din 23 mai

2007 a Curții de Apel Craiova, au fost admise apelurile declarate de

reclamanții P.G., P.C., reclamanții moștenitori R.I., R.M. și cererea de

aderare la apel formulată de pârâții Primăria Municipiului Târgu-Jiu și

Consiliul local Târgu Jiu împotriva sentinței civile nr. 696 din 12 decembrie

2006 a

Tribunalului Gorj,

a fost desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare Ia

Tribunalul Gorj.

Recursul declarat împotriva acestei

decizii a fost admis prin decizia civilă nr. 2321 din 8 aprilie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, casată decizia recurată și

trimisă cauza spre rejudecarea apelului.

Prin decizia nr. 407 din 16 decembrie

2008 a Curții de Apel Craiova,

au

fost respinse apelurile declarate de reclamanții P.G., P.C. și reclamanții

moștenitori R.l., R.M., a fost admisă cererea de aderare la apel, schimbată, în

parte, sentința în sensul admiterii, în parte, a cererii formulată de

reclamanții R.M. și R.l., și obligați pârâții să le retrocedeze reclamanților R.M.

și R.l., suprafața de 347 mp situată în Tg. Jiu, str. 14 O., având configurația

din schița la raportul de expertiză întocmit de expert C.D., notată cu X.l și

vecini N - K.I., E - Aleea de acces la blocul nr. 6, Sud - Ș.S. și drumul

public Zona Blocuri, V - B.V., a fost respinsă acțiunea față de reclamanții P.G.,

P.C. și menținută sentința în ceea ce privește soluționarea cererii de

intervenție.

Împotriva deciziei civile nr. 407 din

16 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova au declarat recurs reclamanții P.G.,

P.C., R.M. și R.l., care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 2783 din

6 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pentru

următoarele considerente:

Instanța de apel a reținut în mod

corect că în speță nu este întrunită condiția impusă de dispozițiile art. 35

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,

potrivit cărora dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în

termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la

expropriat, iar lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară

retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

Față de concluziile raportului de

expertiză întocmit în cauză și ale procesului-verbal încheiat cu prilejul

cercetării locale, din care rezultă că o parte din terenul solicitat nu

reprezintă un teren liber, ci este afectat de amenajări de utilitate publică

aferente cartierului de

locuințe

edificat în vederea realizării scopului exproprierii, în mod legal s-a stabilit

că a fost realizat scopul exproprierii, fiind imposibil să se restituie

întreaga suprafață cât timp amenajarea actuală a accesului în blocurile de

locuințe și a spațiului ce deservește unitățile locative nu poate fi dislocată

din ansamblul edilitar al zonei fără a fi afectată funcționalitatea acesteia.

Așa cum a reținut instanța de apel,

raporturile de drept material au fost stabilite între expropriator, în speță

unitatea administrativ teritorială, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 și expropriat, adică persoana care deținea imobilul în proprietate la

data exproprierii. Transmisiunea intervenită ulterior, în anul 1995, între

foștii proprietari și reclamanții P. nu poate fi opusă expropriatorului, care

nu poate fi obligat să restituie imobilul unei persoane cu care la data

exproprierii nu avea stabilit un raport juridic.

Referitor la susținerea potrivit

căreia în mod nelegal instanța de apel a admis cererea de intervenție în

interes propriu formulată de Asociația de proprietari nr. 72 Târgu Jiu, s-a

constatat că nici aceasta nu este justificată, întrucât din raportul de

expertiză și procesul verbal de cercetare locală a rezultat că, din totalul

suprafeței de teren expropriate, suprafața de teren de 76 mp-notată cu X.2,

precum și suprafața de teren de 29 mp-notata cu X.3 sunt ocupate de utilitățile

blocurilor de locuințe nr. 6 și 8 și reprezintă terenul betonat aferent

spațiului dintre blocuri cu destinația de parcare, terenul ocupat de aleea de

acces la bl. nr. 6, spațiul verde din spatele bl. nr. 6 și o porțiune dintr-un

garaj.

Împotriva deciziei nr. 2783 din 6 mai

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, au formulat

cerere de revizuire reclamanții P.G., P.C., R.M. și R.l. prin care au arătat,

în esență, că au fost lezați în reconstituirea dreptului de proprietate, de

abuzurile instanței (din care care a făcut parte și M.D. condamnată penal) care

nu a ținut cont de apărările formulate. În drept au fost invocate dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Cererea de revizuire va fi respinsă,

ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Se observă că deși revizuenții au

invocat dispozițiile noului C. proc. civ., în cauză sunt aplicabile

dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, acțiunea reclamanților fiind pornită

înainte de 15 februarie

2013

.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc.

civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă

în instanța de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul

Din textul citat rezultă că, pentru hotărârile

judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus o condiție specială,

în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai

dacă prin ele se evocă fondul cauzei

O instanță de recurs evocă fondul atunci

când ea reapreciază dovezile administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare,

precum și temeiurile de drept incidente, schimbând deci situația de fapt stabilită

de instanțele ale căror hotărâri au fost casate, pronunțând o soluție proprie și

diferită de cele anterior date în aceeași cauză.

În

categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile

prin care instanțele rejudecă fondul după casare. Per a contraria, nu au acest caracter

și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin

care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care

recursul s-a constatat nul.

În

speță, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea

pronunțată de o instanță de recurs prin care a fost respinsă calea de atac, neevocându-se

deci fondul cauzei.

Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită

o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de

dispozițiile art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs

să evoce fondul.

Având în vedere considerentele reținute,

cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuenții P.G., P.C., R.M. și R.I. împotriva deciziei nr. 2783 din

6 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2015.