ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1555/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 11 din 27

ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială, în Dosarul nr.

6386/95/2008, s-a admis

acțiunea formulată

de reclamanta

L.G.

S-a constatat

nulitatea

absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat

din 10 august 2005, încheiat între pârâtele

SC

E.G.M.A.A.C. SA Târgu - Jiu și SC T.G.I.E. SRL Oradea, cu privire la suprafața

de 727,2 mp.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că reclamanta

L.G.

a notificat Primăria

Târgu-Jiu, în baza Legii nr. 10/2001, pentru

restituirea unor

terenuri libere și pentru despăgubiri, iar prin sentința nr. 142 din

20 mai 2003,

pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea și

s-a dispus restituirea a cinci terenuri, printre care și cel de 727,2 mp din

incinta SC C. SA, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1300 din 21 mai 2004,

a Curții de Apel Craiova.

Prin procesul -

verbal din 7 martie 2005, întocmit de B.E.J. - O.C., reclamanta a fost pusă în

posesie cu terenul, iar prin sentința nr. 612 din 17 mai 2005, pronunțată de

Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a respins contestația la executare formulată

de SC C. SA, astfel încât vânzarea făcută la 10 august 2005 în cursul acestor

proceduri contencioase este nulă, atrăgând aplicarea art. 20 alin. (4)

1

din

Legea

nr. 10/2001.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel pârâtele

SC E.G.M.A.A.C. SA Târgu-Jiu

și

SC T.G.I.E. SRL

Oradea

,

care au invocat nelegalitatea și netemeinicia și au susținut, în esență, că la

data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, erau îndeplinite toate

condițiile de fond și

formă, iar s

entința

nr. 142 din 20 mai 2003, invocată ca dovadă a dreptului de proprietate al

reclamantei, nu este opozabilă pârâtelor. Totodată, Certificatul prin care s-a

atestat dreptul său de proprietate nu a fost

atacat, iar nulitatea nu poate interveni

decât dacă ambele părți sunt de rea-credință, cunoscând că bunul nu

aparține

vânzătorului.

Prin decizia nr. 166 din 1 iulie 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelurile și a respins

acțiunea formulată reținând că intimata - reclamantă nu justifică interes în

promovarea acesteia.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin sentința nr. 142 din

20 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, în Dosarul nr. 4073/2002,

(filele 92 - 95) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

L.G.

, împotriva pârâților

Primăria Târgu-Jiu, Prefectura Gorj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

și s-a dispus restituirea în natură a unui număr de cinci suprafețe de teren,

între care și terenul din incinta SC C. SA, de 727,2 mp. Pentru diferența de

teren din actul de proprietate al reclamantei s-a dispus acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent bănesc.

Această sentință a fost pusă în executare,

conform procesului-verbal din 7 martie 2005 întocmit de B.E.J. - O.C., iar

contestația la executare formulată de către SC C. SA s-a respins prin sentința nr.

612 din 17 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă.

Sentința

nr. 142 din 20 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, a fost

menținută prin respingerea apelurilor potrivit Deciziei nr. 1300 din 21 mai

2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă (filele 98 - 99).

Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Primăria

Târgu-Jiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, a casat decizia nr. 1300

din 21 mai 2004, și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelurilor, prin Decizia nr. 9030 din 8 noiembrie 2006, aflată la filele nr. 101

- 105.

În

rejudecarea apelurilor, s-a pronunțat decizia nr. 69 din 20 februarie 2008, în Dosarul

nr. 18753/54/2004 al Curții de Apel Craiova, secția civilă, decizie rămasă

irevocabilă la data de 27 martie 2008, prin nerecurate.

Or,

prin această decizie

s-a

admis în parte apelul declarat de Municipiul Târgu-Jiu prin primar, și D.G.F.P.

Gorj în nume propriu și pentru Statul Român și s-a schimbat hotărârea atacată,

în sensul că s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus restituirea în natură

doar cu privire la suprafața de 174 mp teren, acordându-se măsuri reparatorii

în echivalent pentru suprafața de 4.713,8 mp teren, s-a respins acțiunea față

de Statul Român și față de Prefectura Gorj și, totodată, s-a respins apelul

reclamantei

L.G.

reținându-se

în privința suprafeței de 727,2 mp, aflată în posesia SC C. SA, că pârâții

chemați în judecată nu au calitate procesuală pasivă. Ca urmare, cererea de

retrocedare a acestei suprafețe

de teren

s-a respins pe cale de excepție, fără ca instanța să se pronunțe pe fond astfel

că neparcurgându-se procedura administrativă s-a concluzionat că reclamanta nu

mai justifică interesul, în constatarea nulității, conform

art. 20 alin.

(4)

1

din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, în termen

legal, reclamanta, invocând nelegalitatea acesteia, în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și a arătat că instanța de apel s-a pronunțat pe excepția lipsei de

interes fără a o pune în discuția părților și cu încălcarea legii, deoarece

nulitatea invocată este una absolută ce poate fi invocată oricând și de oricine

are un interes, care în cauză rezultă neîndoielnic din Decizia nr. 69/2008 a

Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 18753/54/2004.

Instanța de apel nu a motivat care sunt procedurile

administrative neîndeplinite, deși, în cauză, rezultă că societatea deținătoare

- intimată - pârâtă în cauză, a fost notificată.

Ulterior, reclamanta a formulat o cerere intitulată

„extindere motive de recurs” prin care de fapt a dezvoltat aceleași motive de

recurs, cu raportare și la situația de fapt și dovezile administrate în cauză,

neputându-se reține, astfel, incidența art. 306 alin. (1) C. proc. civ., în

sensul cerut de intimata - pârâtă în apărare.

Analizând recursul se găsește fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 137 C. proc. civ. instanța se va pronunța

mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac

de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, textul de lege

dând expresie dreptului la apărare și principiului contradictorialității care

cârmuiesc raportul procesual dintre părți dar și dintre acestea și instanță,

aceasta trebuind să le supună dezbaterii contradictorii a părților pentru a nu

le lipsi de posibilitatea unei eventuale apărări.

În cauză, așa cum rezultă din conținutul hotărârii,

instanța fără a pune în discuția părților, s-a pronunțat pe excepția lipsei de

interes a reclamantei în promovarea acțiunii, schimbând hotărârea primei

instanțe care s-a pronunțat pe fond, ceea ce afectează hotărârea de nulitate,

vătămarea părții neputând fi înlăturată față de dispozițiile art. 105 alin. (2)

C. proc. civ., raportat la art. 137 C. proc. civ., critica circumscriindu-se

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și a nu a celui

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sens în care se va proceda la

reîncadrarea acesteia, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Această situație atrage incidența dispozițiilor art. 312

alin. (3) C. proc. civ. și admiterea recursului și casarea hotărârii cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-au mai invocat în recurs critici privind dovada

interesului care pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., susținându-se că potrivit deciziei nr. 69 din 20 februarie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, nu s-a contestat nici

direct nici indirect faptul juridic al notificării unității deținătoare, iar la

dosar există astfel de dovezi, dar aceste critici nu pot fi analizate direct în

recurs ci vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.

Instanța de trimitere va avea în vedere și va efectua

toate verificările care se impun cu respectarea art. 137 C. proc. civ., din

economia Legii nr. 10/2001 rezultând că notificarea chiar greșit îndreptată

produce efecte juridice, iar societatea deținătoare, intimata - pârâtă în cauză

a predat bunul imobil prin executare silită, nefiind lămurit dacă a intervenit

o întoarcere a executării care să justifice promovarea unei acțiuni în

revendicare speciale sau pe calea dreptului comun, cu atât mai mult cu cât

soluția pronunțată în aceasta ar depinde de soluția ce s-ar pronunța în

acțiunea în nulitatea contractului de vânzare - cumpărare.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre

rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

reclamanta L.G. împotriva deciziei nr. 166 din 9 iulie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

5 mai 2010.