ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1555/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 11 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială, în Dosarul nr. 6386/95/2008, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta L.G. S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 10 august 2005, încheiat între pârâtele SC E.G.M.A.A.C. SA Târgu - Jiu și SC T.G.I.E. SRL Oradea, cu privire la suprafața de 727,2 mp. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta L.G.

a notificat Primăria Târgu-Jiu, în baza Legii nr. 10/2001, pentru restituirea unor terenuri libere și pentru despăgubiri, iar prin sentința nr. 142 din 20 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus restituirea a cinci terenuri, printre care și cel de 727,2 mp din incinta SC C. SA, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1300 din 21 mai 2004, a Curții de Apel Craiova. Prin procesul - verbal din 7 martie 2005, întocmit de B.E.J. - O.C., reclamanta a fost pusă în posesie cu terenul, iar prin sentința nr. 612 din 17 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a respins contestația la executare formulată de SC C. SA, astfel încât vânzarea făcută la 10 august 2005 în cursul acestor proceduri contencioase este nulă, atrăgând aplicarea art. 20 alin. (4) 1 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele SC E.G.M.A.A.C. SA Târgu-Jiu și

SC T.G.I.E. SRL

Oradea , care au invocat nelegalitatea și netemeinicia și au susținut, în esență, că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, erau îndeplinite toate condițiile de fond și formă, iar s entința nr. 142 din 20 mai 2003, invocată ca dovadă a dreptului de proprietate al reclamantei, nu este opozabilă pârâtelor. Totodată, Certificatul prin care s-a atestat dreptul său de proprietate nu a fost atacat, iar nulitatea nu poate interveni decât dacă ambele părți sunt de rea-credință, cunoscând că bunul nu aparține vânzătorului. Prin decizia nr. 166 din 1 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelurile și a respins acțiunea formulată reținând că intimata - reclamantă nu justifică interes în promovarea acesteia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin sentința nr. 142 din 20 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, în Dosarul nr. 4073/2002, (filele 92 - 95) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta L.G. , împotriva pârâților Primăria Târgu-Jiu, Prefectura Gorj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor și s-a dispus restituirea în natură a unui număr de cinci suprafețe de teren, între care și terenul din incinta SC C. SA, de 727,2 mp. Pentru diferența de teren din actul de proprietate al reclamantei s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc. Această sentință a fost pusă în executare, conform procesului-verbal din 7 martie 2005 întocmit de B.E.J.

- O.C., iar contestația la executare formulată de către SC C. SA s-a respins prin sentința nr. 612 din 17 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă. Sentința nr. 142 din 20 mai 2003, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, a fost menținută prin respingerea apelurilor potrivit Deciziei nr. 1300 din 21 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă (filele 98 - 99). Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Primăria Târgu-Jiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, a casat decizia nr. 1300 din 21 mai 2004, și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor, prin Decizia nr. 9030 din 8 noiembrie 2006, aflată la filele nr. 101 - 105. În rejudecarea apelurilor, s-a pronunțat decizia nr. 69 din 20 februarie 2008, în Dosarul nr. 18753/54/2004 al Curții de Apel Craiova, secția civilă, decizie rămasă irevocabilă la data de 27 martie 2008, prin nerecurate.

Or, prin această decizie s-a admis în parte apelul declarat de Municipiul Târgu-Jiu prin primar, și D.G.F.P. Gorj în nume propriu și pentru Statul Român și s-a schimbat hotărârea atacată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus restituirea în natură doar cu privire la suprafața de 174 mp teren, acordându-se măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 4.713,8 mp teren, s-a respins acțiunea față de Statul Român și față de Prefectura Gorj și, totodată, s-a respins apelul reclamantei L.G. reținându-se în privința suprafeței de 727,2 mp, aflată în posesia SC C. SA, că pârâții chemați în judecată nu au calitate procesuală pasivă. Ca urmare, cererea de retrocedare a acestei suprafețe de teren s-a respins pe cale de excepție, fără ca instanța să se pronunțe pe fond astfel că neparcurgându-se procedura administrativă s-a concluzionat că reclamanta nu mai justifică interesul, în constatarea nulității, conform art. 20 alin. (4) 1 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, în termen legal, reclamanta, invocând nelegalitatea acesteia, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat că instanța de apel s-a pronunțat pe excepția lipsei de interes fără a o pune în discuția părților și cu încălcarea legii, deoarece nulitatea invocată este una absolută ce poate fi invocată oricând și de oricine are un interes, care în cauză rezultă neîndoielnic din Decizia nr. 69/2008 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 18753/54/2004. Instanța de apel nu a motivat care sunt procedurile administrative neîndeplinite, deși, în cauză, rezultă că societatea deținătoare - intimată - pârâtă în cauză, a fost notificată. Ulterior, reclamanta a formulat o cerere intitulată „extindere motive de recurs” prin care de fapt a dezvoltat aceleași motive de recurs, cu raportare și la situația de fapt și dovezile administrate în cauză, neputându-se reține, astfel, incidența art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., în sensul cerut de intimata - pârâtă în apărare. Analizând recursul se găsește fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 137 C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, textul de lege dând expresie dreptului la apărare și principiului contradictorialității care cârmuiesc raportul procesual dintre părți dar și dintre acestea și instanță, aceasta trebuind să le supună dezbaterii contradictorii a părților pentru a nu le lipsi de posibilitatea unei eventuale apărări.

În cauză, așa cum rezultă din conținutul hotărârii, instanța fără a pune în discuția părților, s-a pronunțat pe excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, schimbând hotărârea primei instanțe care s-a pronunțat pe fond, ceea ce afectează hotărârea de nulitate, vătămarea părții neputând fi înlăturată față de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 137 C. proc. civ., critica circumscriindu-se motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și a nu a celui prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sens în care se va proceda la reîncadrarea acesteia, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Această situație atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. și admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. S-au mai invocat în recurs critici privind dovada interesului care pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că potrivit deciziei nr. 69 din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, nu s-a contestat nici direct nici indirect faptul juridic al notificării unității deținătoare, iar la dosar există astfel de dovezi, dar aceste critici nu pot fi analizate direct în recurs ci vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării. Instanța de trimitere va avea în vedere și va efectua toate verificările care se impun cu respectarea art. 137 C. proc.

civ., din economia Legii nr. 10/2001 rezultând că notificarea chiar greșit îndreptată produce efecte juridice, iar societatea deținătoare, intimata - pârâtă în cauză a predat bunul imobil prin executare silită, nefiind lămurit dacă a intervenit o întoarcere a executării care să justifice promovarea unei acțiuni în revendicare speciale sau pe calea dreptului comun, cu atât mai mult cu cât soluția pronunțată în aceasta ar depinde de soluția ce s-ar pronunța în acțiunea în nulitatea contractului de vânzare - cumpărare. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta L.G. împotriva deciziei nr. 166 din 9 iulie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.