ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9030/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9030/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

L.G. a chemat în judecată Primăria municipiului Tg. Jiu, Prefectura

județului Gorj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând

restituirea în natură a terenului în suprafață de 50 mp situat în Tg. Jiu, (în

fața casei) cu vecinătățile precizate în acțiune; a terenului de cca 50 mp

situat la aceeași adresă ocupat de garaje particulare demontabile și a

terenului de cca 1000 mp liber de construcții aflat la aceeași adresă, terenuri

ale căror vecinătăți de asemenea au fost indicate în acțiune.

Totodată reclamanta a cerut contravaloarea terenului în suprafață de cca

5000 mp pe care se aflau edificate blocul Lido și Școala generală nr. 12 și

existau și căile de acces către aceste construcții.

În motivarea acțiunii reclamanta a invederat că este fiica proprietarei

inițiale D.M. decedată la 13 martie 1967 ce a dobândit în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 4009 din 10 septembrie 1920 terenul în suprafață de 6840

mp situat în Tg. Jiu, cu dimensiunile precizate în act.

Conform certificatului de moștenitor nr. 412/1969 din 29 septembrie 1969

pentru o suprafață de 3940 mp din terenul în litigiu inclusă în masa

succesorală a autoarei D.M., a devenit unică moștenitoare, frații săi renunțând

expres la succesiunea autoarei comune.

Întreaga suprafață de teren de 6840 mp a fost expropriată prin Decretul

nr. 659 din 13 decembrie 1973 fără a i se acorda vreo despăgubire, iar prin

sentința nr. 69 din 5 aprilie 1996 Tribunalul Gorj, secția civilă, a constatat

caduc și inoperant Decretul de expropriere nr. 659 din 13 decembrie 1973 în

ceea ce o privește de L.G., ca unică moștenitoare a autoarei D.M. Pe cale de

consecință instanța a repus-o în toate drepturile de proprietar cu privire la

terenul situat în Tg. Jiu, în suprafață de 1225 mp pe care s-a construit o casă

de locuit. În fapt, reclamanta a precizat că deține doar 600 mp teren pe care

se afla casa în care locuiește.

A mai precizat reclamanta că deși a notificat în temeiul Legii nr.

10/2001 Primăria municipiului Tg. Mureș pentru restituirea în natură a

terenului rămas liber așa cum l-a individualizat în notificare, iar pentru

diferența ocupată de construcție a cerut despăgubiri, unitatea notificată nu

i-a răspuns la solicitare.

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 142 din 20 mai 2003 a

admis în parte acțiunea și a dispus restituirea în natură a celor cinci

terenuri individualizate în raportul de expertiză întocmit de ing. M.N. asistat

de expert dr. ing. V.C. conform celor specificate în dispozitiv, în total suprafața

de 898,8 mp în afara terenului de 724,5 mp deținut în prezent de reclamantă

unde este casa de locuit și curtea acesteia.

A constatat că pentru diferența de teren din actul de proprietate

invocat, reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent bănesc în sumă

de 5.662.953.000 lei.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 1300 din 21 mai

2004 a respins apelurile declarate de reclamanta L.G. și pârâtele D.G.F.P. Gorj

în nume propriu și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

Primăria municipiului Tg. Jiu.

Ambele instanțe au reținut că potrivit expertizei tehnice efectuate în

cauză numai o suprafață de 727,2 mp teren putea fi restituită în natură, restul

terenului fiind ocupat de investiții, iar valoarea pe mp a terenului este de

926.000 lei, astfel că pentru diferența de 6115,5 mp reclamanta era îndrituită

la măsuri reparatorii în echivalent bănesc de 5.662.953.000 lei.

Instanța de apel a mai stabilit și că acordarea măsurilor reparatorii nu

s-a dispus în sarcina expresă a Ministerului Finanțelor Publice, ci această

obligație revine fiecărui deținător conform Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001, iar cuantumul acestora a fost calculat prin expertiză în

raport de valoarea actuală de circulație a terenului potrivit art. 31 și art.

36 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea a reținut că atât Primăria municipiului Tg. Jiu cât și

Ministerul Finanțelor Publice aveau calitate procesuală pasivă în cauză fiind

nominalizate ca atare de reclamantă prin acțiune.

În contra menționatei decizii au declarat recurs atât Primăria

municipiului Tg. Jiu cât și D.G.F.P. Gorj în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice, ambele invocând ca motiv comun lipsa calității procesuale

pasive, critică încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Primăria municipiului Tg. Jiu a invederat și că pricina a fost

soluționată fără a fi fost introdusă în cauză SC C. SA unitate deținătoare a

unei suprafețe de teren de 727,2 mp din cea solicitată de reclamantă și pentru

care primăria nu are calitate procesuală pasivă; că instanța și-a depășit

atribuțiile puterii judecătorești întrucât emiterea dispoziției motivate este

atributul exclusiv al primarului, ori în speță nu a fost emisă o astfel de

dispoziție și nici nu putea fi dată întrucât reclamanta nu depusese toate

actele necesare la care era obligată prin art. 22 din Legea nr. 10/2001 și

respectiv art. 22.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii

aprobate din H.G. nr. 498/2003.

Totodată a susținut că prin soluția pronunțată în cauză au fost

încălcate dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 și respectiv art. 1 pct. 2

din Legea nr. 84/1995 a învățământului așa cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 30/2000 în sensul că o parte din terenul expropriat de la reclamantă se

află în curtea Școlii generale nr. 12 și constituie domeniu public, de interes

local ca de altfel și celelalte suprafețe de teren restituite în natură,

conform H.G. nr. 973/2002.

Pe de altă parte, conform planului anexă la Decretul de expropriere nr.

539/1973 modificat prin Decretul nr. 659/13 decembrie 1973 terenul în litigiu a

fost expropriat pentru construirea cartierului de blocuri Lido și a Școlii

generale nr. 12, fiind ocupat atât de blocuri cât și de spații de protecție a

blocurilor, spații verzi, alei, școala generală, iar terenul considerat liber,

a fost prevăzut ca atare în proiectul inițial. Pe cale de consecință, acest

spațiu urmează același regim juridic cu terenurile efectiv destinate clădirilor

astfel că atât timp cât terenul a fost afectat de accesoriile clădirilor, nu se

poate afirma că scopul exproprierii nu a fost atins și că poate fi restituit în

natură. Pe cale de consecință, terenul în litigiu nu poate fi considerat liber,

fiind afectat de utilități publice, aspect ce reiese și din raportul de

expertiză, respectiv trotuare, zone verzi, platforme gospodărești, trotuare de

circulație auto și pietonale, toate fiind folosite pentru existența și

funcționalitatea întregului complex de locuințe. În fine recurenta a criticat

și cuantumul despăgubirilor considerându-l exagerat.

Recursurile sunt fondate pentru motivele ce succed.

Prin actul de vânzare din 10 septembrie 1920 M.D.Ș. a cumpărat de la

D.C.V., o bucată de pământ cu latul de 36 metri și lungul 120 metru situată în

Tg. Jiu, cu vecinătățile precizate în act. Actul de vânzare a fost transcris

sub nr. 21/10 septembrie 1920 în registrul de transcripțiuni al Tribunalului

Gorj, secția I-a, volumul IV aflat în conservarea Judecătoriei orașului Tg. Jiu

(f. 13 dos. nr. 4073/2002).

D.M. a decedat la 13 martie 1967 și a fost moștenită de fiica sa L.G.,

conform certificatului de moștenitor nr. 412 din 29 septembrie 1969, în masa

succesorală figurând un teren loc de casă în suprafață de 3940 mp situat în Tg.

Jiu, cu vecinătățile precizate în act, făcându-se mențiunea că respectivul

teren a intrat în proprietatea autoarei prin cumpărare de peste 40 de ani,

înainte de căsătorie (f. 12 dos. nr. 4073/2002).

Prin Decretul nr. 539/1973 modificat prin Decretul nr. 659 din 13

decembrie 1973, în scopul construirii unor blocuri de locuințe în municipiul

Tg. Jiu, s-au expropriat și trecut în proprietatea statului și în administrarea

municipiului Tg. Jiu terenurile în suprafață de 12203,60 mp și construcțiile în

suprafață de 557,43 mp aparținând locuitorilor prevăzuți în tabelul anexă la

decret (f. 3-5 dos. nr. 4073/2002) între care figurează și gospodăria

proprietatea lui L.I.I. și L.I.G. situată în Tg. Jiu, compusă din casă

construită în anul 1971 în suprafață de 106 mp evaluată la 57.564 lei și teren

construcție de 2500 mp evaluat la 5000 lei. Totalul despăgubirilor de 62.564

lei a fost plafonat conform H.C.M. nr. 1676/1959 la 40.000 lei.

Prin sentința nr. 69 din 5 aprilie 1996 a Tribunalului Gorj, secția

civilă, rămasă definitivă prin neapelare, s-a admis acțiunea promovată de L.G.

în contradictoriu cu Consiliul local al municipiului Tg. Jiu și RAIL Tg. Jiu și

s-a constatat caduc și inoperant Decretul de expropriere nr. 659 din 13

decembrie 1973 privitor la L.G., ca unică moștenitoare a M.D.

A fost repusă reclamanta în toate drepturile de proprietar cu privire la

terenul din Tg. Jiu în suprafață de 1225 mp pe care s-a construit o casă de

locuit.

În considerentele sentinței s-a reținut conform susținerilor reclamantei

că i-a fost expropriată o suprafață de 2600 mp odată cu construcția și că nu a

ridicat despăgubirea ce-i fusese calculată.

S-a mai stabilit că în cuprinsul decretului de expropriere s-a prevăzut

expres că imobilul expropriat trecea în proprietatea statului la data preluării

sale efective în vederea demolării. Or, în speță, casa de locuit și o parte din

terenul expropriat, respectiv 1225 mp nu au trecut în administrarea operativă a

vreunui organ administrativ, reclamantei rămânându-i folosința acestui teren și

a casei.

Pe cale de consecință, întrucât condiția suspensivă de care era afectată

constituirea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului în litigiu,

în baza Decretului nr. 659/1973, nu s-a realizat, respectivul decret a devenit

caduc și inoperant.

Așadar, prin hotărârea judecătorească evocată, reclamantei i s-a

recunoscut, așa cum de altfel a solicitat prin acțiune, dreptul de proprietate

asupra unei suprafețe de 1225 mp din totalul de 2500 mp ce-i fuseseră

expropriați prin Decretul nr. 659/1973, și despre care a afirmat că i-a rămas

în posesie după expropriere.

Prin notificarea, depusă în termenul prevăzut de art. 24 din Legea nr.

10/2001 și adresată Primăriei municipiului Tg. Jiu, L.G. a cerut restituirea în

natură a terenului situat în Tg. Jiu, cu o suprafață de 960 mp, teren liber, în

afara construcțiilor de interes public, cu dimensiunile și vecinătățile

precizate în notificare.

A mai solicitat încă 600 mp situați în spatele casei sale cu vecinii

precizați în cuprinsul notificării, ca și o suprafață de 40 mp și o alta de 50

mp ocupate cu parcaje particulare ambele suprafețe de teren individualizate

prin vecinătăți.

Pentru diferența de teren, a cerut despăgubiri bănești respectiv pentru

terenul ocupat prin construirea blocului Lido, curtea și Școala generală nr. 12

(o parte din aleile și intrările din față, spate Lido).

A precizat că a avut în proprietate teren ce totaliza 7000 mp din care

mai era proprietară pe 3940 mp (f. 54 dos. nr. 4073/2002).

Printr-o nouă notificare adresată Primăriei municipiului Tg. Jiu, L.G. a

invederat că terenul situat în Tg. Jiu, era compus din suprafața de 3940 mp

donată de mama sa M.D., decedată, aspect ce rezultă din actul de vânzare

încheiat la 10 septembrie 1920, iar restul de 2500 mp teren era ocupat de

Școala generală nr. 12 și urma a fi împărțit cu sora sa S.V. Totodată a cerut

despăgubiri pentru terenul ocupat de construcții (f. 56 dos. nr. 4073/2002).

Totodată a menționat că pentru o parte din teren se afla în litigiu cu

Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 ce forma obiectul dosarului

nr. 978/2001 al Tribunalului Gorj.

În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică ce a avut între obiective

identificarea terenurilor expropriate, dacă și în ce măsură se pot restitui în

natură, cine le deține faptic, le are în administrare sau în proprietate și

care este valoarea lor (f. 94-102 dos nr. 4073/2002).

Expertul a constatat că suprafața de teren expropriată era de 2500 mp,

că prin certificatul de moștenitor reclamanta a primit o suprafață de 3940 mp

și că în actul de vânzare din 10 septembrie 1920 autoarea reclamantei a

cumpărat 6840 mp teren. Raportându-se la această din urmă suprafață de teren

expertul a stabilit că L.G. deținea în proprietate 724,5 mp reprezentând casa

de locuit și curtea.

Pentru diferența până la 6840 mp expertul a evidențiat obiectivele

amplasate cum ar fi blocul Lido, școala și curtea, 5 garaje, aleile de acces,

spațiul verde, precum și o suprafață de 727,2 mp teren din incinta SC C. SA A

mai precizat că aleile și drumurile publice, suprafețele construite cu blocuri,

terenul din curtea școlii și atelierul școală făceau parte din domeniul public

de interes local în administrarea Primăriei municipiului Tg. Jiu și că din

terenul expropriat de 2500 mp a fost preluată efectiv suprafața de 1775,5 mp

iar diferența de 724,5 mp a rămas în stăpânirea reclamantei.

De asemenea a apreciat la 926.000 lei/mp de teren și a stabilit că

suprafața de teren moștenită de reclamantă, mai puțin cei 724,5 mp pe care îi

avea în posesie valora 2.977.553 lei, iar valoarea terenului din actul de

vânzare din 1920 mai puțin suprafața de 724,5 mp (6840 mp – 724,5 mp = 6115,5

mp) era de 5.662.953.000 lei.

Însușindu-și concluziile raportului de expertiză instanța de fond a

restituit reclamantei în natură 5 parcele de teren de 66,3 mp zonă verde, 81,5

mp teren ocupat de garaje, 13,75 mp teren ocupat de un chioșc, 10,15 mp teren

ocupat de un garaj Tacu și 727,2 mp teren din incinta SC C. SA, în total 898,8

mp în afara terenului 724,5 mp deținut de reclamantă și i-a mai acordat acesteia

și suma de 5.662.953.000 lei despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea a

6115,5 mp

În apel, Primăria municipiului Tg. Jiu prin primar a criticat sentința

tribunalului și pentru faptul că în ceea ce privește suprafața de 727,2 mp

restituită reclamantei, unitatea deținătoare, așa cum s-a menționat și în

expertiză, era SC C. SA singura în măsură să se pronunțe cu privire la

notificare, dar care nu a fost introdusă ca parte în proces.

Respingând apelul instanța a omis să se pronunțe cu privire la această

critică încălcând astfel dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, Primăria municipiului Tg. Jiu, prin primar a criticat

sentința tribunalului privind restituirea în natură a unei părți din terenul

solicitat prin notificare și pentru faptul că acesta figura în planul de

urbanism al localității, întrucât pe terenul expropriat s-a construit un

obiectiv de interes public, respectiv cartierul de locuințe Lido cu utilitățile

aferente. S-a mai invederat că potrivit planului anexă la decretul de

expropriere, terenul în litigiu era liber de construcții de suprafață, deoarece

așa a fost prevăzut în planul inițial; că pentru o bună și normală

funcționalitate a locuințelor era nevoie de alei, parcări, spații verzi, spații

de joacă pentru copii, platforme gospodărești. Cu alte cuvinte, terenul în

litigiu a fost afectat de accesoriile clădirilor și prin urmare scopul

exproprierii a fost atins, astfel că nu se putea dispune restituirea lui în

natură conform art. 11 alin. (4) C. proc. civ. Și cu privire la acest motiv de

apel instanța a omis să se pronunțe, deși avea obligația să o facă conform art.

261 pct. 5 C. proc. civ. deja evocat. Din această perspectivă criticile

formulate de Primăria municipiului Tg. Jiu prin recurs sunt fondate.

Este însă neîntemeiată critica vizând lipsa calității procesuale pasive

a Primăriei municipiului Tg. Jiu prin primar, în raport de dispozițiile art. 20

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anterior modificării ei prin Legea nr.

247/2005 text în vigoare la data soluționării pricinii în fond și apel și care

stabilea că în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent

către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor.

Or, în dispoziția legală evocată, legiuitorul a înțeles să folosească denumirea

de „primărie” pentru a desemna „persoana juridică de drept public deținătoare a

imobilului”, comuna, orașul sau municipiul. De altfel, din cuprinsul întregului

act normativ, rezultă cu evidență, că în această procedură, primarul reprezintă

unitatea administrativ-teritorială.

În exercitarea atribuțiilor ce îi revin în calitate de reprezentant

legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția

stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o „dispoziție

motivată”, intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna în mod expres actul

procedural prin care se soluționează notificările.

Ca atare susținerea potrivit căreia în litigiile fundamentate pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 anterior modificării ei prin Legea nr. 247/2005,

primăria nu ar avea calitate procesuală pasivă este eronată.

Tot astfel, este nefondată și critica privind pretinsa depășire de către

instanțe a atribuțiilor puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art.

304 pct. 4 C. proc. civ., atunci când au soluționat litigiul, în lipsa unei

decizii sau dispoziții motivate emise în faza administrativă de către unitatea

deținătoare.

În adevăr, în speță reclamanta a notificat Primăria municipiului Tg. Jiu

la 6 iulie 2001 și a revenit la 12 aprilie 2001 (f. 54 și 56 dos. nr.

4073/2002).

Or, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 unitatea notificată

avea obligația ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării,

respectiv de la data depunerii actelor doveditoare, să se pronunțe prin decizie

sau dispoziție motivată, ceea ce însă nu a făcut.

În aceste condiții, persoana îndreptățită este îndrituită a se adresa

instanței de judecată pentru valorificarea dreptului pretins, față de starea de

pasivitate a unității deținătoare. A decide altfel însemnează a închide accesul

la justiție celui în cauză, ceea ce este contrar constituției cât și legii

(art. 3 C. civ.).

Pe de altă parte, așa cum deja s-a relevat, prin sentința nr. 69/5

aprilie 1996 a Tribunalului Gorj, secția civilă, rămasă definitivă, L.G. a fost

repusă în toate drepturile de proprietar cu privire la terenul din Tg. Jiu, în

suprafață de 1225 mp (f. 46-47 dos. nr. 4073/2002).

În recurs, intimata-reclamantă a depus încheierea nr. 3290 din 4 iulie

2003 emisă de Judecătoria Tg. Jiu, biroul de carte funciară, din care rezultă

că L.G. și-a intabulat dreptul de proprietate astfel obținut.

Întrucât acest teren a făcut obiectul prezentului litigiu, cu ocazia

rejudecării apelului, instanța de apel urmează a avea în vedere și menționatul

act și de asemenea urmează a analiza și celelalte critici formulate prin

motivele de recurs inclusiv aceea vizând lipsa calității procesuale pasive

invocată de D.G.F.P. Gorj în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor

Publice având în vedere și modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr.

247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâtele Primăria municipiului Târgu Jiu prin primar și D.G.F.P. Gorj în nume

propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 1300 din

21 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie

2006.