ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3177/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1257/CIV/2006, reclamanta S.E. a chemat în judecată Primăria Municipiului Târgu Jiu, pentru a se dispune modificarea dispoziției nr. 1138 din 13 februarie 2006, în sensul de a se constata că este îndreptățită la despăgubiri și pentru suprafața de 356 mp, reprezentând diferența dintre suprafața de teren de 417 mp, pentru care s-au solicitat despăgubiri și cea de 61 mp expropriată. În motivarea cererii, reclamanta arată că a formulat notificarea în baza Legii nr. 10/2001, în termenul prevăzut de lege, pentru terenul de 417 mp ce a fost proprietatea autoarei sale, N.M., fostă R.G.M., mama sa, terenul făcând parte din suprafața de 2000 mp, pe care mama sa și soțul ei l-au dobândit prin înscrisul sub semnătură privată din anul 1964. Prin Decretul prezidențial nr. 358 din 1976 a fost expropriată suprafața de 61 mp, pe numele R.G.M.

și încă o suprafață de 211 mp, pe numele D.C., pentru că în perioada premergătoare exproprierii a locuit și folosit cu acordul autoarei o parte din construcție și teren, existând o promisiune de vânzare-cumpărare ce nu s-a finalizat, cum, de altfel, recunoaște însuși D.C., conform declarației notariale pe proprie răspundere. S-a mai arătat că, pe lângă suprafața de 61 mp și 212 mp, a trecut abuziv la stat fără titlu și suprafața de teren de 144 mp, astfel că în total sunt 417 mp, iar pentru diferența de până la 2000 mp, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1583 mp, în baza Legii nr. 18/1991. Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 194 din 2 mai 2006, a respins contestația formulată, reținându-se că reclamanta face dovada că este moștenitoare legală a autoarei N.M., în calitate de fiică și de la care s-a expropriat în baza Decretului nr. 358/1976 o suprafață de 61 mp, situată în Tg.

Jiu, și pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, fără însă a dovedi că suprafața de 356 mp, diferență până la 417 mp solicitată prin notificare și cea de 61 mp, pentru care s-a făcut propunerea menționată, a fost preluată abuziv și respectiv expropriată de la autoarea reclamantei. S-a reținut că, în mod corect a fost respinsă cererea și cu atât mai mult, reclamanta nu a dovedit că este moștenitoarea numitului D.C., de la care a fost expropriată suprafața de 212 mp, și nici a numitului R.G., fostul soț al mamei sale, de la care provine terenul. Instanța a mai reținut că este fără relevanță procura specială dată de R.G. reclamantei S.E., întrucât notificarea a fost formulată de reclamantă doar în numele său personal și ca moștenitoare legală a mamei sale N.M.

Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 665 din 13 septembrie 2006, a respins apelul ca nefondat, menținând, astfel, soluția primei instanțe. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susținând, în esență, ca și în apel că terenul a fost expropriat de la autoarea sa, fiind trecut în mod greșit D.C. cu suprafața de 212 mp, iar suprafața de 144 mp a fost luată abuziv de către stat și cu atât mai mult D.C. a confirmat că nu a avut niciodată rol agricol, nu a fost proprietar, fiind doar chiriaș, astfel că terenul de 212 mp nu aparține acestuia. Reclamanta mai susține că nu era necesară includerea lui R.G.

în notificare, având în vedere procura specială dată de acesta reclamantei, astfel că nu este de acord cu hotărârea pronunțată, pentru că în urma divorțului dintre autoarea sa și fostul soț, precum și a raportului de expertiză, fiecăruia din soți i-au revenit câte 1004 mp, situație în care mamei sale N.M., fostă R., îi reveneau 205 mp, adică suprafețele de 61 mp și 144 mp. Recursul este nefondat. Examinându-se actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceste critici nu pot fi primite, neexistând motive de schimbare a hotărârii pronunțate.

Așa cum, de altfel, au reținut instanța de apel și cea de fond, reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat a suprafeței de 356 mp și nu prezintă relevanță juridică faptul că prin actul de vânzare-cumpărare din 30 ianuarie 1980 s-au înstrăinat numai imobilul construcție, terenul aferent de 698 mp trecând în proprietatea statului, iar autoarei reclamantei i s-a atribuit în folosință numai suprafața de 100 mp, în calitate de dobânditor al construcției. Așa cum s-a arătat, nici declarația autentificată sub nr. 7158 din 3 decembrie 2003 nu poate modifica datele problemei, în sensul că terenul a fost trecut la D.C. în mod greșit și că el era proprietatea lui R.G., în condițiile în care, chiar având procură specială de la acesta, notificarea aflată la fila 2 din dosarul de fond, a fost formulată de reclamantă în calitatea ei de moștenitoare a autoarei N.M., fără a-și manifesta intenția de a acționa în numele lui R.G.

și pentru acesta. Deci instanța a fost investită numai în aceste limite, cu privire la persoana reclamantei și asupra bunurilor rămase de la autoarea sa N.M., iar nu asupra celor preluate de stat de la D.V.C., care este trecut cu o suprafață de 212 mp în anexa privind exproprierea. De altfel, nu s-a demonstrat că alte suprafețe din cele solicitate au fost preluate abuziv de către stat. Față de cele mai sus reținute, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de S.E. împotriva deciziei nr. 665 din 13 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.