ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3868/2007

Asupra recursului de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 martie 2004, la Tribunalul Gorj, reclamanta B.V. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispozițiile nr. 821 din 17 februarie 2004 și nr. 1112 din 3 martie 2004 emise de Primarul Municipiului Târgu Jiu.

Reclamanta a cerut anularea în parte a celor două dispoziții administrative menționate și în consecință restituirea în natură a terenului de 810 mp, precizat prin notificarea înregistrată la 14 februarie 2002, care a fost preluat de stat în mod abuziv, prin expropriere, în anul 1970. Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 312 din 27 octombrie 2004 a dispus: - respingerea capătului de cerere referitor la restituirea în natură a terenului; - respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere referitor la acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură din suprafața expropriată de 810 mp. - anularea art. 3 din dispoziția nr. 821 din 7 februarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu și respingerea cererii de anulare a art. 1 din aceeași dispoziție nr. 821/2004.

- anularea art. 3 din dispoziția nr. 1112 din 3 martie 2004 emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu; - a constatat că valoarea terenului în suprafață de 447 mp care nu poate fi restituit în natură din suprafața expropriată de 810 mp este de 337.269.116 lei. - obligarea Ministerului Finanțelor la emiterea unor titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare corespunzător sumei de 337.269.116 lei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că de la autorul reclamantei a fost preluat, în mod abuziv, un teren în suprafață de 810 mp, din care o parte a fost deja restituită în natură, iar pentru diferența de 447 mp, teren care nu poate fi restituit în natură, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 2792 din 26 octombrie 2005, a admis apelurile declarate de reclamantă și de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului Târgu Jiu și Primarul Municipiului Târgu Jiu și a schimbat în parte sentința civilă nr. 312/2004 a Tribunalului Gorj în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte dispozițiile emise de primar și a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 447 mp. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta B.V. susținând, în esență, că decizia este greșită deoarece instanța trebuia să individualizeze suprafața de teren de 447 mp și apoi să dispună că o cotă de câte ⅓ adică 149 mp revine reclamantei și fiecăreia din surorile acesteia (P.A.

și B.R.). Recursul declarat nu este întemeiat. Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Reglementându-se procedurile de restituire prin Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că pentru terenurile a căror restituire în natură nu este posibilă persoanei îndreptățite îi vor fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent. Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză (filele 100-104 din dosarul primei instanțe), coroborat cu înscrisurile depuse de părți la dosar, face dovada că suprafața de teren de 447 mp aflată în litigiu, nu poate fi restituită în natură. în atare situație, instanța de apel a aplicat corect prevederile legale, hotărând că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru respectiva suprafață de teren.

Cererea formulată de reclamantă prin recurs de a i se restitui în natură porțiunile de teren în suprafață de 90 mp + 25 mp+9,37 mp nu are, așadar, suport legal. Nu este întemeiată nici susținerea recurentei că instanța era datoare să individualizeze suprafața de teren de 447 mp și să dispună ca măsurile reparatorii să fie acordate, în cote de ⅓, reclamantei și fiecăreia din cele două surori ale acesteia (P.A. și B.R.). Atât notificarea (fila 43) cât și cererea de chemare în judecată, cererea de apel și cererea de recurs au fost formulate numai de reclamantă, astfel încât instanța era obligată să se pronunțe doar cu privire la părțile procesului. Surorile reclamantei nu au fost părți în proces.

Nefiind întemeiat, recursul declarat de reclamantă urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea B.V. împotriva deciziei nr. 2792 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2007.