ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3868/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3868/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din actele și lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 17 martie 2004,
la Tribunalul Gorj, reclamanta B.V. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001,
dispozițiile nr. 821 din 17 februarie 2004 și nr. 1112 din 3 martie 2004 emise
de Primarul Municipiului Târgu Jiu.
Reclamanta a cerut
anularea în parte a celor două dispoziții administrative menționate și în
consecință restituirea în natură a terenului de 810 mp, precizat prin
notificarea înregistrată la 14 februarie 2002, care a fost preluat de stat în
mod abuziv, prin expropriere, în anul 1970.
Soluționând
litigiul în primă instanță, Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr.
312 din 27 octombrie 2004 a dispus:
- respingerea
capătului de cerere referitor la restituirea în natură a terenului;
- respingerea ca
inadmisibil a capătului de cerere referitor la acordarea de despăgubiri bănești
pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură din suprafața expropriată de
810 mp.
- anularea
art. 3 din dispoziția nr. 821 din 7 februarie 2004 emisă de Primarul
Municipiului Târgu Jiu și respingerea cererii de anulare a art. 1 din aceeași
dispoziție nr. 821/2004.
- anularea
art. 3 din dispoziția nr. 1112 din 3 martie 2004 emisă de Primarul Municipiului
Târgu Jiu;
- a constatat că
valoarea terenului în suprafață de 447 mp care nu poate fi restituit în natură
din suprafața expropriată de 810 mp este de 337.269.116 lei.
- obligarea
Ministerului Finanțelor la emiterea unor titluri de valoare nominală folosite
exclusiv în procesul de privatizare corespunzător sumei de 337.269.116 lei.
Pentru a hotărî
astfel, tribunalul a reținut, în esență, că de la autorul reclamantei a fost
preluat, în mod abuziv, un teren în suprafață de 810 mp, din care o parte a
fost deja restituită în natură, iar pentru diferența de 447 mp, teren care nu
poate fi restituit în natură, reclamanta este îndreptățită la măsuri
reparatorii prin echivalent.
Curtea de
Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 2792 din 26 octombrie 2005, a
admis apelurile declarate de reclamantă și de pârâții Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului Târgu Jiu și Primarul
Municipiului Târgu Jiu și a schimbat în parte sentința civilă nr. 312/2004 a
Tribunalului Gorj în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de
reclamantă, a anulat în parte dispozițiile emise de primar și a constatat că
reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, conform
Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 447 mp.
Împotriva
deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta B.V. susținând, în esență,
că decizia este greșită deoarece instanța trebuia să individualizeze suprafața
de teren de 447 mp și apoi să dispună că o cotă de câte ⅓ adică 149 mp
revine reclamantei și fiecăreia din surorile acesteia (P.A. și B.R.).
Recursul declarat nu este
întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001
a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Reglementându-se
procedurile de restituire prin Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că pentru
terenurile a căror restituire în natură nu este posibilă persoanei îndreptățite
îi vor fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Raportul de expertiză
tehnică judiciară întocmit în cauză (filele 100-104 din dosarul primei
instanțe), coroborat cu înscrisurile depuse de părți la dosar, face dovada că
suprafața de teren de 447 mp aflată în litigiu, nu poate fi restituită în
natură. în atare situație, instanța de apel a aplicat corect prevederile
legale, hotărând că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin
echivalent pentru respectiva suprafață de teren. Cererea formulată de
reclamantă prin recurs de a i se restitui în natură porțiunile de teren în
suprafață de 90 mp + 25 mp+9,37 mp nu are, așadar, suport legal.
Nu este
întemeiată nici susținerea recurentei că instanța era datoare să
individualizeze suprafața de teren de 447 mp și să dispună ca măsurile
reparatorii să fie acordate, în cote de ⅓, reclamantei și fiecăreia din
cele două surori ale acesteia (P.A. și B.R.). Atât notificarea (fila 43) cât și
cererea de chemare în judecată, cererea de apel și cererea de recurs au fost
formulate numai de reclamantă, astfel încât instanța era obligată să se
pronunțe doar cu privire la părțile procesului. Surorile reclamantei nu au fost
părți în proces.
Nefiind
întemeiat, recursul declarat de reclamantă urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat
recursul declarat de contestatoarea B.V. împotriva deciziei nr. 2792 din 26
octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 mai 2007.