ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1124/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1124/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Gorj, secția civilă, la 26 aprilie 2006, reclamanta C.M.A. a chemat

în judecată pe pârâtul C.F., în calitate de primar al Municipiului Târgu Jiu,

solicitând anularea dispozițiilor nr. 2404 din 10 aprilie 2006 și 2440 din 14

aprilie 2006.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că, prin emiterea dispozițiilor menționate, au fost încălcate

dispozițiile Legii nr. 247/2005, fiind respinse cererile de restituire în

natură a terenurilor în suprafață de 270 mp și 525 mp, situate în Municipiul

Târgu Jiu, în Zona Griviței, cu justificarea că terenurile sunt afectate de

utilități publice, fără a se motiva dacă aceste utilități pot fi înlăturate.

Prin sentința civilă nr. 270 din 12

iulie 2007, Tribunalul Gorj a admis în parte contestația și a anulat

dispozițiile menționate, emise de Primarul Municipiului Târgu Jiu, dispunând

restituirea în natură a suprafeței de 239 mp din terenul de 525 mp,

identificată prin expertiza efectuată în cauză, pentru suprafața de 286 mp,

urmând să se acorde despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

De asemenea, s-a dispus restituirea

în natură a suprafeței de 175 mp din terenul de 270 mp, identificat prin

expertiză, urmând ca pentru suprafața de 95 mp. să se acorde despăgubiri

conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la

restituirea în natură pentru suprafețele de teren menționate, situate în Târgu

Jiu, urmând ca pentru diferențele de teren expropriate și nerestituite să-i fie

acordate despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel reclamanta C.M. și pârâtul Primarul Municipiului Târgu Jiu.

Prin motivele sale de apel,

reclamanta a criticat sentința, atât în privința omisiunii acordării

cheltuielilor de judecată solicitate, cât și în ceea ce privește nepronunțarea

asupra motivului invocat prin concluziile sale scrise, referitor la

nerespectarea de către primar a dispozițiilor sentinței civile nr. 665/2005 a

Tribunalului Gorj, definitivă și irevocabilă, în baza căreia acesta (primarul)

trebuia să emită o dispoziție motivată privind restituirea în natură a

suprafețelor de 270 mp și, respectiv, 525 mp, terenuri situate în Municipiul

Târgu Jiu.

Reclamanta a criticat sentința și în

privința nerestituirii în totalitate a suprafețelor de teren solicitate, susținând

că există posibilitatea restituirii integrale a suprafeței de 525 mp.

Prin motivele sale de apel, Primăria

Municipiului Târgu Jiu a criticat sentința sub aspectul omisiunii de a se

disjunge contestația formulată împotriva dispoziției nr. 2404 din 10 aprilie 2006

de cea formulată împotriva dispoziției nr. 2440 din 14 aprilie 2006, cât și sub

aspectul încălcării dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, prin

omologarea unui raport de expertiză care nu a respectat configurația terenului

expropriat și a propus restituirea unor terenuri ce nu au aparținut

reclamantei.

Prin decizia nr. 251 din 26 august 2008,

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelurile declarate de

reclamantă și pârât și a schimbat în parte sentința apelată, respingând

contestația formulată de reclamantă împotriva dispoziției nr. 2440 din 14

aprilie 2006, emisă de Primăria Municipiului Târgu Jiu.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței cu privire la contestația formulată împotriva dispoziției nr. 2404

din 10 aprilie 2006 și a fost obligat intimatul la 500 lei cheltuieli de

judecată la fond.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut, în esență, că prin emiterea celor două dispoziții

contestate, Primarul Municipiului Târgu Jiu a respectat dispozitivul sentinței

civile nr. 665/2005 pronunțate asupra acțiunii având ca obiect obligația de a

face, respectiv de a fi obligat pârâtul să emită o dispoziție motivată,

hotărâre prin care nu s-au dispus măsuri asupra fondului dreptului dedus

judecății

S-a constatat că reclamanta a făcut

dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii

instituite de lege, în condițiile în care, atât suprafața de 525 mp, situată în

Târgu Jiu, cât și suprafața de 246 mp, situată în Târgu Jiu, au fost

expropriate de la autorii reclamantei, B.C. și B.N., în baza Decretului de

expropriere nr. 337 din 3 iulie 1964.

Având în vedere expertiza tehnică

efectuată în apel de către expertul C.D., prin care s-au individualizat cele

două suprafețe de teren în litigiu, instanța de apel a reținut că, din

suprafața de 525 mp, numai o suprafață de 166,11 mp (11,23 x 10,34) este

situată pe vechiul amplasament terenul fiind străbătut de o conductă de apă.

S-a considerat că, în aceste

condiții, dispoziția nr. 2440 din 14 aprilie 2006, prin care s-a propus

atribuirea în compensare, în natură, a suprafeței de 192 mp, situată în Târgu

Jiu, precum și acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru

diferența de 333 mp, este legală, nefăcându-se dovada existenței unui teren

liber, în sensul legi, care să nu fie afectat de utilități publice, terenul

individualizat de expert neputând fi restituit pe un alt amplasament decât cel

avut de autorii reclamantei, cu atât mai mult cu cât terenul propus pentru

atribuirea în compensare de către Primăria Târgu Jiu are o suprafață mai mare.

În privința terenului de 265 mp, ce

a făcut obiectul dispoziției nr. 2404 din 10 aprilie 2006 s-au considerat ca

fiind nefondate criticile din apelul pârâtei, privind existența unor detalii de

sistematizare pe întreaga suprafață, în condițiile în care suprafața de 175 mp este

liberă, neafectată de detalii de sistematizare, fiind incidente prevederile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

S-a considerat că motivele de apel

ale reclamantei sunt întemeiate numai în privința acordării cheltuielilor de

judecată, asupra cărora, în mod nelegal, instanța a omis să se pronunțe, deși

acestea au fost solicitate și în concluziile orale consemnate în practicaua

hotărârii.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs reclamanta C.M.A. și pârâtul Primarul Municipiului Târgu Jiu.

Prin motivele sale de recurs,

reclamanta a criticat decizia ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând că, în soluționarea primului motiv de apel a

invocat și autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 665/2005 a

Tribunalului Gorj, potrivit căreia primarul era obligat să emită decizie de

restituire în natură a suprafeței de 523 mp, în executarea dispozitivului a

acestei hotărâri irevocabile și nu în procedura necontencioasă a Legii 10/2001.

S-a invocat faptul că primarul nu avea latitudinea de a emite două dispoziții

de restituire, ci una singură pentru ambele terenuri de 175 mp, și 523 mp.

De asemenea, recurenta reclamantă a

susținut că, în mod eronat, instanța de apel nu a precizat că apelurile s-au

admis doar în parte și nu a avut în vedere nici preambulul celor două

dispoziții emise de primar, care nu fac nicio trimitere la executarea

dispozitivului sentinței civile nr. 665/2005.

Prin cel de-al doilea motiv de

recurs s-a criticat decizia pentru nerestituirea în natură a terenului de 523

mp, susținându-se că s-au nesocotit Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001,

art. 1 pct. 7 și art. 9 pct. 3, potrivit cărora se pot acorda terenuri în

natură și pe un alt amplasament, cu atât mai mult cu cât, conform anexei 4 la

raportul de expertiză C., este posibilă devierea cu câțiva metri, spre sud și

est, astfel încât să se compenseze diferența de la nord și vest, afectată de

construcția blocului și a străzii Avram Iancu.

Cel de-al treilea motiv de recurs a vizat

neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată, fără nicio motivare a

instanței de apel.

Prin motivele sale de recurs, Primarul

Municipiului Târgu Jiu, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a

susținut că, prin decizia recurată, s-au încălcat dispozițiile art. 11 din

Legea nr. 10/2001, republicată, în speță fiind incidente dispozițiile alin. (4)

și (8) al art. 11, și nu alin. (3) al aceluiași articol, deoarece terenul

considerat de instanță ca fiind teren liber este în realitate o platformă

betonată, ce are ca destinație o parcare auto pentru autoturismele din blocul

din vecinătate.

Examinând criticile formulate de

recurenți, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va

constata că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed:

În ceea ce privește recursul reclamantei,

se va reține că este neîntemeiată critica potrivit căreia instanța de apel ar fi

nesocotit autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 665/2005 a

Tribunalului Gorj.

În realitate, prin această hotărâre, s-a

admis acțiunea în obligația de a face formulată de reclamantă în contradictoriu

cu Primarul Municipiului Târgu Jiu, acesta fiind obligat să emită decizia sau,

după caz, dispoziția motivată privind restituirea în natură a suprafețelor de

teren de 270 mp și, respectiv, 525 mp, situate în Târgu Jiu, Zona Griviței Est.

Din considerentele acestei sentințe

rezultă că instanța a avut în vedere dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001,

obligând pârâtul la soluționarea notificării fără a stabili în concret

modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, ce revine competenței

primarului, atâta timp cât nu s-au dispus măsuri în privința fondului dreptului

dedus judecății, în prezenta cauză.

Dispozitivul sentinței menționate a

fost corect interpretat de instanța de apel în sensul că a fost obligat pârâtul

să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură

formulată prin notificare și nu să emită dispoziție de restituire în natură.

Ca atare, nu se poate susține că s-ar fi

încălcat puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești menționate, câtă

vreme, prin dispoziția contestată, pârâtul a soluționat notificările formulate

de reclamantă apreciind în concret asupra măsurii reparatorii ce se poate

acorda pentru fiecare dintre terenurile în litigiu.

Împrejurarea că s-au emis două dispoziții

și nu una singură, deși obligația de a face a fost stabilită printr-o unică

hotărâre judecătorească nu poate conduce, prin sine însăși, la anularea

acestora, câtă vreme dispozițiile se referă la terenuri situate la adrese

diferite și solicitate prin notificări distincte.

Critica potrivit căreia apelurile

declarate de părți trebuiau admise doar în parte, deoarece numai o parte dintre

critici au fost apreciate ca întemeiate, este, de asemenea, nefondată.

Dispozițiile art. 296 C. proc. civ. se

referă la soluțiile posibile în apel ca fiind păstrarea sau schimbarea, în tot

sau în parte, a hotărârii atacate, urmare a respingerii sau, respectiv a

admiterii acestei căi de atac, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că nu

s-au admis decât o parte a criticilor invocate de părți, atâta vreme cât

dispozitivul deciziei recurate este explicit, în sensul că s-a schimbat doar în

parte sentința, respectiv în ce privește soluția dată de prima instanță asupra

contestației formulate de reclamantă împotriva dispoziției 2440 din 14 aprilie 2006.

Nefondată este și critica reclamantei

recurente privind nemenționarea în preambulul celor două dispoziții contestate

a împrejurării că acestea au fost emise în executarea dispozitivului sentinței

civile nr. 665/2005.

Într-adevăr, în preambulul celor două

dispoziții nu se face referire la sentința nr. 665 din 15 decembrie 2005 a

Tribunalului Gorj, prin care Primarul Tribunalului Târgu Jiu a fost obligat la

soluționarea notificărilor reclamantei C.M.A., însă această omisiune nu poate

conduce la anularea acestora, câtă vreme emiterea lor a reprezentat o exercitare

a hotărârii menționate, nevătămând drepturile reclamantei conform Legii nr. 10/2001,

ci stabilindu-le în concret.

Critica referitoare la nerestituirea

integrală a terenului în suprafață de 523 mp este neîntemeiată având în vedere

concluziile expertizei efectuate în apel (fila 62), din care rezultă că terenul

propus a fi restituit nu se suprapune în totalitate vechiului amplasament, ci

doar parțial pe o porțiune de 116,11 mp din terenul expropriat, individualizat

în schița anexă în partea de nord, teren ce este străbătut de o conductă de

apă, deci afectat de utilități în sensul dispozițiilor art. 11 alin. (4) și (8)

din Legea nr. 10/2001.

Astfel, dispoziția 2440 din 14 aprilie 2006,

prin care s-a propus atribuirea în compensare, în natură, a suprafeței de 192

mp, situat în Târgu Jiu și acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale pentru diferența de 333 mp este legală, nedovedindu-se existența unui

teren liber în sensul Legii 10/2001.

Cel de-al treilea motiv de recurs este

nefondat, instanța de apel aplicând corect dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

prin admiterea doar în parte a criticilor formulate de fiecare dintre părți în

apel, interpretându-se că atât reclamanta, cât și pârâtul au căzut parțial în

pretenții, în măsura în care s-a schimbat în parte sentința primei instanțe,

cheltuielile de judecată compensându-se.

Recursul formulat de pârâtul Primarul

Municipiului Târgu Jiu este nefondat.

Suprafața de 175 mp nu este afectată de

utilități publice, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în

apel (fila 61), cu referire la lotul nr. 2. Aceasta se învecinează pe latura de

vest cu proprietatea reclamantei, pe aliniamentul curții, neafectate de

expropriere.

Această situație a fost, de altfel,

constatată cu ocazia cercetării locale efectuate în primă instanță.

Susținerea potrivit căreia că pe terenul

în discuție s-ar afla o parcare auto nu împiedică restituirea în natură a

acesteia, câtă vreme nu s-a dovedit apartenența la domeniul public, suprafața

de 175 mp nefiind inclusă în inventarul aprobat prin H.G. nr. 972/2002 – anexa

10, parcări, și nici nu a fost evidențiată ca atare printr-o hotărâre a

Consiliului Local.

De altfel, în lipsa unor documente în

acest sens, precum și a unui proiect de investiții sau autorizație legală, nu

se poate considera că ar fi aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) și (8)

din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că terenul nu ar fi liber.

Platforma betonată în discuție se află în

continuarea proprietăților particulare (case nedemolate), fiind astfel

incidente dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 față de

împrejurarea că terenul este liber, neafectat de detalii de sistematizare.

Pentru toate aceste considerente, se va

constata că ambele recursuri sunt nefondate și, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile reclamantei C.M.A.

și pârâtului Primarul Municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 251 din 26

august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.