ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 251/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus,

petentul C.M., reprezentat prin curator C.M., a solicitat desființarea

rezoluției procurorului din 27 aprilie 2007, dată în dosarul nr. 50/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași și trimiterea cauzei procurorului

pentru a se începe urmărirea penală față de magistratul judecător P.M. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 246 C.

pen. și respectiv față de grefierul V.T. pentru infracțiunea prevăzută de art.

288 alin. (1) și (2) C. pen.

În motivarea plângerii, petentul susține

că, pe parcursul judecării

cauzei civile ce a făcut

obiectul dosarului nr. 1294/2006 al Judecătoriei Huși, jud. Vaslui, grefierul V.T.,

cu ocazia consemnării declarației martorei C.M., nu a respectat regulile

gramaticale și de punctuație. Petentul le numește greșeli materiale, care, în

opinia sa au dat naștere unei declarații nereale, ce nu reflectă realitatea

celor afirmate de martoră.

Mai susține petentul că, judecătorul sus-menționat, respectiv P.M., „nu

a îndreptat greșelile materiale din declarația martorei C.M., nu a stăruit

pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză și nu a

administrat probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adecărului”,

așa încât i-au fost aduse grave prejudicii, fiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor reclamate.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, reține că plângerea nu

este fondată, pentru considerentele ce urmează:

Prin rezoluția procurorului din 27 aprilie 2007 s-au dispus

următoarele:

Neînceperea urmăririi penale față de

magistratul judecător P.

M. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 246 C. pen.

Neînceperea urmăririi penale față de numita V.T. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Huși, numitul C.M., reprezentat de curator C.M.,

a avut înregistrat dosarul civil nr. 1294/2006.

În cauză, C.M., prin curatorul C.M., a avut calitatea de reclamant,

obiectul cauzei constituindu-l anularea unei hotărâri emise de Comisia

județeană Vaslui de aplicare a Legii nr. 18/1991 și reconstituirea dreptului de

proprietate al reclamantului asupra suprafeței de 3,60 ha teren agricol situat

pe raza comunei Stănilești, județul Vaslui.

La data de 18 decembrie 2006, în dosarul sus-menționat, a fost audiat

la cererea reclamantului, martora C.M.

Examinându-se declarația sus-numitei existentă la dosar rezultă că,

aceasta conține greșeli de ortografie ce nu pot fi calificate însă „greșeli

materiale”.

Scrierea unui nume propriu cu literă

mică, înlocuirea punctului cu

virgula și invers nu

constituie erori materiale în sens juridic. Scrierea respectivă (a numelui cu

literă mică, etc.) nu a infirmat cu nimic datele și actele din conținutul

cauzei deduse judecății și nu a avut nicio consecință asupra desfășurării

procesului, așa încât declarația martorei C.M., consemnată de grefierul de

ședință V.T., nu constituie, după cum s-a susținut în plângere „un act confuz, duplicitar,

cu false înțelesuri” ci conține aspectele declarate de martoră cu prilejul

audierii sale.

Infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., nu poate

fi reținută în sarcina magistratului judecător, întrucât declarația martorei C.M.

conține aspectele pe care aceasta Ie-a relatat cu privire la împrejurările

asupra cărora a fost ascultată. Greșelile de ortografie din această declarație

nu constituie erori materiale, iar necorectarea acestor greșeli de către

magistrat, nu denotă întocmirea

în fals, a

declarației respective și nu denotă faptul că declarația conține

aspecte

nereale.

În cauza dedusă judecății, instanța a administrat probele pe care Ie-a

considerat necesare soluționării cauzei și a dat o corectă interpretare

acestora.

Faptele și împrejurările reținute de instanță au corespondent în

materialul probator, existând o deplină concordanță între evaluarea probelor și

hotărârea pronunțată.

În termenul prevăzut de art. 278

1

alin. (3)

2

C.

proc. pen., împotriva soluției date petentul a formulat plângere la procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, care prin rezoluția din

15 iunie 2007, a dispus în sensul respingerii plângerii.

Petentul, prin curator, s-a adresat instanței, invocând dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen., solicitând desființarea celor două

ordonanțe și reținerea cauzei spre judecare în

conformitate cu art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 58 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel lași,

secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului.

Împotriva acestei sentințe, reiterând, în scris, motivele invocate și

la prima instanță, petiționarul a declarat prezentul recurs.

Recursul nu este fondat.

Din analiza probelor administrate în cauză reiese că grefiera V.T. nu

este vinovată de săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri

oficiale.

Astfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, greșelile din

conținutul declarației martorei C.M. sunt de ortografie și de punctuație,

nefiind vorba de o eroare materială ce se impune a fi îndreptată.

De asemenea, din actele dosarului nu rezultă că judecătorul acuzat de

petent P.M., care a soluționat cauza civilă în care

petentul era reclamant, ar fi îndeplinit defectuos vreun act sau nu

l-ar fi

îndeplinit, cu știință, cauzând vreo vătămare petentului.

În acest sens, reclamația petentului nu este fondată deoarece acesta

poate folosi căile de atac prevăzute de lege împotriva soluției pronunțate în

judecarea cauzei civile.

În consecință, Înalta Curte constată că soluțiile pronunțate în cauză

sunt temeinice și legale, iar recursul declarat de petent este nefondat, urmând

a fi respins ca atare.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul

petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.M., prin

curator C.M. împotriva sentinței penale nr. 58 din 9 octombrie 2007 a Curții de

Apel lași.

Obligă recurentul petiționar la 20 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2008.