ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 251/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul C.M., reprezentat prin curator C.M., a solicitat desființarea rezoluției procurorului din 27 aprilie 2007, dată în dosarul nr. 50/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași și trimiterea cauzei procurorului pentru a se începe urmărirea penală față de magistratul judecător P.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 246 C. pen. și respectiv față de grefierul V.T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. În motivarea plângerii, petentul susține că, pe parcursul judecării cauzei civile ce a făcut obiectul dosarului nr. 1294/2006 al Judecătoriei Huși, jud. Vaslui, grefierul V.T., cu ocazia consemnării declarației martorei C.M., nu a respectat regulile gramaticale și de punctuație.

Petentul le numește greșeli materiale, care, în opinia sa au dat naștere unei declarații nereale, ce nu reflectă realitatea celor afirmate de martoră. Mai susține petentul că, judecătorul sus-menționat, respectiv P.M., „nu a îndreptat greșelile materiale din declarația martorei C.M., nu a stăruit pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză și nu a administrat probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adecărului”, așa încât i-au fost aduse grave prejudicii, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, reține că plângerea nu este fondată, pentru considerentele ce urmează: Prin rezoluția procurorului din 27 aprilie 2007 s-au dispus următoarele: Neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător P. M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen.

și art. 246 C. pen. Neînceperea urmăririi penale față de numita V.T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele: Pe rolul Judecătoriei Huși, numitul C.M., reprezentat de curator C.M., a avut înregistrat dosarul civil nr. 1294/2006. În cauză, C.M., prin curatorul C.M., a avut calitatea de reclamant, obiectul cauzei constituindu-l anularea unei hotărâri emise de Comisia județeană Vaslui de aplicare a Legii nr. 18/1991 și reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra suprafeței de 3,60 ha teren agricol situat pe raza comunei Stănilești, județul Vaslui. La data de 18 decembrie 2006, în dosarul sus-menționat, a fost audiat la cererea reclamantului, martora C.M.

Examinându-se declarația sus-numitei existentă la dosar rezultă că, aceasta conține greșeli de ortografie ce nu pot fi calificate însă „greșeli materiale”. Scrierea unui nume propriu cu literă mică, înlocuirea punctului cu virgula și invers nu constituie erori materiale în sens juridic. Scrierea respectivă (a numelui cu literă mică, etc.) nu a infirmat cu nimic datele și actele din conținutul cauzei deduse judecății și nu a avut nicio consecință asupra desfășurării procesului, așa încât declarația martorei C.M., consemnată de grefierul de ședință V.T., nu constituie, după cum s-a susținut în plângere „un act confuz, duplicitar, cu false înțelesuri” ci conține aspectele declarate de martoră cu prilejul audierii sale.

Infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., nu poate fi reținută în sarcina magistratului judecător, întrucât declarația martorei C.M. conține aspectele pe care aceasta Ie-a relatat cu privire la împrejurările asupra cărora a fost ascultată. Greșelile de ortografie din această declarație nu constituie erori materiale, iar necorectarea acestor greșeli de către magistrat, nu denotă întocmirea în fals, a declarației respective și nu denotă faptul că declarația conține aspecte nereale. În cauza dedusă judecății, instanța a administrat probele pe care Ie-a considerat necesare soluționării cauzei și a dat o corectă interpretare acestora. Faptele și împrejurările reținute de instanță au corespondent în materialul probator, existând o deplină concordanță între evaluarea probelor și hotărârea pronunțată.

În termenul prevăzut de art. 278 1 alin. (3) 2 C. proc. pen., împotriva soluției date petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, care prin rezoluția din 15 iunie 2007, a dispus în sensul respingerii plângerii. Petentul, prin curator, s-a adresat instanței, invocând dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea celor două ordonanțe și reținerea cauzei spre judecare în conformitate cu art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 58 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel lași, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului. Împotriva acestei sentințe, reiterând, în scris, motivele invocate și la prima instanță, petiționarul a declarat prezentul recurs.

Recursul nu este fondat. Din analiza probelor administrate în cauză reiese că grefiera V.T. nu este vinovată de săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale. Astfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, greșelile din conținutul declarației martorei C.M. sunt de ortografie și de punctuație, nefiind vorba de o eroare materială ce se impune a fi îndreptată. De asemenea, din actele dosarului nu rezultă că judecătorul acuzat de petent P.M., care a soluționat cauza civilă în care petentul era reclamant, ar fi îndeplinit defectuos vreun act sau nu l-ar fi îndeplinit, cu știință, cauzând vreo vătămare petentului. În acest sens, reclamația petentului nu este fondată deoarece acesta poate folosi căile de atac prevăzute de lege împotriva soluției pronunțate în judecarea cauzei civile.

În consecință, Înalta Curte constată că soluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, iar recursul declarat de petent este nefondat, urmând a fi respins ca atare. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.M., prin curator C.M. împotriva sentinței penale nr. 58 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel lași. Obligă recurentul petiționar la 20 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2008.