ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin rezoluția din 26 martie 2009 în Dosarul nr. 481/P/2008 a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de G.P., C.J., Z.P., judecători în cadrul Înaltei Curții de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen., de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 din același cod și de fals intelectual, prev. de art. 289 din C. pen., faptele neexistând.

În dispunerea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale în sarcina magistraților judecători, procurorul a reținut că plângerea a vizat soluția dată prin decizia nr. 251 din 23 ianuarie 2008 în Dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală nr. 393/45/2007, prin aceasta fiind respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 58 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, hotărâre prin care se respinsese o plângere ce a vizat desființarea rezoluției din 27 aprilie 2007 din Dosarul nr. 50/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, de neîncepere a urmăririi penale privindu-i pe judecătorul P.M. pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1), (2) C. pen.

și art. 246 din același cod, precum și pe V.T., grefier, pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1), (2) C. pen. În fapt, petentul, reprezentat de curator, susținuse că în Dosarul civil nr. 1294/2006 al Judecătoriei Huși, grefierul, cu prilejul consemnării declarației martorei C.M., nu a respectat regulile gramaticale și de punctuație, acestea fiind, în opinia semnatarilor erori materiale ce ar fi dus la denaturarea afirmațiilor. Privindu-l pe judecător, s-a susținut că nu a îndreptat acele erori, nu a stăruit pentru a se evita erorile în aflarea adevărului, nu a administrat probe utile cauzei, astfel ei fiind prejudiciați.

Recursul, motivat pe aceleași considerente avute în vedere la judecarea în fond a plângerii, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 251 din 23 ianuarie 2008, completul Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, alcătuit din judecătorii reclamați, examinând legalitatea și temeinicia sentinței în baza lucrărilor și a materialului cauzei, din acestea rezultând că nu a fost vorba de o eroare materială, iar judecătorul care a soluționat cauza civilă nu a îndeplinit defectuos vreun act sau nu l-ar fi îndeplinit, cu știință, pentru a-l vătăma pe petent. Actele premergătoare au mai reținut că hotărârile judecătorești, atât în ce privește dispozitivul, cât și considerentele, pot fi criticate numai prin exercitarea căilor legale de atac.

Prin rezoluția din 15 mai 2009 în Dosarul nr. 4771/2371/II-2/2009, procurorul șef al secției competente din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 178 alin. (1) din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului reprezentat de curator, împotriva rezoluției nr. 481/P/2008 din 26 martie 2009 a aceluiași parchet. Rezoluția atacată a fost comunicată petentului, reprezentat de curator, la 02 aprilie 2009 (fila 15 dosar parchet) adresa de comunicare fiind Huși, județul Vaslui. Plângerea lui C.M., reprezentat de curatorul C.M. adresată instanței a fost depusă la poștă la 03 iunie 2009 (vezi plic, fila 21 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală) și înregistrată sub nr. 22510 la 05 iunie 2009 (fila 1 același dosar).

Plângerea de față este tardivă pentru considerentele ce se vor detalia. În conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (3) din C. proc. pen., text care reglementează plângerea contra actelor procurorului, „în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței, ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate …”.

În contextul art. 278 1 alin. (1) din același cod, text prin care este reglementată plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, o asemenea plângere se poate face „în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278” …, în alin. (2) al articolului precizându-se că în cazul în care procurorul ierarhic superior „nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile”. Art. 185-188 C. proc. pen., reglementând termenele, asigură îndeplinirea actelor procedurale în intervalele de timp impuse de succesiunea firească a etapelor procesuale menite a garanta înfăptuirea actului de justiție.

În cauză, termenele reglementate în cuprinsul materiei speciale a plângerii la judecător (art. 278 alin. (3) și art. 278 1 alin. (2) din C. proc. pen.) sunt termene procedurale de decădere nerespectarea lor atrăgând decăderea din drept și, ca atare, respingerea ei ca tardiv formulată, astfel cum s-a relevat și din enumerarea datelor privind comunicarea rezoluției și formularea plângerii. În consecință, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen., plângerea urmează a fi respinsă ca tardivă. Fiind în culpă procedurală, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform disp. art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul C.M. prin curator C.M. împotriva rezoluției din 26 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 481/P/2008. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.