ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 864/2008

Asupra plângerii de față

:

În baza actelor și lucrărilor dosarului

reține următoarele:

Prin rezoluția nr. 225/P/2007 din 7 mai 2007

a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală

și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de intimatul M.A.H.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen.

Urmare actelor premergătoare efectuate în

cauză s-a stabilit următoarea situație de fapt:

La data de 28 noiembrie 2005, petiționarul I.D.C.

a formulat doua plângeri penale cu un conținut similar, față de intimații F.E.,

O.A.P., C.A.B. si P.S., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și

uz de fals, infracțiuni pretins a fi săvârșite de către aceștia cu ocazia

soluționării dosarelor civile nr. 3302/2005 si respectiv 3011/2005, dosare în

care petiționarul figura ca parte.

Petiționarul a reclamat faptul că intimații,

magistrați i-au refuzat cererile formulate, manifestând o atitudine de tip

dictatorial. Prin rezoluția nr. 257l/P/2005 din 27 septembrie 2006, emisă de

procurorul M.A.H. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați,

apreciind că aspectele menționate în cuprinsul plângerilor nu realizează

conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni.

Nemulțumit de soluția dispusă, de modul de

soluționare a dosarului penal nr. 2571/P/2005, petiționarul a formulat plângere

penală împotriva procurorului care a emis rezoluția de neîncepere a urmărire

penale față de intimații F.E., O.A.P., C.A.B. și P.S.

Analizând susținerile petiționarului în

plângerea care formează obiectul cauzei de față s-a reținut că soluția de neîncepere

a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 2571/P/2005 este legală și temeinică,

neputând fi reținută în sarcina procurorului care a emis rezoluția exercitarea

abuziva sau defectuoasa a atribuțiilor de serviciu, în detrimentul intereselor

petiționarului.

Plângerea formulată de petiționarul I.D.C.,

în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva modului de soluționare a dosarului

penal nr. 225/P/2007, a fost respinsă prin rezoluția nr. 7723/3109/2007 din 15

iunie 2007, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut astfel că susținerile

petiționarului sunt nefondate, împrejurarea potrivit căreia o hotărâre este

defavorabila uneia din părți neputând constitui temei pentru angajarea

răspunderii penale a magistraților care au dispus-o.

În termenul prevăzut de art. 278

1

C.

proc. pen., petiționarul I.D.C. a formulat plângere împotriva rezoluției

procurorului, înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 8 august 2007 sub numărul 7176/1/2007.

În motivarea plângerii petiționarul arată că

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul M.A.H. este

netemeinică și nelegală, solicitând desființarea acesteia arătând că în cauză

există dovezi certe pentru trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii

urmăririi penale împotriva intimatului.

Examinând actele și lucrările dosarului, precum

și înscrisurile prezentate, Înalta Curte constată că plângerea formulata de

petiționarul I.D.C. este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Petiționarul a solicitat tragerea la

răspundere penală a intimatului M.A.H. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen., faptă pretinsă a fi săvârșită cu ocazia cercetării

plângerii făcute de petiționar împotriva magistraților F.E., O.A.P., C.A.B. si

P.S., magistrați care au pronunțat hotărâri în materie civilă defavorabile

petiționarului, prin emiterea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

împotriva acestora.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit

de soluția adoptata în cauza ce s-a aflat pe rolul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, respectiv dosarul nr. 2571/P/2005, nu poate conduce

în nici un caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale

infracțiunii pe care aceasta le-a indicat în plângerea sa. Depunerea plângerii

penale împotriva intimatului, procuror, în aceste condiții, nu poate declanșa

trimiterea în judecată penală a acestuia, în absența unor probe din care să

rezulte săvârșirea unor fapte penale. A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide

alte căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare, prevăzute de

legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul

judiciar.

Cu referire la cauză, a reținut Înalta Curte

că, probatoriul administrat nu a confirmat susținerile petiționarului din

acesta nerezultând îndeplinirea conținutului constitutiv al infracțiunii

sesizate.

În cauză, constându-se inexistenta

infracțiunii sesizate, în mod întemeiat s-a dispus prin rezoluția din 7 mai

2007 în sensul neînceperii urmăririi penale.

Prin urmare, față de considerentele enunțate,

Înalta Curte va respinge plângerea, sub aspectul acestor critici menținând

rezoluția atacată și rezoluția procurorului șef, ca temeinice și legale.

Așadar, întrucât plângerea formulată de

petiționar este nefondată, va fi respinsă, ca atare, în temeiul art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

petiționarul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul I.D.C. împotriva rezoluției din 7 mai 2007 dispusă în dosarul nr.

225/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, menținută prin rezoluția din 15 iunie

2007 dispusă în dosarul nr. 7723/3109/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai

2008.