ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 864/2008

Asupra plângerii de față : În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin rezoluția nr. 225/P/2007 din 7 mai 2007 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de intimatul M.A.H., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen. Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit următoarea situație de fapt: La data de 28 noiembrie 2005, petiționarul I.D.C. a formulat doua plângeri penale cu un conținut similar, față de intimații F.E., O.A.P., C.A.B. si P.S., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și uz de fals, infracțiuni pretins a fi săvârșite de către aceștia cu ocazia soluționării dosarelor civile nr. 3302/2005 si respectiv 3011/2005, dosare în care petiționarul figura ca parte.

Petiționarul a reclamat faptul că intimații, magistrați i-au refuzat cererile formulate, manifestând o atitudine de tip dictatorial. Prin rezoluția nr. 257l/P/2005 din 27 septembrie 2006, emisă de procurorul M.A.H. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați, apreciind că aspectele menționate în cuprinsul plângerilor nu realizează conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni. Nemulțumit de soluția dispusă, de modul de soluționare a dosarului penal nr. 2571/P/2005, petiționarul a formulat plângere penală împotriva procurorului care a emis rezoluția de neîncepere a urmărire penale față de intimații F.E., O.A.P., C.A.B. și P.S.

Analizând susținerile petiționarului în plângerea care formează obiectul cauzei de față s-a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 2571/P/2005 este legală și temeinică, neputând fi reținută în sarcina procurorului care a emis rezoluția exercitarea abuziva sau defectuoasa a atribuțiilor de serviciu, în detrimentul intereselor petiționarului. Plângerea formulată de petiționarul I.D.C., în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva modului de soluționare a dosarului penal nr. 225/P/2007, a fost respinsă prin rezoluția nr. 7723/3109/2007 din 15 iunie 2007, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. S-a reținut astfel că susținerile petiționarului sunt nefondate, împrejurarea potrivit căreia o hotărâre este defavorabila uneia din părți neputând constitui temei pentru angajarea răspunderii penale a magistraților care au dispus-o.

În termenul prevăzut de art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul I.D.C. a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului, înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 august 2007 sub numărul 7176/1/2007. În motivarea plângerii petiționarul arată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul M.A.H. este netemeinică și nelegală, solicitând desființarea acesteia arătând că în cauză există dovezi certe pentru trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului. Examinând actele și lucrările dosarului, precum și înscrisurile prezentate, Înalta Curte constată că plângerea formulata de petiționarul I.D.C. este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Petiționarul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului M.A.H.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., faptă pretinsă a fi săvârșită cu ocazia cercetării plângerii făcute de petiționar împotriva magistraților F.E., O.A.P., C.A.B. si P.S., magistrați care au pronunțat hotărâri în materie civilă defavorabile petiționarului, prin emiterea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva acestora. Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptata în cauza ce s-a aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, respectiv dosarul nr. 2571/P/2005, nu poate conduce în nici un caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care aceasta le-a indicat în plângerea sa. Depunerea plângerii penale împotriva intimatului, procuror, în aceste condiții, nu poate declanșa trimiterea în judecată penală a acestuia, în absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor fapte penale.

A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare, prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar. Cu referire la cauză, a reținut Înalta Curte că, probatoriul administrat nu a confirmat susținerile petiționarului din acesta nerezultând îndeplinirea conținutului constitutiv al infracțiunii sesizate. În cauză, constându-se inexistenta infracțiunii sesizate, în mod întemeiat s-a dispus prin rezoluția din 7 mai 2007 în sensul neînceperii urmăririi penale. Prin urmare, față de considerentele enunțate, Înalta Curte va respinge plângerea, sub aspectul acestor critici menținând rezoluția atacată și rezoluția procurorului șef, ca temeinice și legale.

Așadar, întrucât plângerea formulată de petiționar este nefondată, va fi respinsă, ca atare, în temeiul art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.D.C. împotriva rezoluției din 7 mai 2007 dispusă în dosarul nr. 225/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, menținută prin rezoluția din 15 iunie 2007 dispusă în dosarul nr. 7723/3109/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2008.