ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la R.G. a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 37660 la 19 decembrie 2007 și pe rolul secției penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 58/1/2008 la data de 4 ianuarie 2008, petiționarul M.D. a formulat în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 11 iulie 2006 dată în dosarul nr. 296/P/2006 și rezoluției de respingere a plângerii din 3 august 2006 dată în dosarul nr. 9521/4159/2006 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că în august 2006 a contestat rezoluția de respingere a plângerii din 3 august 2006, în baza art. 278 1 C. proc.

pen., fiind întocmit dosarul nr. 12386/1/2006 al secției penală în care s-a pronunțat sentința penală nr. 258, împotriva căreia a declarat recurs pe care l-a retras și Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători a emis decizia nr. 492. De asemenea, petiționarul a mai arătat că în urma unei plângeri a primit adresa nr. 71/C/2007 din care rezultă că dosarul penal nr. 12386/1/2006 la data de 13 noiembrie 2007 a fost înaintat către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conform sentinței nr. 258 dată în acest dosar.

Petiționarul a precizat că la data de 11 decembrie 2007 conform informațiilor obținute personal de la prim grefierul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul nr. 12386/1/2006, la data de 13 noiembrie 2007, a fost înaintat către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 12386 din 13 noiembrie 2007. De la data de 13 noiembrie 2007 și până la data de 17 decembrie 2007 au trecut 35 de zile și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a soluționat plângerea sa împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 11 iulie 2006 dată în dosar nr. 296/P/2006 așa cum s-a hotărât prin sentința nr. 258 dată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosar nr. 12386/1/2006 și, de asemenea, nu i s-a comunicat nimic.

Fată de această situație, deoarece au trecut mai mult de 20 de zile de la data de 13 noiembrie 2007 dată de la care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuia să-i soluționeze plângerea și să-i comunice soluția conform art. 277 și 278 C. proc. pen., în baza art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere împotriva rezoluțiilor arătate. Plângerii arătate i-au fost anexate fotocopia sentinței penale nr. 258 din 17 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 12386/1/2006 prin care s-a admis plângerea formulată de petiționarul M.D.

împotriva rezoluției din 3 august 2006 dată de Parchetul de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică în dosarul nr. 9521/4159/2006, s-a desființat rezoluția sus-menționată și s-a trimis cauza pentru competentă soluționare a plângerii formulate de același petiționar împotriva rezoluției din 11 iulie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 296/P/2006 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; fotocopia deciziei penale nr. 492 din 17 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, pronunțată în dosarul nr. 5031/1/2007 s-a luat act de retragerea recursului declarat de petentul M.D.

împotriva sentinței nr. 258 din 17 aprilie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 12386/1/2006 și a fost obligat recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat; fotocopia rezoluției de respingere a plângerii din 3 august 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică în lucrarea cu nr. 9521/4159/2006; fotocopia rezoluției din 11 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică în dosarul cu nr. 296/P/2006 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții B.l., procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B.E., procuror șef al secției judiciar penală de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., H.D., procuror general și A.V., procuror șef secție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru abuz în serviciu în formă calificată, complicitate la această infracțiune cu alții și cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și față de R.G., judecător la Judecătoria Mehedinți, C.I., l.M., N.M., judecători la Tribunalul Mehedinți, M.M.,

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, G.C., B.A., avocați, C.E., judecător la Judecătoria Dr. Tr. Severin, C.H., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, C.Ș., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, M.M., M.M.P. și I.B., judecători la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, M.V., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, S.G., H.F., ofițeri de poliție la I.P.J. Mehedinți, S.G.M., administrator la SC R.I. SRL și B.I., administrator la SC S.M.B. SA, S.S., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, pentru infracțiunile de abuz în serviciu și complicitate la abuz în serviciu prevăzute de articolul 246 C. pen.

și articolul 26 raportat la articolul 246 C. pen. și favorizarea infractorilor prevăzute de articolul 264 C. pen., întrucât faptele nu există. Față de numiții C.G. și F.C. se dispune neînceperea urmăririi penale și pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de articolul 266 C. pen., întrucât fapta nu există, înscrisuri aflate la dosarul Înaltei Curți. La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin R.G. a instanței supreme sub nr. 167 la 7 ianuarie 2008 plângerea petiționarului M.D. împotriva rezoluției de respingere a plângerii din 14 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dată în dosarul nr. 20660/6079/2007.

Acestei din urmă plângeri i-au fost anexate, fotocopiile comunicării rezoluției dată în lucrarea cu nr. 20660/6079/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a rezoluției din 14 decembrie 2007 dată de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în lucrarea cu nr. 20660/6079/2007 prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul M.D. împotriva rezoluției nr. 296/P/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, confirmarea de primire, precum și plângerea inițială, aflate la dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin R.G. a instanței supreme sub nr. 4113 la 8 februarie 2008 o cerere amplu dezvoltată formulată de petiționar, în care a criticat faptul că i s-a refuzat reținerea de probe în scopul dovedirii nevinovăției, că au fost făcute abuzuri împotriva sa de organele de urmărire penală și de către cele cinci instanțe de judecată, făcând referire la modul de emitere a unor file C.E.C., învederând aspecte cum a fost judecat, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și deoarece probele existente la dosar sunt suficiente, reținerea cauzei spre judecare de către completul de judecată, urmând ca ulterior să facă și proba cu martorii arătați, la care a anexat jurisprudență, precum și fotocopiile unor înscrisuri, aflate la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 14 februarie 2008 s-a prezentat petiționarul M.D. care a depus la dosar o completare la plângere, aflată la dosarul Înaltei Curți. La termenul menționat, Înalta Curte față de lipsa de procedură cu intimații pe care i-a indicat în mod concret, a căror citare este obligatorie și față de lipsa dosarelor nr. 296/P/2006, precum și nr. 9521/4159/2006 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică a amânat cauza la 27 martie 2008. La dosarul cauzei au mai fost depuse, după înregistrarea prin R.G.

a instanței supreme sub nr. 6127 la 25 februarie 2008 și sub nr. 8834 la 17 martie 2008 o cerere formulată de petiționar prin care a solicitat a se cere de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție originalele memoriilor sale adresate către acesta sau copii xerox legalizate după aceste memorii, indicând mai multe adrese ale parchetului, precum și excepția de nelegalitate pentru adresele nr. 33327/3966/2003 din 17 iulie 2003, nr. 3327/3966/2003 din 05 septembrie 2003 și nr. 1259/227/2005 din 16 februarie 2005 la care se face referire în rezoluția din 11 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciind că s-a făcut un abuz de putere în loc să fie soluționate cele două plângeri penale din anul 2003 care îi erau necesare în dovedirea motivelor de revizuire, aflate la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 27 martie 2008, Înalta Curte față de lipsa de procedură cu intimații C.I., P.M.M., B.I., S.I., S.G. și H.F., precum și față de lipsa dosarelor nr. 296/P/2006, precum și nr. 9521/4159/2006 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-a amânat cauza la 8 mai 2008. La dosarul cauzei a fost depusă după înregistrarea prin R. G. a instanței supreme sub nr. 1929 la 18 aprilie 2008 a adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică prin care s-a comunicat trimiterea dosarului nr. 296/P/2006 și lucrarea nr. 9521/4159/2006 privind pe petiționarul M.D., aflată la dosarul Înaltei Curți, dosarul și lucrarea arătate fiind atașate prezentei cauze.

La termenul de astăzi, au lipsit, atât petiționarul M.D., cât și intimații B.l., B.E., H.D., A.V., R.G., C.I., l.M., N.M., M.M., G.C., B.A., C.E., H.C., Ș.C., M.M., P.M.M., B.I., M.V., S.G., H.F., Ș.G.M., B.I., S.S., C.G., F.C. Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților, în conformitate cu art. 278 1 alin. (6) C. proc. pen. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționar și menținerea rezoluției procurorului, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală. Examinând plângerea formulată de petiționarul M.D., în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., împotriva rezoluției din 11 iulie 2006 dată în dosarul nr. 296/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului parchetului și înscrisurile depuse de petiționar, constată plângerea, ca nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta. Prin rezoluția din 11 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 296/P/2006, procurorul în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții B.l, procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B.E., procuror șef al secției judiciar penală de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., H.D., procuror general și A.V., procuror șef secție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru abuz în serviciu în formă calificată, complicitate la aceasta infracțiune cu alții și cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și față de R.G., judecător la Judecătoria Mehedinți, C.I., l.M., N.M., judecători la Tribunalul Mehedinți, M.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, G.C., B.A., avocați, C.E., judecător la Judecătoria Dr.

Tr. Severin, C.H., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, C.Ș., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, M.M., M. M.P. și I.B., judecători la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, M.V., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, S.G., H.F., ofițeri de poliție la I.P.J. Mehedinți, Ș.G.M., administrator la SC R.I. SRL și B.I., administrator la SC S.M.B. SA, S.S., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, pentru infracțiunile de abuz în serviciu și complicitate la abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 26 raportat la art. 264 C. pen., întrucât faptele nu există. Față de numiții C.G. și F.C. a dispus neînceperea urmăririi penale și pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., întrucât fapta nu există.

Cheltuielile de cercetare penală au fost suportate de stat. Soluția se comunică. În considerentele rezoluției, procurorul a constatat că numitul M. D. a formulat numeroase memorii și plângeri depuse la diverse instituții ale statului (Președintele României, Ministrul Justiției, P.N.A.) ce au fost remise ulterior Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin aceste memorii, acesta reclamă faptul că a fost arestat abuziv, acuzat, judecat și condamnat „în stil mafia”. Din acest motiv a solicitat anchetarea tuturor procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și a tuturor ofițerilor de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Mehedinți pentru abuz în serviciu, favorizarea infractorilor și corupție.

Petentul de fapt, este nemulțumit de modul de soluționare a plângerilor sale depuse împotriva unor persoane ce au săvârșit același gen de fapte pentru care el a fost condamnat. S-a solicitat de fapt, controlul legalității și temeiniciei hotărârilor dispuse de judecători în cauza sa și a soluțiilor de netrimitere în judecată adoptate de procurori în toate cauzele sesizate de el. În cuprinsul memoriilor sale numitul M.D. a arătat că, încă din anul 2001 a formulat nenumărate memorii și plângeri adresate în special Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu au fost soluționate și implicit nu i-au fost comunicate măsurile dispuse. Acesta este motivul pentru care a formulat plângere împotriva procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție l.B.

și a procurorului șef secție judiciar penală B.E., întrucât nu și-au exercitat rolul activ, și astfel plângerile formulate de el au rămas în nelucrare „au dosit plângerile formulate de mine împotriva unor procurori și ofițeri de poliție.” Din verificările efectuate la secretariatul secției judiciar penale a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a rezultat că, în perioada 2002 - 2006 numitul M.D. a formulat un număr de 11 memorii la care a primit comunicări, atât personale la adresa de domiciliu, cât și la Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, județul Dolj.

Comunicările au fost anexate în copii la prezentul dosar și poartă datele de 19 noiembrie 2002; 11 februarie 2003; 5 martie 2003; 12 mai 2003; 12 mai 2003; 17 iulie 2003; 5 septembrie 2003; 16 februarie 2005; 21 iunie 2005. Într-un alt memoriu formulat, petentul a solicitat tragerea la răspundere a conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întrucât „parchetul s-a răzbunat pe el și apoi „la comandă” tot sistemul juridic s-a răzbunat pe el.” Acesta a considerat că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu a soluționat în termen cererea sa de revizuire încălcând astfel legea și pentru a se „răzbuna pe el”. A formulat plângere împotriva procurorului F.C. de la Parchetul de pe lângă tribunalul Mehedinți care a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul nr. 1188/P/2000.

La data de 25 aprilie 2006 numitul M.D. a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție un alt memoriu prin care revine la o altă plângere penală și a arătat că, „își retrage unele acte și le înlocuiește cu aceleași acte reformulate.” În „materialul reformulat” acesta se plânge împotriva procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova H.D., a procurorului șef secție A.V. pentru abuz în serviciu în formă calificată, complicitate la această infracțiune cu alții și cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a susținut că, a fost cercetat abuziv de poliție, reținut abuziv și contrar legii, cercetat abuziv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și arestat de acest parchet în 27 martie 2001 pentru o acțiune ce nu constituia infracțiune la acel moment, „acuzațiile fiind denaturate și obținute pe baza mărturiilor mincinoase ale martorilor.” Plângerea se referă și la procurori C.G.

de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și F.C. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți care împreună au instrumentat dosarul său. Petentul a arătat că, ancheta a decurs pe un ton abuziv și amenințător, procurorul amenințându-l că „va face pușcărie” și „că îi dă cu mandatul în cap.” În cuprinsul aceluiași memoriu, petentul a formulat plângeri față de toate persoanele care într-un fel sau altul au participat la judecarea cauzei sale, respectiv: R.G., judecător la Judecătoria Mehedinți, C.I., l.M., N.M., judecători la Tribunalul Mehedinți, M.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, G.C., B.A., avocați, C.E., judecător la Judecătoria Dr. Tr. Severin, C.H., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.

Tr. Severin, C.Ș., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, M.M., M. M.P. și I.B., judecători la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, M.V., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, S.G., H.F.N., ofițeri de poliție la I.P.J. Mehedinți, Ș.G.M., administrator la SC R.I. SRL și B.I., administrator la SC S.M.B. SA, S.S., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, precum și împotriva tuturor ofițerilor de poliție de la I.P.J. Mehedinți ce au efectuat cercetări penale. În fapt, prin rechizitoriu nr. 237/P/2001 din 14 mai 2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova numitul M.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, în anul 1997, a înființat SC B. SRL ca asociat unic, iar în anul 1999 a emis 4 file C.E.C. fără acoperire în valoare de 1.417.280.100 lei pentru marfă achiziționată de la SC S.M.B. SA Oradea. La momentul întocmirii acestora, știa că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară în bancă și nici posibilitatea ca ulterior să fie alimentat contul. De altfel prejudiciul nu a fost recuperat nici măcar parțial, până la sesizarea instanței. Din adresa nr. 2390 din 20 martie 2001 a B.R.D., Sucursala Mehedinți, a rezultat că, în perioada 01 mai 1999 - 01 iulie 2000, suma maximă existentă în contul societății petentului era de 3.400.000 lei. În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că, numitul M.D.

a avut o atitudine oscilatorie, și că în final fiind pus în fața probelor a recunoscut fapta. Cu privire la părerea petentului că, a fost condamnat pentru o faptă ce nu era prevăzută în legea penală și că ar fi de natură comercială, aceasta nu este relevantă, deoarece practica judiciară era neunitară doar cu privire la încadrarea juridică a faptei de emitere a unui C.E.C. fără acoperire, în sensul încadrării în infracțiunile prevăzute de legea cec-ului sau în infracțiunea de înșelăciune [(apreciindu-se că prin introducerea alin. (4) de la art. 215 s-a abrogat implicit legea cec-ului)].

Având în vedere faptul că, emiterea filelor cec s-a făcut în anul 1999, iar modificarea codului penal cu privire la introducerea alin. (4) la art. 215 s-a făcut în anul 1996 prin Legea nr. 140/1996, iar legea cec-ului este din anul 1934, nu se poate spune sub nicio formă că infracțiunea de „emitere a unei file cec asupra unei instituții sau asupra unei persoane fizice, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară [...]”, nu era prevăzută de legea penală. Prin sentința penală nr. 2999 din 31 octombrie 2001 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin numitul M.D. a fost condamnat, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen. Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului și recursului declarat de către petent.

La data de 23 ianuarie 2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost înregistrată cererea de revizuire a petentului, fiind înregistrată cu nr. 85/III/&/2006. Aceasta împreună cu completările ulterioare și cu concluziile de respingere a fost trimisă Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, împreună cu dosarele cauzei pentru soluționare. Prin sentința penală nr. 1760 din 23 mai 2006 cererea de revizuire a fost respinsă. S-a observat că, petentul este nemulțumit de hotărârea de condamnare și deși a uzat de toate căile de atac inclusiv de cele extraordinare nu a putut schimba aceasta, astfel că, a încercat declanșarea controlului legalității și temeiniciei hotărârii, prin formularea de plângeri împotriva magistraților procurori și judecători, avocaților, ofițerilor de poliție și chiar față de administratorii unor societăți comerciale cu care a avut relații de afaceri.

Or, din analiza tuturor probelor care au stat la baza sesizării instanței, nu au rezultat elemente constitutive ale vreunei infracțiuni în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de serviciu, astfel că faptele reclamate nu există în materialitatea lor. Susținerile petentului că a fost cercetat abuziv nu s-au coroborat cu niciun fel de probe, iar faptul că i s-a spus că va face pușcărie nu reprezintă o amenințare, el având calitatea de inculpat într-o cauză penală ce se pedepsea cu închisoarea. Privind expresia „îți dau cu mandatul în cap” pe care a spus-o procurorul ce a anchetat cazul, nu există niciun fel de indicii temeinice sau date concrete care să confirme aceasta și apoi mandatul de arestare nu reprezintă decât o foaie de hârtie.

Cele susținute de petent sunt simple afirmații ce nu s-au coroborat cu niciun element de probațiune astfel că, nu inspiră credibilitate. Împotriva soluției mai sus menționate, petiționarul M.D. a formulat plângere la procurorul șef secție, care prin rezoluția din 3 august 2006 în lucrarea cu nr. 9521/4159/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus, respingerea, ca neîntemeiată a plângerii petiționarului M.D. și comunicarea soluției. Împotriva acestei rezoluții, petiționarul M.D. a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., plângere ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. 12386/1/2006.

Prin sentința penală nr. 258 din 17 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțat în dosarul nr. 12386/1/2006, a fost admisă plângerea formulată de petiționarul M.D. împotriva rezoluției din 3 august 2006 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică în dosarul nr. 9521/4159/2006. S-a desființat rezoluția sus-menționată și s-a trimis cauza pentru competentă soluționare a plângerii formulate de același petiționar împotriva rezoluției din 11 iulie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 296/P/2006, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fotocopiile sentinței aflându-se, atât la dosarul parchetului cu nr. 296/P/2006, cât și la dosarul Înaltei Curți.

În considerentele sentinței, instanța supremă, în esență a reținut că din verificarea lucrărilor dosarelor nr. 296/P/2006 și nr. 9521/4159/2006 ale aceleiași secții din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că petiționarul s-a plâns și față de procurorul A.V., în calitatea avută până la data plângerii, aceea de procuror șef secție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind luată și față de acesta, prin rezoluția, din 11 iulie 2006. Același procuror, la 3 august 2006, dar acum în calitate de procuror șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., nu mai avea căderea să cenzureze rezoluția din 11 iulie 2006. Este adevărat că, la plângerea aceluiași petiționar, înregistrată la Ministerului Public - Cabinetul procurorului general la 21 august 2006 , prin referatul din 31 octombrie 2006 din lucrarea nr. 2848/C/5309/2006 s-a propus trimiterea acestuia la Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se că procurorul A.V.

nu a efectuat acte de cercetare penală în dosarul nr. 296/P/2006, acesta fiind una dintre persoanele față de care au fost efectuate acte premergătoare începerii urmăririi penale, și, deci, magistratul nu era incompatibil să se pronunțe cu privire la plângerea împotriva soluției adoptată în cauza penală nr. 296/P/2006 și că nu au rezultat nici cauze de incompatibilitate care să conducă la abținerea sa în legătură cu soluționarea plângerii petentului. Art. 49 alin. (2) C. proc. pen., referitor la incompatibilitatea procurorului face trimitere la art. 48 din același cod, în cauză fiind incident cazul de la lit. d) împrejurări din care a rezultat interesul, cel puțin formal în cauză. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul M.D., iar prin decizia nr. 492 din 17 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, pronunțată în dosarul nr. 5031/1/2007 s-a luat act de retragerea recursului declarat de petentul M.D.

împotriva sentinței nr. 258 din 17 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 12386/1/2006, fiind obligat recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, fotocopia deciziei, aflându-se la dosarul Înaltei Curți. Ca urmare a trimiterii cauzei la parchet, procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția din 14 decembrie 2007 în lucrarea cu nr. 20660/6079/2007, s-a pronunțat asupra plângerii formulate petiționarul M.D. împotriva rezoluției din 11 iulie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 296/P/2006, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petentul M.D. împotriva rezoluției nr. 296/P/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică și comunicarea soluției. În considerentele rezoluției mai sus arătate, procurorul șef secție, analizând actele existente la dosarul cauzei a constatat că soluția dispusă prin rezoluția nr. 296/P/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este legală și temeinică. Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că persoanele menționate nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu sau că și le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare a intereselor legale ale petentului.

Atât organele de cercetare, cât și instanța de judecată și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu conform dispozițiilor legale, au pronunțat soluțiile în urma administrării probelor, au motivat soluțiile în fapt și în drept. Totodată, soluțiile care l-au nemulțumit pe petent au fost supuse controlului judiciar, prin exercitarea de către acesta a căilor de atac prevăzute de lege. De asemenea, din analiza actelor existente la dosarul cauzei nu a rezultat că persoanele menționate ar fi ajutat un infractor pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata, ori pentru a asigura acestuia folosul sau produsul unei infracțiuni. Cu privire la săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă de către procurorii C.G.

și F.C., în mod corect s-a reținut în rezoluția atacată că faptele de purtare abuzivă reclamate în sarcina acestora de către M.D., nu au fost dovedite, acesta nefăcand dovada existenței vreunei agresiuni fizice printr-un certificat medico-legal. În consecință, nu se poate reține în sarcina persoanelor menționate săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 26 raportat la art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 266 C. pen. Petiționarul M.D. a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției din 11 iulie 2006 dată în dosarul nr. 296/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, ce face obiectul cauzei de fată.

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluția atacată pe baza actelor și lucrările dosarului parchetului, precum și a fotocopiilor înscrisurilor depuse la dosarul Înaltei Curți, față de criticile formulate de petiționar.

Astfel, au fost examinate actele premergătoare, respectiv ordonanța de conexare din 11 iulie 2006 dată în dosarul nr. 826/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a dispus conexarea dosarului cu nr. 826/P/2006 la dosarul cu nr. 296/P/2006 ; plângerea penală formulată de petiționarul M.D., adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția de urmărire penală, în dosarul nr. 237/P/2001 către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică prin care se menționează că urmare adresei cu nr. 296/P/2006 din 2 iunie 2006 a fost înaintat dosarul cu nr. 237/P/2001 privind pe M.D.

și P. N. împreună cu o xerocopie de pe referatul nr. 1443A/111/1/2006 din 25 mai 2006; adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 296/P/2006, către secția judiciară penală prin care se solicita punerea la dispoziție copiile comunicărilor soluțiilor date în plângerile și memoriile formulate de acesta la secție în perioada 2001 - 2006; adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția judiciară cu nr. 1815/C/1284/2005 către secția de urmărire penală și criminalistică prin care se menționează că se trimit 11 copii ale răspunsurilor la memoriile formulate în perioada 2002 - 2006 de petiționarul M.D., precum și faptul că un nou memoriu al petentului a fost transmis cu adresa nr. 4161/350/2006 din 24 martie 2006; fotocopiile răspunsurilor la memoriile petiționarului comunicate consiliului superior al magistraturii, Penitenciarului de Maximă Siguranță Craiova pentru a fi aduse la cunoștință deținutului M.D., către petiționarul M.D.; plângerile formulate de petiționarul M.D.

adresate ministrului Justiției, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea adresată de condamnatul M.D., prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 2999/2001 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin rămasă definitivă prin decizia penală nr. 853 din 1 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova, plângerea formulată de M.D. împotriva procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și împotriva șefului secției judiciare penale a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru abuz în serviciu și dosirea plângerilor penale formulate împotriva unor procurori și ofițeri de poliție, adresată Președintelui României, plângerea adresată procurorului general al P.N.A.; referatul întocmit la data de 20 martie 2006 de procuror în lucrarea cu nr. 1815/C/3711/2005 prin care a constatat că numitul M.D.

a formulat plângere penală împotriva procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, I.B. și împotriva șefului secției judiciare-penale a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., având în vedere că plângerea întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 222 C. proc. pen., descrierea faptei, indicarea făptuitorului, propunând înregistrarea lucrării în evidența cauzelor penale; plângerile formulate și reformulate de petiționarul M.D., precum și fotocopiile unor înscrisuri din cauza penală în care acesta a figurat ca inculpat atât de la parchet, cât și de la instanțe pe care Ie-a anexat în cele 91 de anexe.

Din analiza ansamblului actelor premergătoare, precum și a înscrisurilor depuse de petiționar în susținerea plângerii formulată de petiționar aflate în dosarul Înaltei Curți, ce au stat la baza rezoluției din data de 11 iulie 2006 în dosarul nr. 296/P/2006, Înalta Curte constată că în mod corect și temeinic motivat, procurorul a stabilit că nu există faptele de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen., pretins a fi comise de intimații B.I.

- procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B.E., procuror șef al secției judiciar penale de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv de abuz în serviciu în formă calificată, complicitate la această infracțiune cu alții și cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pretins a fi săvârșite de intimații H.D., procuror general și A.V., procuror șef secție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cele de abuz în serviciu și complicitate la abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 26 raportat la art. 246 C. pen., favorizarea infractorilor prevăzute de art. 264 C. pen. pretins a fi comise de R.G., judecător la Judecătoria Mehedinți, C.I., l.M., N.M., judecători la Tribunalul Mehedinți, M.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, G.C., B.A., avocați, C.E., judecător la Judecătoria Dr.

Tr. Severin, C.H., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, C.Ș., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, M.M., M. M.P. și I.B., judecători la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, M.V., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, S.G., H.F., ofițeri de poliție la I.P.J. Mehedinți, Ș.G.M., administrator la SC R.I. SRL și B.I., administrator la SC S.M.B. SA, S. S., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, precum și fapta prevăzută de art. 266 C. pen., de arestare nelegală și cercetare abuzivă, pretins a fi comise de C.G. și F.C., deoarece criticile formulate de petiționar nu se confirmă. Prin ordonanța din 24 octombrie 2000 dată în dosarul nr. 869/P/2000 de procuror S.S.

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți aceasta a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale față de P.N., R.T. și M.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. Prin ordonanța din 26 martie 2001 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a dispus infirmarea parțială a ordonanței din 24 octombrie 2000 dată în dosarul nr. 869/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, cu privire la neînceperea urmăririi penale dispusă față de P.N., R.A.

și M.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen. Cercetările vor fi continuate de Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți – S.C.P. Prin procesul-verbal întocmit la 24 ianuarie 2001 de mr. S.A. din I.P.J. Mehedinți acesta a dispus începerea urmăririi penale privind pe M.D. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. Prin ordonanța din 14 martie 2001, procuror F.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lui M.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen. În cursul urmăririi penale, It. H.S. din cadrul I.P.J. Mehedinți a întocmit procesul-verbal de confruntare de la 19 martie 2001 între inculpații M.D.

și P.N. De asemenea, mr. S.A. din cadrul I.P.J. Mehedinți a întocmit procesul-verbal de confruntare de la 26 martie 2001 între inculpații M.D. și P.N. La ascultarea învinuitului M.D., în continuarea declarației sale a arătat în prezența avocatului din oficiu, avocat A.B. că știe infracțiunea pentru care este cercetat și că i-a fost adus la cunoștință că va fi reținut pe bază de ordonanță iar în ziua de 27 martie 2001 va fi prezentat parchetului. La data de 26 martie 2001 a fost emisă ordonanță de reținere față de inculpatul M.D. Prin ordonanța din 27 martie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 237/P/2001, procurorul G.C. a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.D.

pe o durată de 30 zile, cu începere de la 27 martie 2001 și până la 25 aprilie 2001, fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr. 237/P/2001. Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 23 aprilie 2001 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr. 4924/2001, completul de judecată format din Președinte R.G., Grefier B.V., a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 237/P/2001. S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului M.D. cu 30 de zile, începând cu 25 aprilie 2001 și până la 24 mai 2001. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul M.D. Prin decizia penală nr. 503/ R din 23 mai 2001 a Tribunalului Mehedinți, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4020/200, completul de judecată format din C.I., Judecător l.M., Judecător N.M., Grefier C.A.

a respins recursul, ca nefondat, declarat de inculpatul M.D., deținut în Arestul I.P.J. Mehedinți, fiind obligat recurentul să achite statului 200.000 lei cheltuieli judiciare, din care 125.000 lei onorariu avocat oficiu a fost suportat din fondul Ministerului Justiției. La ședința de judecată când a fost soluționat recursul inculpatului, din partea Ministerului Public a participat procuror M.M. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți. Prin referatul de terminare a urmăririi penale întocmit la 11 mai 2001 de It. H.S. din cadrul I.P.J. Mehedinți, Serviciul cercetări penale, acesta a propus în temeiul art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., emiterea rechizitoriului și trimiterea în judecată a inculpatului M.D.

pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpatului P.N. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., propunând în temeiul art. 10 lit. d) și art. 249 C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.I. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., comisă în dauna lui M.D. Prin rechizitoriul din 14 mai 2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova emis de către procurorul G.C., în dosarul nr. 237/P/2001, a fost trimis în judecată inculpatul M.D.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că în anul 1997 a înființat SC B. SRL, ca asociat unic, iar în anul 1999 a emis 4 file cec fără acoperire, în valoare de 1.417.280.100 lei, pentru marfă achiziționată de la SC S.M.B. SA Oradea. La momentul întocmirii acestora știa că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară în bancă și nici posibilitatea ca ulterior să fie alimentat contul. Din adresa nr. 2390 din 20 martie 2001 a B.R.D. - Sucursala Mehedinți a rezultat că în perioada 01 mai 1999 - 01 iulie 2000, suma maximă existentă în contul societății petentului era de 3.400.000 lei.

Prejudiciul nu a fost recuperat, nici măcar parțial, până la sesizarea instanței. În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că, inculpatul M.D. a avut o atitudine oscilatorie, ca în final, pus în fața probelor, cu ocazia audierii din 8 mai 2001 și prezentării materialului acesta și-a recunoscut fapta. Adresa de sesizare a instanței de judecată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 237/P/2001 cu rechizitoriul mai sus arătat conform art. 264 C. proc. pen., a fost semnată de procuror general H.D. Prin sentința penală nr. 2999 din 31 octombrie 2001 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr. 5839/2001, completul de judecată format din: Președinte E.C., Grefier A.C.T., în baza art. 334 C. proc.

pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D., la 5 ani închisoare în cd. art. 64 – art. 71 C. pen. S-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv din 26 martie 2001 la zi și s-a menținut starea de arest. Prin aceeași sentință penală a fost schimbată încadrarea juridică și condamnat și inculpatul P.N. Au fost obligați inculpații, în solidar, la 1.417.280.100 lei către partea civilă SC R.I. SRL Oradea cu dobânzi de la data însușirii.

La ședința de judecată când a fost judecată cauza în primă instanță, Ministerul Public a fost reprezentat legal de procuror C.H. de la Parchetul de pe Judecătoria Drobeta Turnu Severin, iar inculpatul M. D. a fost asistat de avocat G.C. Prin decizia penală nr. 52/ A din 4 februarie 2002 a Tribunalului Mehedinți, pronunțată în dosarul nr. 261/2002, completul de judecată format din: Președinte I.C., Judecător M.l., G.M.V. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.D. și P.N. împotriva sentinței penale nr. 2999 din 31 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Tr. Severin în dos. nr. 5839/2001. Au fost obligați inculpații la câte 400.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei pentru inculpatul M.D.

au fost avansați din fondul Ministrului Justiției pentru onorariu avocat din oficiu. S-au dedus din pedepse reținerea și arestul preventiv începând cu 26 martie 2001 la zi pentru inculpatul M.D., iar pentru inculpatul P.N. reținerea și arestul preventiv începând cu 26 martie 2001 la zi, precum și perioada 21 mai 1999 - 15 iunie 1999. La ședința de judecată, când au fost judecate apelurile inculpaților, Ministerul Public a fost reprezentat legal de procuror C.Ș. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți. S-a menținut starea de arest. Prin decizia penală nr. 853 din 1 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 647/P/2002, completul de judecată format din: Președinte M.M., Judecător M.M.P., Judecător I.B., G.O.O.

a respins, ca nefondat, recursul inculpatului M.D. declarat împotriva deciziei penale nr. 52 din 4 februarie 2002 pronunțată la Tribunalul Mehedinți. S-a dedus detenția inculpatului de la 4 februarie 2002 la zi. A fost obligat recurentul inculpat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului. La ședința de judecată, când a fost judecat recursul inculpatului M.D., Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V.M. M.D. a formulat cerere de revizuire care a fost respinsă prin sentința penală nr. 1760 din 23 mai 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr. 4751/2006.

Înalta Curte consideră că în mod legal procurorul a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de intimații ofițeri de poliție, procurori, judecători, avocați, așa cum au fost menționați în mod concret în dispozitivul rezoluției din 11 iulie 2006, respectiv S.G., H.F., M.M., C.H., C.Ș., M.V., R.G., C.I., l.M., N.M., C.E., M.M., M.M.P., I.B., G.C., B.A., în cauza în care a fost desfășurată urmărirea penală, judecată cererea privind măsura prelungirii arestării preventive și recursul declarat împotriva acesteia, cât și judecarea cauzei, atât în primă instanță, precum și în căile ordinare de atac, privind pe inculpatul M.D., așa cum s-a arătat în detaliu mai sus, deoarece fiecare din persoanele arătate, în virtutea atribuțiilor legale pe care le aveau au dispus măsurile procesuale și au întocmit actele procedurale, pe care le-au motivat în fapt și în drept, au administrat mijloace de probă sau au exercitat apărarea, cu respectarea legii, în funcție de stadiul procesual al cauzei, așa încât nu există faptele de abuz în serviciu și complicitate la abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 26 raportat la art. 246 C. pen. Mai mult în cauză a fost formulată și o cerere de revizuire, cale extraordinară de atac, ce a fost respinsă prin sentința menționată. De asemenea, nu există nici fapta de favorizare a infractorilor prevăzută de art. 264 C. pen., în sarcina acelorași intimați, respectiv ofițeri de poliție, procurori, judecători, avocați, deoarece din actele premergătoare nu a rezultat indicii cu privire la această faptă. Totodată, nu există niciun indiciu cu privire la existența faptelor de abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 26 raportat la art. 246 C. pen.

și favorizarea infractorilor prevăzută de art. 264 C. pen., pretins a fi comise de către intimata procuror S.S., deoarece soluțiile dispuse de aceasta prin ordonanța din 24 octombrie 2000 au fost verificate de către prim procuror prin ordonanța din 26 martie 2001, iar infirmarea parțială a acelora a avut loc pe calea verificării în temeiul dispozițiilor legale. Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale și față de intimații Ș.G.M., administrator la SC R.I. SRL și B.I., administrator la SC S.M.B. SA pentru infracțiunile arătate în rezoluția din 11 iulie 2006, deoarece nu au rezultat indicii cu privire la existența acestora.

Totodată, Înalta Curte consideră că în mod corect s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de intimații B.l., procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B.E., procuror șef al secției judiciar penală de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru inexistența faptelor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece aceștia în baza atribuțiilor legale, au dispus măsurile care s-au impus, petiționarului M.D., fiindu-i făcute comunicările la memoriile formulate, așa cum rezultă din actele premergătoare arătate, respectiv la datele de 19 noiembrie 2002; 11 februarie 2003; 5 martie 2003; 12 mai 2003; 17 iulie 2003; 5 septembrie 2003; 16 februarie 2005; 21 iunie 2005. De asemenea, nu rezultă niciun indiciu cu privire la existența faptelor de abuz în serviciu în formă calificată, complicitate la această infracțiune cu alții și cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pretins a fi comise de intimații H.D., procuror general și A.V., procuror șef secție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceștia exercitând atribuțiile cu respectarea prevederilor legale.

Totodată, Înalta Curte consideră că în mod legal și motivat s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale și față de intimații C.G. și F.C. și pentru infracțiunea de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., deoarece nu a fost dovedită existența vreunei agresiuni fizice printr-un certificat medico-legal. În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că în cauză au fost făcute verificări prin actele premergătoare existente la dosarul parchetului, așa încât criticile formulate de petiționarul M.D. nu se justifică. Totodată, Înalta Curte consideră că în mod corect și motivat a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului M.D.

prin rezoluția din 14 decembrie 2007 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în lucrarea cu nr. 20660/6079/2007, reținând că din actele premergătoare nu rezultă că intimații nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu sau că și le-ar fi îndeplinit defectuos, provocând o vătămare a intereselor legale ale petentului, soluțiile pronunțate au fost motivate în fapt și în drept, supuse controlului judiciar, nu rezultă că intimații ar fi ajutat un infractor pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata, ori asigurarea vreunui folos sau produsul unei infracțiuni, nu s-a dovedit existența vreunei agresiuni fizice printr-un certificat medico-legal.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.D. împotriva rezoluției din 11 iulie 2006 dată în dosarul nr. 296/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, rezoluție pe care o va menține. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.D. împotriva rezoluției din 1 iulie 2006 dată în dosarul nr. 296/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și