ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la R.G. a Înaltei Curți de Casație și
Justiție sub nr. 37660 la 19 decembrie 2007 și pe rolul secției penală a Înaltei
Curți de Casație și Justiție sub nr. 58/1/2008 la data de 4 ianuarie 2008,
petiționarul M.D. a formulat în temeiul art. 278
1
C. proc. pen.,
plângere împotriva rezoluției de
neîncepere
a urmăririi penale din data de 11 iulie 2006 dată în dosarul nr.
296/P/2006
și rezoluției de respingere a plângerii din 3 august 2006 dată în dosarul nr. 9521/4159/2006
ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că în august 2006 a
contestat rezoluția de respingere a plângerii din 3 august 2006, în baza art. 278
1
C. proc. pen., fiind întocmit dosarul nr. 12386/1/2006
al
secției penală în care s-a pronunțat sentința penală nr. 258,
împotriva căreia a declarat recurs pe care l-a retras și Înalta Curte de
Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători a emis decizia nr. 492.
De asemenea, petiționarul a mai arătat că în urma unei plângeri a
primit adresa nr. 71/C/2007 din care rezultă că dosarul penal nr.
12386/1/2006 la data de 13 noiembrie 2007 a fost
înaintat către Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
conform sentinței nr. 258 dată în acest dosar.
Petiționarul a precizat că la data de 11
decembrie 2007 conform informațiilor
obținute personal de
la prim grefierul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
dosarul nr. 12386/1/2006, la data de 13 noiembrie 2007, a fost înaintat către Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 12386 din 13 noiembrie 2007.
De la data de 13 noiembrie 2007 și până la data de 17 decembrie 2007 au trecut
35 de zile și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a
soluționat plângerea sa împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale
din 11 iulie 2006 dată în dosar nr. 296/P/2006 așa cum s-a hotărât prin
sentința nr. 258 dată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție
în dosar nr. 12386/1/2006 și, de
asemenea,
nu i s-a comunicat nimic. Fată de această situație, deoarece au
trecut
mai mult de 20 de zile de la data de 13 noiembrie 2007 dată de la care
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuia să-i
soluționeze plângerea și să-i comunice soluția conform art. 277 și 278 C. proc.
pen., în baza art. 278
1
C. proc. pen., a formulat plângere împotriva
rezoluțiilor arătate.
Plângerii arătate i-au fost anexate
fotocopia sentinței penale nr. 258
din 17 aprilie 2007 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 12386/1/2006
prin care s-a admis plângerea formulată de petiționarul M.D. împotriva
rezoluției din 3 august 2006 dată de Parchetul de pe lângă Înalta curte de
Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică în dosarul nr.
9521/4159/2006, s-a desființat rezoluția sus-menționată și s-a trimis cauza
pentru competentă soluționare a plângerii formulate de același petiționar
împotriva rezoluției din 11 iulie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 296/P/2006 la Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție; fotocopia deciziei penale nr. 492 din 17
septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9
Judecători, pronunțată în dosarul nr. 5031/1/2007 s-a luat act de retragerea
recursului declarat de petentul M.D. împotriva sentinței nr. 258 din 17 aprilie
2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în
dosarul nr. 12386/1/2006 și a fost obligat recurentul la plata sumei de 300
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat; fotocopia rezoluției de
respingere a plângerii din 3 august 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică în lucrarea
cu nr. 9521/4159/2006; fotocopia rezoluției din 11 iulie 2006 a Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică
în dosarul cu nr. 296/P/2006 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale
față de numiții B.l., procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, B.E., procuror șef al secției judiciar penală de la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea
infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., H.D., procuror
general și A.V., procuror șef secție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Craiova pentru abuz în serviciu în formă
calificată, complicitate la această
infracțiune cu alții și cu Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție,
precum și față de R.G., judecător la Judecătoria Mehedinți,
C.I., l.M.,
N.M., judecători la Tribunalul Mehedinți, M.M., procuror la Parchetul de pe
lângă Tribunalul Mehedinți, G.C., B.A., avocați, C.E., judecător la Judecătoria
Dr. Tr. Severin, C.H., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr.
Severin, C.Ș., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, M.M., M.M.P.
și I.B.,
judecători la Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Craiova, M.V.,
procuror la Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Craiova, S.G., H.F., ofițeri de poliție la I.P.J. Mehedinți, S.G.M.,
administrator la SC R.I. SRL și B.I., administrator la SC S.M.B. SA, S.S.,
procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, pentru
infracțiunile de abuz în serviciu
și
complicitate la abuz în serviciu prevăzute de articolul 246 C. pen. și
articolul
26 raportat la articolul 246 C. pen. și favorizarea infractorilor prevăzute de
articolul 264 C. pen., întrucât faptele nu există. Față de
numiții C.G. și F.C. se dispune neînceperea urmăririi
penale și pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și
cercetare abuzivă prevăzută de articolul 266 C. pen., întrucât fapta nu există,
înscrisuri aflate la dosarul Înaltei Curți.
La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost
înregistrată prin R.G. a instanței supreme sub nr. 167 la 7 ianuarie 2008
plângerea petiționarului M.D. împotriva rezoluției de respingere a plângerii
din 14 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, dată în dosarul nr. 20660/6079/2007.
Acestei din urmă plângeri i-au fost anexate, fotocopiile comunicării
rezoluției dată în lucrarea cu nr. 20660/6079/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și
criminalistică, a rezoluției din 14 decembrie
2007 dată de procurorul șef al
secției de urmărire penală și
criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție în lucrarea cu nr. 20660/6079/2007 prin care a fost respinsă, ca
neîntemeiată plângerea
formulată de
petentul M.D. împotriva rezoluției nr. 296/P/2006 a
Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,
confirmarea de primire, precum și plângerea inițială, aflate la dosarul Înaltei
Curți.
La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost
înregistrate prin R.G. a instanței supreme sub nr.
4113 la
8 februarie 2008 o cerere amplu dezvoltată formulată de
petiționar, în care a criticat faptul că i s-a refuzat reținerea de probe în
scopul dovedirii nevinovăției, că au fost făcute abuzuri împotriva sa de
organele de urmărire penală și de către cele cinci instanțe de judecată, făcând
referire la modul de emitere a unor file C.E.C., învederând aspecte cum a fost judecat,
solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și deoarece
probele existente la dosar sunt suficiente, reținerea cauzei spre judecare de
către completul de judecată, urmând ca ulterior să facă și proba cu martorii
arătați, la care a anexat jurisprudență, precum și fotocopiile unor înscrisuri,
aflate la dosarul Înaltei Curți.
La termenul de judecată de la 14 februarie 2008 s-a prezentat
petiționarul M.D. care a depus la dosar o completare la plângere, aflată la dosarul
Înaltei Curți.
La termenul menționat, Înalta Curte față de lipsa de procedură cu
intimații pe care i-a indicat în mod concret, a
căror citare este obligatorie și
față de lipsa dosarelor nr. 296/P/2006,
precum și nr. 9521/4159/2006 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică a amânat cauza
la 27 martie 2008.
La dosarul cauzei au mai fost depuse, după înregistrarea prin R.G. a
instanței supreme sub nr. 6127 la 25 februarie 2008 și sub nr. 8834 la 17
martie 2008 o cerere formulată de petiționar prin care a solicitat a se cere de
la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție originalele
memoriilor sale adresate către acesta sau copii xerox legalizate după aceste
memorii, indicând mai multe adrese ale parchetului, precum și excepția de
nelegalitate pentru adresele nr. 33327/3966/2003 din 17 iulie 2003, nr. 3327/3966/2003
din 05 septembrie 2003 și nr. 1259/227/2005 din 16 februarie 2005 la care se
face referire în rezoluția din 11 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție,
apreciind că
s-a făcut un abuz de putere în loc să fie soluționate cele două plângeri penale
din anul 2003 care îi erau necesare în dovedirea motivelor
de revizuire,
aflate la dosarul Înaltei Curți.
La termenul de judecată de la 27 martie 2008, Înalta Curte față de
lipsa de procedură cu intimații C.I., P.M.M., B.I., S.I., S.G. și H.F., precum
și față de lipsa dosarelor nr. 296/P/2006, precum și nr. 9521/4159/2006 ale
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire
penală și criminalistică s-a amânat cauza la 8 mai 2008.
La dosarul cauzei a fost depusă după
înregistrarea prin R.
G. a instanței supreme sub nr. 1929
la 18 aprilie 2008 a adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică prin care s-a comunicat
trimiterea dosarului nr. 296/P/2006 și lucrarea nr. 9521/4159/2006 privind pe
petiționarul M.D., aflată la dosarul Înaltei Curți, dosarul și lucrarea arătate
fiind atașate prezentei cauze.
La termenul de astăzi, au lipsit, atât petiționarul M.D., cât și
intimații B.l., B.E., H.D., A.V., R.G., C.I., l.M., N.M., M.M., G.C., B.A., C.E.,
H.C., Ș.C., M.M., P.M.M., B.I., M.V., S.G., H.F., Ș.G.M., B.I., S.S., C.G., F.C.
Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul
părților, în conformitate cu art. 278
1
alin. (6) C. proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca
nefondată, a plângerii formulată de petiționar și menținerea rezoluției
procurorului, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă
indicii privitoare la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Examinând plângerea formulată de petiționarul M.D., în condițiile art. 278
1
C. proc. pen., împotriva rezoluției din 11 iulie 2006 dată în dosarul nr. 296/P/2006
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
urmărire penală și criminalistică, Înalta Curte, în raport cu actele și
lucrările dosarului parchetului și înscrisurile depuse de petiționar, constată
plângerea, ca nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin rezoluția din 11 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire
penală și criminalistică, în
dosarul nr. 296/P/2006, procurorul în
temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a
dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții B.l, procuror general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B.E., procuror șef
al secției judiciar penală de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, pentru
săvârșirea infracțiunii
de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.,
H.D., procuror
general și A.V., procuror șef secție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Craiova pentru abuz în serviciu în formă calificată, complicitate la aceasta
infracțiune cu alții și cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție precum și față de R.G., judecător la Judecătoria Mehedinți, C.I., l.M.,
N.M., judecători la Tribunalul Mehedinți, M.M., procuror la Parchetul de pe
lângă Tribunalul Mehedinți, G.C., B.A., avocați, C.E., judecător la Judecătoria
Dr. Tr. Severin, C.H., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr.
Severin, C.Ș.,
procuror la Parchetul de pe
lângă Tribunalul Mehedinți, M.M., M.
M.P. și I.B., judecători la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, M.V., procuror la Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Craiova, S.G., H.F., ofițeri de poliție la I.P.J.
Mehedinți, Ș.G.M., administrator la SC R.I. SRL și B.I., administrator la SC S.M.B.
SA, S.S., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, pentru
infracțiunile de abuz în serviciu și complicitate la abuz în serviciu prevăzute
de art. 246 C. pen. și art. 26 raportat la art. 264 C. pen., întrucât faptele
nu există. Față de numiții C.G. și F.C. a dispus neînceperea urmăririi penale
și pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă
prevăzută de art. 266 C. pen., întrucât fapta nu există.
Cheltuielile de cercetare penală au fost
suportate de stat.
Soluția se comunică.
În considerentele rezoluției, procurorul a
constatat că numitul M.
D. a formulat numeroase memorii și
plângeri depuse la diverse instituții ale statului (Președintele României,
Ministrul Justiției, P.N.A.) ce au fost remise ulterior Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin aceste memorii, acesta reclamă
faptul că a fost arestat abuziv,
acuzat, judecat și
condamnat „în stil mafia”.
Din acest motiv a solicitat anchetarea tuturor procurorilor de la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de la Parchetul de pe lângă
Tribunalul Mehedinți și a tuturor ofițerilor de poliție din cadrul
Inspectoratului de Poliție al județului Mehedinți pentru abuz în serviciu,
favorizarea infractorilor și corupție.
Petentul de fapt, este nemulțumit de modul de soluționare a plângerilor
sale depuse împotriva unor persoane ce au săvârșit același gen de fapte pentru
care el a fost condamnat.
S-a solicitat de fapt, controlul legalității și temeiniciei hotărârilor
dispuse de judecători în cauza sa și a soluțiilor de netrimitere în judecată
adoptate de procurori în toate cauzele sesizate de el.
În cuprinsul memoriilor sale numitul M.D.
a arătat că, încă
din anul 2001 a formulat nenumărate
memorii și plângeri adresate în
special
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu
au
fost soluționate și implicit nu i-au fost comunicate măsurile dispuse.
Acesta este motivul pentru care a formulat plângere împotriva
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție l.B. și a procurorului șef secție judiciar penală B.E., întrucât nu
și-au exercitat rolul activ, și astfel plângerile formulate de el au rămas în
nelucrare „au dosit plângerile formulate de mine împotriva unor procurori și
ofițeri de poliție.”
Din verificările efectuate la secretariatul secției judiciar penale a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a rezultat că, în
perioada 2002 - 2006 numitul M.D. a formulat un număr de 11
memorii la care a primit comunicări, atât
personale la adresa de domiciliu,
cât și la Penitenciarul de Maximă
Siguranță Craiova, județul Dolj.
Comunicările au fost anexate în copii la prezentul dosar și poartă
datele de 19 noiembrie 2002; 11 februarie 2003; 5 martie 2003; 12 mai 2003; 12
mai 2003; 17 iulie 2003; 5 septembrie 2003; 16 februarie 2005; 21 iunie 2005.
Într-un alt memoriu formulat, petentul a solicitat tragerea la
răspundere a conducerii Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Craiova,
întrucât „parchetul s-a răzbunat pe el și apoi
„la comandă” tot sistemul juridic s-a răzbunat pe el.”
Acesta a considerat că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Craiova nu a soluționat în termen cererea sa de
revizuire încălcând astfel
legea și pentru a se „răzbuna pe el”.
A formulat plângere împotriva procurorului F.C. de la Parchetul de pe
lângă tribunalul Mehedinți care a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul nr.
1188/P/2000.
La data de 25 aprilie 2006 numitul M.D. a
adresat Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție un alt memoriu prin care revine la o altă plângere penală și a arătat
că, „își retrage unele acte și le înlocuiește cu aceleași acte reformulate.”
În „materialul reformulat” acesta se plânge împotriva procurorului
general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova H.D., a procurorului
șef secție A.V. pentru abuz în serviciu în formă calificată, complicitate la
această infracțiune cu alții și cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
S-a susținut că, a fost cercetat abuziv de poliție, reținut abuziv și
contrar legii, cercetat abuziv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova
și arestat de acest parchet în 27 martie 2001 pentru o acțiune ce nu constituia
infracțiune la acel moment, „acuzațiile fiind denaturate și obținute pe baza
mărturiilor mincinoase ale martorilor.”
Plângerea se referă și la procurori C.G. de la Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Craiova și F.C. de la Parchetul de
pe lângă Tribunalul Mehedinți care împreună au instrumentat dosarul său.
Petentul a arătat că, ancheta a decurs pe un ton abuziv și
amenințător, procurorul amenințându-l că „va face
pușcărie” și „că îi dă cu
mandatul în cap.”
În cuprinsul aceluiași memoriu, petentul a formulat plângeri față de
toate persoanele care într-un fel sau altul au participat la judecarea cauzei
sale, respectiv: R.G., judecător la Judecătoria Mehedinți, C.I., l.M., N.M.,
judecători la Tribunalul Mehedinți, M.M., procuror la Parchetul de pe lângă
Tribunalul Mehedinți, G.C., B.A., avocați, C.E., judecător la Judecătoria Dr.
Tr. Severin, C.H., procuror
la Parchetul de
pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, C.Ș., procuror la Parchetul de pe lângă
Tribunalul Mehedinți, M.M., M.
M.P. și I.B., judecători la Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Craiova, M.V., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Craiova, S.G., H.F.N., ofițeri de poliție la I.P.J. Mehedinți, Ș.G.M.,
administrator la SC R.I. SRL și B.I., administrator la SC S.M.B. SA, S.S.,
procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, precum și
împotriva tuturor ofițerilor de poliție de la I.P.J. Mehedinți ce au efectuat
cercetări penale.
În fapt, prin rechizitoriu nr. 237/P/2001 din 14 mai 2001 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova numitul M.D. a fost trimis în
judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215
alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reținut că, în anul 1997, a înființat SC B. SRL ca asociat unic,
iar în anul 1999 a emis 4 file C.E.C. fără acoperire în valoare de
1.417.280.100 lei pentru marfă achiziționată de la SC S.M.B. SA Oradea. La
momentul întocmirii acestora, știa că pentru
valorificarea
lor nu există provizia sau acoperirea necesară în bancă și nici
posibilitatea
ca ulterior să fie alimentat contul. De altfel prejudiciul nu a fost recuperat
nici măcar parțial, până la sesizarea instanței.
Din adresa nr. 2390 din 20 martie 2001 a B.R.D., Sucursala Mehedinți, a
rezultat că, în perioada 01 mai 1999 - 01 iulie 2000, suma maximă existentă în
contul societății petentului era de 3.400.000 lei. În cuprinsul rechizitoriului
s-a reținut că, numitul M.D. a avut o atitudine oscilatorie, și că în final
fiind pus în fața probelor a recunoscut fapta.
Cu privire la părerea petentului că, a fost condamnat pentru o faptă ce
nu era prevăzută în legea penală și că ar fi de natură comercială, aceasta nu
este relevantă, deoarece practica judiciară era neunitară doar cu privire la
încadrarea juridică a faptei de emitere a unui C.E.C. fără acoperire, în sensul
încadrării în infracțiunile prevăzute de legea cec-ului sau în infracțiunea de
înșelăciune [(apreciindu-se că prin introducerea alin. (4) de la art. 215 s-a
abrogat implicit legea cec-ului)].
Având în vedere faptul că, emiterea filelor cec s-a făcut în anul 1999,
iar modificarea codului penal cu privire la introducerea alin. (4) la art. 215
s-a făcut în anul 1996 prin Legea nr. 140/1996, iar legea cec-ului este din
anul 1934, nu se poate spune sub nicio formă că infracțiunea de „emitere a unei
file cec asupra unei instituții sau asupra unei persoane fizice, știind că
pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară [...]”, nu
era prevăzută de legea penală.
Prin sentința penală nr. 2999 din 31 octombrie 2001 a Judecătoriei
Drobeta Turnu Severin numitul M.D. a fost condamnat, la o pedeapsă de 5 ani
închisoare, pentru art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen. Această hotărâre a
rămas definitivă prin respingerea apelului și recursului declarat de către
petent.
La data de 23 ianuarie 2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria
Drobeta Turnu Severin a fost înregistrată cererea
de revizuire a petentului,
fiind înregistrată cu nr. 85/III/&/2006.
Aceasta împreună cu completările ulterioare și cu concluziile de
respingere a fost trimisă Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, împreună cu
dosarele cauzei pentru soluționare. Prin sentința penală nr. 1760 din 23 mai
2006 cererea de revizuire a fost respinsă.
S-a observat că, petentul este nemulțumit de hotărârea de condamnare și
deși a uzat de toate căile de atac inclusiv de cele extraordinare nu a putut
schimba aceasta, astfel că, a încercat declanșarea controlului legalității și
temeiniciei hotărârii, prin formularea de plângeri împotriva magistraților
procurori și judecători, avocaților, ofițerilor de poliție și chiar față de
administratorii unor societăți comerciale cu care a avut relații de afaceri.
Or, din analiza tuturor probelor care au stat la baza sesizării instanței, nu
au rezultat elemente constitutive ale vreunei infracțiuni în legătură cu
îndeplinirea obligațiilor de serviciu, astfel că faptele reclamate nu există în
materialitatea lor.
Susținerile petentului că a fost cercetat
abuziv nu s-au coroborat cu
niciun fel de probe, iar
faptul că i s-a spus că va face pușcărie nu
reprezintă
o amenințare, el având calitatea de inculpat într-o cauză penală
ce se
pedepsea cu închisoarea. Privind expresia „îți dau cu mandatul în cap” pe care
a spus-o procurorul ce a anchetat cazul, nu există niciun fel de indicii
temeinice sau date concrete care să confirme aceasta și apoi
mandatul de arestare nu reprezintă decât o foaie
de hârtie. Cele susținute
de petent sunt simple afirmații ce nu s-au
coroborat cu niciun element de probațiune astfel că, nu inspiră credibilitate.
Împotriva soluției mai sus menționate,
petiționarul M.D. a formulat plângere la procurorul șef secție, care prin
rezoluția din 3 august
2006 în lucrarea cu nr. 9521/4159/2006
a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen.,
a dispus, respingerea, ca neîntemeiată a plângerii petiționarului M.D. și
comunicarea soluției.
Împotriva acestei rezoluții, petiționarul M.D. a formulat plângere
întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., plângere ce a
fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală
sub nr. 12386/1/2006.
Prin sentința penală nr. 258 din 17 aprilie 2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală, pronunțat în
dosarul nr. 12386/1/2006, a fost admisă plângerea formulată de petiționarul M.D.
împotriva rezoluției din 3 august 2006 dată de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de
Casație și Justiție, secția de urmărire penală și
criminalistică în dosarul nr. 9521/4159/2006.
S-a desființat rezoluția sus-menționată și s-a trimis cauza pentru
competentă soluționare a plângerii formulate de același petiționar împotriva
rezoluției din 11 iulie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție în dosarul nr. 296/P/2006, la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, fotocopiile sentinței aflându-se, atât la dosarul
parchetului cu nr. 296/P/2006, cât și la dosarul Înaltei Curți.
În considerentele sentinței, instanța supremă, în esență a reținut că
din verificarea lucrărilor dosarelor nr. 296/P/2006 și nr. 9521/4159/2006 ale
aceleiași secții din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție s-a reținut că petiționarul s-a plâns și față de procurorul A.V., în
calitatea avută până la data plângerii, aceea de procuror șef secție la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, soluția de neîncepere a urmăririi
penale fiind luată și față de acesta, prin rezoluția, din 11 iulie 2006.
Același procuror, la 3 august 2006, dar acum în calitate de procuror
șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cercetat pentru infracțiunea
prevăzută de art. 246 C. pen., nu mai avea
căderea să cenzureze
rezoluția din 11 iulie 2006.
Este adevărat că, la plângerea aceluiași petiționar, înregistrată la
Ministerului Public - Cabinetul procurorului
general la 21 august 2006
, prin referatul din 31 octombrie 2006 din
lucrarea nr. 2848/C/5309/2006 s-a propus trimiterea acestuia la Înalta Curte de
Casație și Justiție, reținându-se că procurorul A.V. nu a efectuat acte de
cercetare penală în dosarul nr. 296/P/2006, acesta fiind una dintre persoanele
față de care au fost efectuate acte premergătoare începerii urmăririi penale,
și, deci, magistratul nu era incompatibil să se pronunțe cu privire la
plângerea împotriva soluției adoptată în cauza penală nr. 296/P/2006 și că nu
au rezultat nici cauze de incompatibilitate care să conducă la abținerea sa în
legătură cu soluționarea plângerii petentului.
Art. 49 alin. (2) C. proc. pen., referitor la incompatibilitatea
procurorului face trimitere la art. 48 din același cod, în cauză fiind incident
cazul de la lit. d) împrejurări din care a rezultat interesul, cel puțin formal
în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat
recurs petentul M.D.,
iar prin decizia nr. 492 din 17
septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9
Judecători, pronunțată în dosarul nr. 5031/1/2007 s-a luat act de retragerea
recursului declarat de petentul M.D. împotriva sentinței nr. 258 din 17 aprilie
2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în
dosarul nr. 12386/1/2006, fiind obligat recurentul la plata sumei de 300 lei,
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, fotocopia deciziei, aflându-se la
dosarul Înaltei Curți.
Ca urmare a trimiterii cauzei la parchet, procurorul șef al secției de
urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția din 14 decembrie 2007 în
lucrarea cu nr. 20660/6079/2007, s-a pronunțat
asupra plângerii formulate
petiționarul M.D. împotriva rezoluției din 11
iulie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în
dosarul nr. 296/P/2006, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, în sensul că, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus
respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petentul M.D. împotriva
rezoluției nr. 296/P/2006 a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția de urmărire penală și
criminalistică și comunicarea soluției.
În considerentele rezoluției mai sus arătate, procurorul șef secție,
analizând actele existente la dosarul cauzei a
constatat că soluția dispusă
prin rezoluția nr. 296/P/2006 a Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este legală și temeinică.
Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că
persoanele menționate nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu sau că și
le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare a intereselor legale
ale petentului.
Atât organele de cercetare, cât și instanța de judecată și-au
îndeplinit atribuțiile de serviciu conform dispozițiilor legale, au pronunțat
soluțiile în urma administrării probelor, au motivat soluțiile în fapt și în
drept.
Totodată, soluțiile care l-au nemulțumit pe petent au fost supuse
controlului judiciar, prin exercitarea de către acesta a căilor de atac
prevăzute de lege.
De asemenea, din analiza actelor existente la dosarul cauzei nu a
rezultat că persoanele menționate ar fi ajutat un infractor pentru a îngreuna
sau a zădărnici urmărirea penală, judecata, ori pentru a asigura acestuia
folosul sau produsul unei infracțiuni.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de
arestare nelegală și cercetare
abuzivă de către procurorii
C.G. și F.C., în mod corect s-a reținut în rezoluția atacată că faptele de
purtare abuzivă reclamate în sarcina acestora de către M.D., nu au fost
dovedite, acesta nefăcand dovada existenței vreunei agresiuni fizice printr-un
certificat medico-legal.
În consecință, nu se poate reține în
sarcina persoanelor menționate
săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 26 raportat la art. 246 C. pen., art. 264
C. pen., art. 266 C. pen.
Petiționarul M.D. a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., împotriva rezoluției
din 11
iulie 2006 dată în dosarul nr. 296/P/2006 al Parchetului de pe lângă
Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, ce face
obiectul cauzei de fată.
Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (7) C.
proc. pen., a verificat rezoluția atacată pe baza actelor și lucrările
dosarului parchetului, precum și a fotocopiilor înscrisurilor depuse la dosarul
Înaltei Curți, față de criticile formulate de petiționar.
Astfel, au fost examinate actele
premergătoare, respectiv ordonanța
de conexare din 11
iulie 2006 dată în dosarul nr. 826/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin
care s-a dispus conexarea dosarului cu nr. 826/P/2006 la dosarul cu nr. 296/P/2006
; plângerea penală formulată de petiționarul M.D.,
adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție; adresa Parchetului de
pe
lângă Curtea de Apel Craiova, secția de urmărire penală, în dosarul nr. 237/P/2001
către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția
de urmărire penală și criminalistică prin care se menționează că urmare adresei
cu nr. 296/P/2006 din 2 iunie 2006 a fost înaintat dosarul cu nr. 237/P/2001
privind pe M.D. și P.
N. împreună cu o
xerocopie de pe referatul nr. 1443A/111/1/2006 din
25 mai 2006; adresa
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire
penală și criminalistică, în dosarul nr. 296/P/2006, către secția judiciară penală
prin care se solicita punerea la dispoziție copiile comunicărilor soluțiilor
date în plângerile și memoriile formulate de acesta la secție în perioada 2001 -
2006; adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
judiciară cu nr. 1815/C/1284/2005
către secția
de urmărire penală și criminalistică prin care se menționează
că se
trimit 11 copii ale răspunsurilor la memoriile formulate în perioada 2002 - 2006
de petiționarul M.D., precum și faptul că un nou memoriu al petentului a fost
transmis cu adresa nr. 4161/350/2006 din 24 martie 2006; fotocopiile
răspunsurilor la memoriile petiționarului comunicate consiliului superior al magistraturii,
Penitenciarului de Maximă Siguranță Craiova pentru a fi aduse la cunoștință
deținutului M.D., către petiționarul M.D.; plângerile formulate de petiționarul
M.D. adresate ministrului Justiției, procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea adresată de condamnatul M.D., prim
procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, având ca
obiect revizuirea sentinței penale nr. 2999/2001 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin
rămasă definitivă prin decizia penală nr. 853 din 1 iulie 2002 a Curții de Apel
Craiova, plângerea formulată de M.D. împotriva procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și împotriva
șefului secției judiciare penale a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție pentru abuz în serviciu și dosirea plângerilor penale
formulate împotriva unor procurori și ofițeri de poliție, adresată
Președintelui României, plângerea adresată procurorului general al P.N.A.;
referatul întocmit la data de 20 martie 2006 de procuror în lucrarea cu nr. 1815/C/3711/2005
prin care a constatat că numitul M.D. a formulat plângere penală împotriva
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, I.B. și împotriva șefului secției judiciare-penale a Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru infracțiunea de abuz în
serviciu prevăzută și pedepsită de art. 246 C.
pen., având în vedere că
plângerea întrunește condițiile de formă
prevăzute de art. 222 C. proc. pen., descrierea faptei, indicarea
făptuitorului, propunând înregistrarea lucrării în evidența cauzelor penale;
plângerile formulate și reformulate de petiționarul M.D., precum și fotocopiile
unor înscrisuri din cauza penală în care acesta a figurat ca inculpat atât de
la parchet, cât și de la instanțe pe care Ie-a anexat în cele 91 de anexe.
Din analiza ansamblului actelor premergătoare, precum și a
înscrisurilor depuse de petiționar în susținerea plângerii formulată de
petiționar aflate în dosarul Înaltei Curți, ce au stat la baza rezoluției din
data de 11 iulie 2006 în dosarul nr. 296/P/2006, Înalta Curte constată că în
mod corect și temeinic motivat, procurorul a stabilit că nu există faptele
de abuz în serviciu prevăzute de art. 246 C. pen.,
pretins a fi comise de
intimații B.I. - procuror general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B.E., procuror șef al secției
judiciar penale de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, respectiv de abuz în serviciu în formă calificată, complicitate la
această infracțiune cu alții și cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție pretins a fi săvârșite de intimații H.D., procuror
general și A.V., procuror șef secție la Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cele de abuz în serviciu și complicitate la
abuz în
serviciu prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 26 raportat la art.
246 C. pen., favorizarea infractorilor prevăzute de art. 264 C. pen. pretins a
fi comise de R.G., judecător la Judecătoria Mehedinți, C.I., l.M., N.M.,
judecători la Tribunalul Mehedinți, M.M., procuror la Parchetul de pe lângă
Tribunalul Mehedinți, G.C., B.A., avocați, C.E., judecător la Judecătoria Dr.
Tr. Severin, C.H., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr.
Severin, C.Ș.,
procuror la Parchetul de pe
lângă Tribunalul Mehedinți, M.M., M.
M.P. și I.B., judecători la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, M.V., procuror la Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Craiova, S.G., H.F., ofițeri de poliție la I.P.J.
Mehedinți, Ș.G.M., administrator la SC
R.I. SRL
și B.I., administrator la SC S.M.B. SA, S.
S., procuror la Parchetul de
pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, precum și fapta prevăzută de art. 266 C.
pen., de arestare nelegală și cercetare abuzivă, pretins a fi comise de C.G. și
F.C., deoarece criticile formulate de petiționar nu se confirmă.
Prin ordonanța din 24 octombrie 2000 dată în dosarul nr. 869/P/2000 de
procuror S.S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți aceasta a
dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.N. pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 266 pct. 2 din
Legea nr. 31/1990, art. 40
din Legea nr. 82/1991
raportat la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.,
precum și neînceperea
urmăririi penale față de P.N., R.T. și M.A. pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.
Prin ordonanța din 26 martie 2001 dată de prim procurorul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a
dispus infirmarea parțială
a ordonanței din 24 octombrie 2000 dată în
dosarul nr. 869/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, cu
privire la neînceperea urmăririi penale dispusă față de P.N., R.A. și M.A.
pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen.
Cercetările vor fi continuate de Inspectoratul de Poliție Județean
Mehedinți – S.C.P.
Prin procesul-verbal întocmit la 24 ianuarie 2001 de mr. S.A. din
I.P.J. Mehedinți acesta a dispus începerea urmăririi penale
privind pe M.D. pentru infracțiunea de
înșelăciune prevăzută de
art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.
Prin ordonanța din 14 martie 2001, procuror F.C. din cadrul Parchetului
de pe lângă Tribunalul Mehedinți a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale
împotriva lui M.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5)
C. pen.
În cursul urmăririi penale, It. H.S. din cadrul I.P.J.
Mehedinți a întocmit procesul-verbal de
confruntare de la 19 martie 2001 între
inculpații M.D. și P.N.
De asemenea, mr. S.A. din cadrul I.P.J. Mehedinți a întocmit procesul-verbal
de confruntare de la 26 martie 2001 între inculpații M.D. și P.N.
La ascultarea învinuitului M.D., în
continuarea declarației
sale a arătat în prezența
avocatului din oficiu, avocat A.B. că știe infracțiunea pentru care este
cercetat și că i-a fost adus la cunoștință că va fi reținut pe bază de
ordonanță iar în ziua de 27 martie 2001 va fi prezentat parchetului.
La data de 26 martie 2001 a fost emisă ordonanță de reținere față de
inculpatul M.D.
Prin ordonanța din 27 martie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Craiova, în dosarul nr. 237/P/2001, procurorul G.C. a dispus arestarea
preventivă a inculpatului M.D. pe o durată de 30 zile, cu începere de la 27
martie 2001 și până la 25 aprilie 2001, fiind emis și mandatul de arestare
preventivă nr. 237/P/2001.
Prin încheierea de ședință din Camera de
Consiliu din 23 aprilie 2001 a
Judecătoriei Drobeta Turnu
Severin, pronunțată în dosarul nr. 4924/2001, completul de judecată format din
Președinte R.G., Grefier B.V., a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Craiova nr. 237/P/2001.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului M.D.
cu 30 de zile, începând cu 25 aprilie 2001 și până la 24 mai 2001.
Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul M.D.
Prin decizia penală nr. 503/ R din 23 mai 2001 a Tribunalului
Mehedinți, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4020/200, completul de
judecată format din C.I., Judecător l.M., Judecător N.M., Grefier C.A. a
respins recursul, ca nefondat, declarat de inculpatul M.D., deținut în Arestul
I.P.J.
Mehedinți, fiind obligat recurentul să achite statului 200.000 lei
cheltuieli judiciare, din care 125.000 lei onorariu avocat oficiu a fost
suportat din fondul Ministerului Justiției.
La ședința de judecată când a fost soluționat recursul inculpatului,
din partea Ministerului Public a participat procuror M.M. de la Parchetul de pe
lângă Tribunalul Mehedinți.
Prin referatul de terminare a urmăririi
penale întocmit la 11 mai 2001
de It. H.S. din cadrul
I.P.J. Mehedinți, Serviciul cercetări penale, acesta a propus în temeiul art. 262
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., emiterea rechizitoriului și trimiterea în
judecată a
inculpatului M.D. pentru
comiterea infracțiunii prevăzută de art.
215 alin. (1), (3), (4) și (5)
C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpatului P.N. pentru
comiterea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (3),
(4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a)
C. pen., propunând în temeiul art. 10 lit. d) și art. 249 C. proc. pen.,
scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.I. pentru comiterea
infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., comisă în dauna
lui M.D.
Prin rechizitoriul din 14 mai 2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Craiova emis de către procurorul G.C., în dosarul nr. 237/P/2001, a fost
trimis în judecată inculpatul M.D. pentru săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că în anul 1997 a înființat SC B.
SRL, ca asociat unic, iar în anul 1999 a emis 4 file cec fără acoperire, în
valoare de
1.417.280.100 lei, pentru marfă
achiziționată de la SC S.M.B. SA Oradea.
La momentul întocmirii acestora
știa că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară în
bancă și nici posibilitatea ca ulterior să fie alimentat contul.
Din adresa nr. 2390 din 20 martie 2001 a B.R.D. - Sucursala Mehedinți a
rezultat că în perioada 01 mai 1999 - 01 iulie 2000, suma maximă existentă în
contul societății petentului era de 3.400.000 lei. Prejudiciul nu a fost
recuperat, nici măcar parțial, până la sesizarea instanței.
În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut
că, inculpatul M.D. a
avut o atitudine oscilatorie, ca în
final, pus în fața probelor, cu ocazia audierii din 8 mai 2001 și prezentării
materialului acesta și-a recunoscut fapta.
Adresa de sesizare a instanței de
judecată de către Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel
Craiova în dosarul nr. 237/P/2001 cu rechizitoriul mai sus arătat conform art. 264
C. proc. pen., a fost semnată de procuror general H.D.
Prin sentința penală nr. 2999 din 31 octombrie 2001 a Judecătoriei
Drobeta Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr. 5839/2001,
completul de
judecată format din: Președinte E.C., Grefier A.C.T., în
baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din
infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu 41 alin. (2)
C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen.,
cu 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu 41 alin. (2) C. pen.,
a fost condamnat inculpatul M.D., la 5 ani închisoare în cd. art. 64 – art. 71
C. pen.
S-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv din 26 martie
2001 la zi și s-a menținut starea de arest.
Prin aceeași sentință penală a fost schimbată încadrarea juridică și
condamnat și inculpatul P.N.
Au fost obligați inculpații, în solidar,
la 1.417.280.100 lei către partea
civilă SC R.I. SRL
Oradea cu dobânzi de la data însușirii.
La ședința de judecată când a fost
judecată cauza în primă instanță, Ministerul Public a fost reprezentat legal de
procuror C.H. de la Parchetul de pe Judecătoria Drobeta Turnu Severin, iar
inculpatul M.
D. a fost asistat de avocat G.C.
Prin decizia penală nr. 52/ A din 4 februarie 2002 a Tribunalului
Mehedinți, pronunțată în dosarul nr. 261/2002, completul de judecată format
din: Președinte I.C., Judecător M.l., G.M.V. a respins, ca nefondate, apelurile
declarate de inculpații M.D. și P.N. împotriva sentinței penale nr. 2999 din 31
octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Tr. Severin în dos. nr. 5839/2001.
Au fost obligați inculpații la câte 400.000 lei cheltuieli judiciare
statului, din care 300.000 lei pentru inculpatul M.D. au fost avansați din
fondul Ministrului Justiției pentru onorariu avocat din oficiu.
S-au dedus din pedepse reținerea și arestul preventiv începând cu 26
martie 2001 la zi pentru inculpatul M.D., iar pentru inculpatul P.N. reținerea
și arestul preventiv începând cu 26 martie 2001 la zi, precum și perioada 21
mai 1999 - 15 iunie 1999.
La ședința de judecată, când au fost judecate apelurile inculpaților,
Ministerul Public a fost reprezentat legal de procuror C.Ș. de la Parchetul de
pe lângă Tribunalul Mehedinți.
S-a menținut starea de arest.
Prin decizia penală nr. 853 din 1 iulie
2002 a Curții de Apel Craiova,
secția penală, pronunțată
în dosarul nr. 647/P/2002, completul de judecată format din: Președinte M.M.,
Judecător M.M.P., Judecător I.B., G.O.O. a respins, ca nefondat, recursul
inculpatului M.D. declarat împotriva deciziei penale nr. 52 din 4 februarie
2002 pronunțată la Tribunalul Mehedinți.
S-a dedus detenția inculpatului de la 4 februarie 2002 la zi.
A fost obligat recurentul inculpat la 500.000 lei cheltuieli judiciare
statului.
La ședința de judecată, când a fost judecat recursul inculpatului M.D.,
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V.M.
M.D. a formulat cerere de revizuire care a fost respinsă prin sentința
penală nr. 1760 din 23 mai 2006 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin,
pronunțată în dosarul nr. 4751/2006.
Înalta Curte consideră că în mod legal procurorul a dispus soluția
neînceperii urmăririi penale față de intimații ofițeri de poliție, procurori,
judecători, avocați, așa cum au fost menționați în mod concret în dispozitivul
rezoluției din 11 iulie 2006, respectiv S.G., H.F., M.M., C.H., C.Ș., M.V., R.G.,
C.I., l.M., N.M., C.E., M.M., M.M.P., I.B., G.C., B.A., în cauza în care a fost
desfășurată urmărirea penală, judecată cererea privind măsura prelungirii
arestării preventive și recursul declarat împotriva acesteia, cât și judecarea
cauzei, atât în primă instanță, precum și în căile ordinare de atac, privind pe
inculpatul M.D., așa cum s-a arătat în detaliu mai sus, deoarece fiecare din
persoanele arătate, în virtutea atribuțiilor legale pe care le aveau au dispus
măsurile procesuale și au întocmit actele procedurale, pe care le-au motivat în
fapt și în drept, au administrat mijloace de probă sau au exercitat apărarea, cu
respectarea legii, în funcție de stadiul procesual al cauzei, așa încât nu
există faptele de abuz în serviciu și complicitate la abuz în serviciu
prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 26 raportat la art. 246 C. pen.
Mai mult în cauză a fost formulată și o cerere de revizuire, cale
extraordinară de atac, ce a fost respinsă prin sentința menționată.
De asemenea, nu există nici fapta de favorizare a infractorilor
prevăzută de art. 264 C. pen., în sarcina acelorași intimați, respectiv ofițeri
de poliție, procurori, judecători, avocați, deoarece din actele premergătoare
nu a rezultat indicii cu privire la această faptă.
Totodată, nu există niciun indiciu cu privire la existența faptelor de
abuz în serviciu, complicitate la abuz în
serviciu prevăzute de art. 246 C. pen.
și art. 26 raportat la art. 246
C. pen. și favorizarea infractorilor prevăzută de art. 264 C. pen., pretins a
fi comise de către intimata procuror S.S., deoarece soluțiile dispuse de
aceasta
prin ordonanța din 24 octombrie 2000
au fost verificate de către prim procuror prin
ordonanța din 26 martie
2001, iar infirmarea parțială a acelora a avut loc pe calea verificării în
temeiul dispozițiilor legale.
Înalta Curte constată că în mod corect
s-a dispus soluția neînceperii
urmăririi penale și față de
intimații Ș.G.M., administrator la SC R.I. SRL și B.I., administrator la SC S.M.B.
SA pentru infracțiunile arătate în rezoluția din 11 iulie 2006, deoarece nu au
rezultat indicii cu privire la existența acestora.
Totodată, Înalta Curte consideră că în mod corect s-a dispus soluția
neînceperii urmăririi penale față de intimații B.l., procuror general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, B.E.,
procuror șef al secției judiciar penală de la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru inexistența
faptelor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece aceștia în
baza atribuțiilor legale, au dispus măsurile care s-au impus, petiționarului M.D.,
fiindu-i făcute comunicările la memoriile formulate, așa cum rezultă din actele
premergătoare arătate, respectiv la datele de 19 noiembrie 2002; 11 februarie
2003; 5 martie 2003; 12 mai 2003; 17 iulie 2003; 5 septembrie 2003; 16
februarie 2005; 21 iunie 2005.
De asemenea, nu rezultă niciun indiciu cu
privire la existența faptelor
de abuz în serviciu în formă
calificată, complicitate la această infracțiune cu alții și cu Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pretins a fi comise de intimații H.D.,
procuror general și
A.V., procuror șef
secție la Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Craiova, aceștia
exercitând atribuțiile cu respectarea prevederilor legale.
Totodată, Înalta Curte consideră că în mod legal și motivat s-a dispus
soluția neînceperii urmăririi penale și față de intimații C.G. și F.C. și pentru
infracțiunea de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C.
pen., deoarece nu a fost dovedită existența vreunei agresiuni fizice printr-un
certificat medico-legal.
În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că în cauză au fost
făcute verificări prin actele premergătoare existente la dosarul parchetului,
așa încât criticile formulate de petiționarul M.D. nu se justifică.
Totodată, Înalta Curte consideră că în mod corect și motivat a fost
respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului M.D. prin rezoluția din 14
decembrie 2007 a procurorului șef al secției de urmărire penală și
criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție în lucrarea cu nr. 20660/6079/2007, reținând că din actele premergătoare
nu rezultă că intimații nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu sau că
și le-ar fi îndeplinit defectuos, provocând o vătămare a intereselor legale ale
petentului, soluțiile pronunțate au fost motivate în fapt și în drept, supuse
controlului judiciar, nu rezultă că intimații ar fi ajutat un infractor pentru
a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata, ori asigurarea vreunui
folos sau produsul unei infracțiuni, nu s-a dovedit existența vreunei agresiuni
fizice printr-un certificat medico-legal.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată
de petiționarul M.D. împotriva rezoluției din 11 iulie 2006 dată în dosarul nr.
296/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică, rezoluție pe care o va menține.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., se va obliga
petiționarul la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.D. împotriva
rezoluției din 1 iulie 2006 dată în dosarul nr. 296/P/2006 al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și