ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Prin plângerea înregistrată la data de 6 august 2007 petiționarul B.C. a contestat rezoluția nr. 308/P/2007 din 23 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații D.G. - căpitan la Poliția Pucioasa, B.N., A.M., B.R. - procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, C.D. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și S.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Prin sentința nr. 656 din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 308/P/2007 din 23 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Ulterior, prin decizia nr. 499 din 29 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, s-a admis recursul declarat de petiționar, s-a casat sentința nr. 656 din 31 octombrie 2007 și s-a trimis cauza spre rejudecare la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, reținându-se că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât instanța a procedat la judecarea plângerii fără ca procedura de citare cu petiționarul să fie legal îndeplinită.

În vederea soluționării cauzei a fost atașat Dosarul nr. 308/P/2007 din 23 mai 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Petiționarul B.C. a formulat plângere penală față de intimații D.G. - căpitan în cadrul Poliției Pucioasa, N.B., A.M., R.B. - procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, D.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, S.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acuzându-i de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. cu prilejul efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. 1292/P/2001 și soluționării cauzei.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 1292/P/2001 petiționarul din prezenta cauză a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. Prin sentința penală nr. 449 din 13 octombrie 2003, Tribunalul Dâmbovița l-a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa închisorii de 25 ani în regim de detenție. Rechizitoriul a fost întocmit de către procurorul criminalist N.B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, iar în instanță parchetul a fost reprezentat de procuror R.B. Apelul declarat de B.C. a fost respins prin decizia penală nr. 556 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, procuror de ședință fiind intimata D.C.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Ulterior, prin decizia nr. 2286 din 28 aprilie 2004 s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C., la ședința de judecată participând procuror S.M. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin rezoluția nr. 308/P/2007 din 23 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. În rezoluția atacată se reține că plângerea este nefondată, petiționarul reclamându-i pe lucrătorii de poliție și pe procurori la cca 3 ani de la condamnarea sa definitivă, fiind nemulțumit de soluția pronunțată în cauză, intimații exercitându-și corespunzător atribuțiile de serviciu.

Prin rezoluția nr. 8299/3233/2007 din 25 iunie 2007 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca nefondată plângerea petiționarului împotriva rezoluției menționate. Conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul B.C. a formulat plângere la instanță, arătând în motivarea acesteia că intimații și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, fapt ce a condus la condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 25 ani. Petiționarul solicită admiterea plângerii sale, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru a se începe urmărirea penală față de intimați, aceștia făcându-se vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Plângerea formulată de petiționar este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce urmează: Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii ale săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. sau ale altei infracțiuni de către intimați cu prilejul efectuării urmăririi penale, trimiterii în judecată și susținerii intereselor Ministerului Public la judecarea în fond și în căile de atac. Dimpotrivă, intimații și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea normelor legale, măsura trimiterii în judecată a petiționarului fiind ulterior confirmată de instanța de judecată care a dispus condamnarea acestuia. Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția pronunțată nu poate atrage răspunderea penală a persoanelor care au efectuat acte de urmărire penală, au dispus trimiterea în judecată sau au participat la soluționarea cauzei în instanță.

Eventualele deficiențe ale urmăririi penale puteau fi invocate de petiționar cu ocazia judecării cauzei, instanța urmând să se pronunțe asupra acestora. Prin urmare, constatând că plângerea este neîntemeiată, în raport cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să o respingă și să mențină rezoluția atacată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva rezoluției din 23 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 308/P/2007. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.