ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

Prin plângerea înregistrată la data de 6

august 2007 petiționarul B.C. a contestat rezoluția nr. 308/P/2007 din 23 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, prin care, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. d) C.

proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații D.G. -

căpitan la Poliția Pucioasa, B.N., A.M., B.R. - procurori la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dâmbovița, C.D. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și S.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Prin sentința nr. 656

din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 308/P/2007 din 23 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Ulterior, prin

decizia nr. 499 din 29 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, s-a admis recursul declarat de petiționar, s-a

casat sentința nr. 656 din 31 octombrie 2007 și s-a trimis cauza spre

rejudecare la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, reținându-se

că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât instanța a

procedat la judecarea plângerii fără ca procedura de citare cu petiționarul să

fie legal îndeplinită.

În vederea

soluționării cauzei a fost atașat Dosarul nr. 308/P/2007 din 23 mai 2007 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Petiționarul B.C. a

formulat plângere penală față de intimații D.G. - căpitan în cadrul Poliției

Pucioasa, N.B., A.M., R.B. - procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița, D.C. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, S.M.

- procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

acuzându-i de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. cu prilejul

efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. 1292/P/2001 și

soluționării cauzei.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 1292/P/2001 petiționarul din

prezenta cauză a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Prin sentința penală nr.

449 din 13 octombrie 2003, Tribunalul Dâmbovița l-a condamnat pe inculpatul B.C.

la pedeapsa închisorii de 25 ani în regim de detenție.

Rechizitoriul a fost

întocmit de către procurorul criminalist N.B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, iar în instanță parchetul a fost reprezentat de

procuror R.B.

Apelul declarat de B.C.

a fost respins prin decizia penală nr. 556 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, procuror de ședință fiind intimata D.C. din cadrul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești.

Ulterior, prin

decizia nr. 2286 din 28 aprilie 2004 s-a respins ca nefondat recursul declarat

de inculpatul B.C., la ședința de judecată participând procuror S.M. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin rezoluția nr. 308/P/2007

din 23 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de intimați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.,

fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În rezoluția atacată

se reține că plângerea este nefondată, petiționarul reclamându-i pe lucrătorii

de poliție și pe procurori la cca 3 ani de la condamnarea sa definitivă, fiind

nemulțumit de soluția pronunțată în cauză, intimații exercitându-și corespunzător

atribuțiile de serviciu.

Prin rezoluția nr. 8299/3233/2007

din 25 iunie 2007 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a respins ca nefondată plângerea petiționarului împotriva rezoluției

menționate.

Conform dispozițiilor

art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul B.C. a formulat plângere la

instanță, arătând în motivarea acesteia că intimații și-au exercitat abuziv

atribuțiile de serviciu, fapt ce a condus la condamnarea sa la pedeapsa

închisorii de 25 ani.

Petiționarul solicită

admiterea plângerii sale, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei

la procuror pentru a se începe urmărirea penală față de intimați, aceștia

făcându-se vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Plângerea formulată

de petiționar este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce

urmează:

Din actele

premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii ale săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen. sau ale altei infracțiuni de către intimați cu

prilejul efectuării urmăririi penale, trimiterii în judecată și susținerii

intereselor Ministerului Public la judecarea în fond și în căile de atac.

Dimpotrivă, intimații

și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea normelor legale, măsura

trimiterii în judecată a petiționarului fiind ulterior confirmată de instanța

de judecată care a dispus condamnarea acestuia.

Împrejurarea că

petiționarul este nemulțumit de soluția pronunțată nu poate atrage răspunderea

penală a persoanelor care au efectuat acte de urmărire penală, au dispus

trimiterea în judecată sau au participat la soluționarea cauzei în instanță.

Eventualele

deficiențe ale urmăririi penale puteau fi invocate de petiționar cu ocazia

judecării cauzei, instanța urmând să se pronunțe asupra acestora.

Prin urmare,

constatând că plângerea este neîntemeiată, în raport cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să o respingă și să

mențină rezoluția atacată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul B.C. împotriva rezoluției din 23 mai 2007 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

dispusă în Dosarul nr. 308/P/2007.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie

2009.