ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 800/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 587/P/2007

din 4 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii B.C. și B.V. executori

judecătorești, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 193,

194, 242, 246, 189, 264, 271 și 323 C. pen., apreciindu-se că aceste fapte nu

există.

Prin rezoluția nr. 17/II-2/2008

din 14 ianuarie 2008 a procurorului ierarhic superior, plângerea a fost

respinsă, ca inadmisibilă, întrucât nu s-a făcut dovada că intimații executori

judecătorești i-au vătămat interesele, sesizarea procurorului putând fi

formulată numai de fiica petiționarei, proprietara imobilului.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petiționara s-a adresat instanței, iar prin sentința penală nr. 45

din 22 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara Șt.C.,

hotărâre ce a fost atacată de petentă în termen legal.

Prin decizia penală nr. 2367

din 27 iunie 2008, a admis recursul declarat de petiționara Șt.C.A. împotriva

sentinței penale nr. 45 din 22 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția

I penală, a casat sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea

de Apel București.

În urma judecării, Curtea de

Apel București, prin sentința penală nr. 237 din 28 august 2008, a respins

plângerea petiționarei Șt.C.A., ca nefondată, hotărâre ce a fost recurată.

Examinând legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele dosarului nr. 28487/P/2007,

se reține că petenta a formulat plângere împotriva executorilor judecătorești B.C.

și B.V., deoarece aceștia au sustras unele acte din dosarele de executare

silită, au stabilit o valoare mai mică a apartamentului ce urma a fi scos la

licitație publică și nu au respectat hotărâri judecătorești.

Prin rezoluția dată în

dosarul sus-menționat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva

intimaților executori judecătorești, reținându-se că aceștia au procedat în mod

corect, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

pentru care petenta a făcut plângere.

Instanța de fond în mod

corect a reținut că în cauză au fost efectuate acte premergătoare din care nu

rezultă nici un indiciu sau vreo bănuială că intimații și-au încălcat

atribuțiile de serviciu sau normele legale aplicabile în cauza privind

executarea silită a numitei A.D.D. cu care petiționara a fost parte.

Înalta Curte constată că

inexistența faptelor ca temei al soluției de neîncepere a urmăririi penale este

susținut de materialul probator administrat în cauza a cărei concluzie logică

incontestabilă o reprezintă, susținerile petentei fiind simple afirmații care

nu pot forma convingerea organului de urmărire penală cu privire la constatarea

existenței vreuneia din infracțiunile sesizate de petentă.

Așa fiind, menținând

rezoluția atacată ca urmare a respingerii plângerii formulată de petiționara Șt.C.A.

împotriva acesteia, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, nesupusă niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

10

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara Șt.C.A. împotriva sentinței penale nr. 277 din

28 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 martie 2009.