ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1806/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, petiționara M.A. a solicitat

începerea urmăririi penale împotriva judecătorilor P.S., F.L., A.C. și V.A.M.

de la Tribunalul București, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.

pen. și art. 264 C. pen.

S-a invocat că intimații ar

fi comis o serie de infracțiuni cu ocazia judecării dosarului civil nr. 449/299/2006.

Prin rezoluția nr. 663/P/2007

din 2 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimați, reținându-se că nu există

indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni de către judecătorii

reclamați, aceștia acționând în limitele atribuțiilor de serviciu.

Împotriva acestei rezoluții

a formulat plângere petiționara, în temeiul art. 275 C. proc. pen., plângere

respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1921/II-2/2007 din 6 decembrie

2007 a procurorului șef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva rezoluțiilor

parchetului de netrimitere în judecată, petiționara M.A. a formulat, în temeiul

art. 278

1

C. proc. pen., plângere la instanța de judecată.

În motivarea plângerii

petiționara a invocat temeiuri de nulitate a soluției adoptată de procuror și

unele considerații privind modul eronat în care ar fi acționat intimații

judecători în cauză.

Prin sentința penală nr. 38/

F din 15 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarei M.A. împotriva rezoluției parchetului, menținând rezoluția atacată

și a obligat petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că în cauză nu există indicii privind

comiterea vreunei infracțiuni de către intimați, că aceștia au acționat în

limita competențelor conferite de lege, și că împotriva măsurilor sau soluției

pe care intimații judecători au pronunțat-o în cauză, petiționara poate utiliza

căile legale de atac.

Petiționara a declarat

recurs, criticând hotărârea pronunțată pentru motivele arătate în partea

introductivă a prezentei decizii.

Concret, recurenta a motivat

că în cadrul ședinței din 22 mai 2008 a invocat excepția nulității absolute a

sentinței instanței de fond, deoarece a fost pronunțată de un judecător

recuzat, necompetent, care nu trebuia să soluționeze cererea de recuzare

formulată împotriva sa și a procurorului de ședință, pentru că în cauză se

aplicau dispozițiile art. 52 C. proc. pen., nu cele prevăzute de art. 51 C.

proc. pen.

Referitor la motivul de

recurs invocat reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admitere a

recursului petiționarei, de casare a sentinței penale atacate și de trimitere a

cauzei spre rejudecare la prima instanță, apreciind că din transcrierea

ședinței din 25 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, ar rezulta că s-a formulat o cerere de

recuzare rămasă nesoluționată.

Examinând actele și

lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate de

petiționară și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza

spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere considerentele ce se vor

arăta în cele ce urmează:

Potrivit art. 197 alin. (2) C.

proc. pen., dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea

persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea

ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar alin. (3) al

aceluiași text de lege, arată că nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi

înlăturată în niciun mod și poate fi invocată în orice stare a procesului,

luându-se în considerare chiar din oficiu.

Totodată, dispozițiile art. 52

alin. (1) C. proc. pen., prevăd că în cursul judecății abținerea sau recuzarea

judecătorului, procurorului, magistratului asistent sau grefierului se

soluționează de un alt complet, în ședință secretă, fără participarea celui

care declară că se abține sau care este recuzat.

În cauză, Înalta Curte

constată că în ședința din 15 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, petiționara a reiterat

cererea de recuzare pe care o formulase în ședința din 30 ianuarie 2008

împotriva judecătorului și procurorului de ședință.

Această cerere ar fi trebuit

să fie soluționată, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (1) C. proc. pen., de

un alt complet, fără participarea celor recuzați.

Or, după cum rezultă din

partea introductivă a sentinței penale nr. 38/ F din 15 februarie 2008 a primei

instanțe, cererea de recuzare a fost soluționată potrivit art. 51 alin. (3) C.

proc. pen., de către judecătorul recuzat, cu toate că acest caz nu era incident

în speță.

Judecând cererea prin care

el însuși era recuzat, judecătorul respectiv a devenit necompetent să

soluționeze cauza, astfel că hotărârea pronunțată de acesta este lovită de

nulitate absolută, așa cum prevăd dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,

evocate.

Pe cale de consecință,

nulitatea absolută fiind o excepție dirimantă, examinarea motivelor de casare

susținute de procuror devine inoperantă, astfel că instanța supremă va admite

recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la

instanța de fond.

Cu ocazia rejudecării,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

va aplica dispozițiile art. 52 C. proc. pen., în sensul că mai întâi va fi

judecată de către alt complet cererea de recuzare a judecătorului și

procurorului formulată de petiționară la data de 15 februarie 2008 și apoi se

va trece la judecarea cauzei în fond de către un complet competent, potrivit

legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționara M.A. împotriva sentinței penale nr. 38/ F din 15 februarie 2008 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează sentința penală atacată

și trimite cauza spre rejudecarea plângerii la aceeași instanță, respectiv

Curtea de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 mai 2008.