ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1806/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, petiționara M.A. a solicitat începerea urmăririi penale împotriva judecătorilor P.S., F.L., A.C. și V.A.M. de la Tribunalul București, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen. S-a invocat că intimații ar fi comis o serie de infracțiuni cu ocazia judecării dosarului civil nr. 449/299/2006. Prin rezoluția nr. 663/P/2007 din 2 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați, reținându-se că nu există indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni de către judecătorii reclamați, aceștia acționând în limitele atribuțiilor de serviciu.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționara, în temeiul art. 275 C. proc. pen., plângere respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1921/II-2/2007 din 6 decembrie 2007 a procurorului șef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Împotriva rezoluțiilor parchetului de netrimitere în judecată, petiționara M.A. a formulat, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere la instanța de judecată. În motivarea plângerii petiționara a invocat temeiuri de nulitate a soluției adoptată de procuror și unele considerații privind modul eronat în care ar fi acționat intimații judecători în cauză. Prin sentința penală nr. 38/ F din 15 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei M.A.

împotriva rezoluției parchetului, menținând rezoluția atacată și a obligat petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză nu există indicii privind comiterea vreunei infracțiuni de către intimați, că aceștia au acționat în limita competențelor conferite de lege, și că împotriva măsurilor sau soluției pe care intimații judecători au pronunțat-o în cauză, petiționara poate utiliza căile legale de atac. Petiționara a declarat recurs, criticând hotărârea pronunțată pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.

Concret, recurenta a motivat că în cadrul ședinței din 22 mai 2008 a invocat excepția nulității absolute a sentinței instanței de fond, deoarece a fost pronunțată de un judecător recuzat, necompetent, care nu trebuia să soluționeze cererea de recuzare formulată împotriva sa și a procurorului de ședință, pentru că în cauză se aplicau dispozițiile art. 52 C. proc. pen., nu cele prevăzute de art. 51 C. proc. pen. Referitor la motivul de recurs invocat reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admitere a recursului petiționarei, de casare a sentinței penale atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță, apreciind că din transcrierea ședinței din 25 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ar rezulta că s-a formulat o cerere de recuzare rămasă nesoluționată.

Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate de petiționară și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează: Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar alin. (3) al aceluiași text de lege, arată că nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în niciun mod și poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu.

Totodată, dispozițiile art. 52 alin. (1) C. proc. pen., prevăd că în cursul judecății abținerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului asistent sau grefierului se soluționează de un alt complet, în ședință secretă, fără participarea celui care declară că se abține sau care este recuzat. În cauză, Înalta Curte constată că în ședința din 15 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, petiționara a reiterat cererea de recuzare pe care o formulase în ședința din 30 ianuarie 2008 împotriva judecătorului și procurorului de ședință. Această cerere ar fi trebuit să fie soluționată, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (1) C. proc.

pen., de un alt complet, fără participarea celor recuzați. Or, după cum rezultă din partea introductivă a sentinței penale nr. 38/ F din 15 februarie 2008 a primei instanțe, cererea de recuzare a fost soluționată potrivit art. 51 alin. (3) C. proc. pen., de către judecătorul recuzat, cu toate că acest caz nu era incident în speță. Judecând cererea prin care el însuși era recuzat, judecătorul respectiv a devenit necompetent să soluționeze cauza, astfel că hotărârea pronunțată de acesta este lovită de nulitate absolută, așa cum prevăd dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., evocate. Pe cale de consecință, nulitatea absolută fiind o excepție dirimantă, examinarea motivelor de casare susținute de procuror devine inoperantă, astfel că instanța supremă va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, va aplica dispozițiile art. 52 C. proc. pen., în sensul că mai întâi va fi judecată de către alt complet cererea de recuzare a judecătorului și procurorului formulată de petiționară la data de 15 februarie 2008 și apoi se va trece la judecarea cauzei în fond de către un complet competent, potrivit legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționara M.A. împotriva sentinței penale nr. 38/ F din 15 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea plângerii la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2008.