ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4121/2008

Asupra

recursurilor de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin sentința penală nr. 47

din 19 martie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie,

a respins, ca

nefondate, plângerile formulate de petiționarii Asociația

„Anticorupția"

și I.C. împotriva rezoluției nr. 509/P/2007

din

20 noiembrie 2007 și nr. 1805/11/2/2007 din 28 decembrie 2007

ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care Ie-a menținut ca fiind

legale și temeinice.

S-au reținut, în

esență, următoarele:

Prin plângerea

formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petiționarul a

solicitat efectuarea de cercetări împotriva magistratei judecătoare T.M. și

avocatului C.M. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art.

193, art. 205, art. 206, art. 246 și art. 250 C. pen., susținând că magistrata

a pronunțat o soluție nelegală într-un dosar civil, în care petiționarul a avut

calitatea de mandatar al reclamantei P.F. și președinte al Asociației

Anticorupția, prin faptul că a refuzat nejustificat să administreze probele

solicitate, concludente și pertinente în soluționarea cauzei. Referitor la

avocatul C.M., petiționarul a motivat că acesta a făcut afirmații cu privire la

Asociația Anticorupția, de natură să aducă prejudicii imaginii acesteia.

Prin rezoluția

din 20 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 509/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimați, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se că, din verificările

efectuate, rezultă că la soluționarea dosarului civil s-au respectat normele

procedurale în materie, iar pledoaria avocatului

nu poate fi asimilată

unor fapte penale.

Prin rezoluția

din 28 decembrie 2007, dată în dosarul

nr.

1805/11/2/2007 a procurorului general, a fost menținută rezoluția

de

neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea

depusă la instanță, petiționarul a criticat ambele rezoluții.

Instanța de

fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarului, reținând, în esență, că faptele la care s-a referit

petiționarul în plângerea penală nu se confirmă.

Împotriva

sentinței a declarat recurs petiționarul.

Recursul

declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus

respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată.

Î

ntr-adevăr, așa cum rezultă din

actele premergătoare efectuate în cauză, în cauză nu sunt indicii cu privire la

săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina intimaților.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, rezultă că intimații și-au îndeplinit, în mod corect, atribuțiile de

serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiționarului.

Criticile petiționarului, care se referă

la modul de soluționare a cauzei de către intimata judecătoare, nu pot

constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a magistratei sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de petiționar.

Persoanele care îndeplinesc o

activitate de jurisdicție în cadrul instanțelor de judecată, își desfășoară

activitatea în temeiul legii, având obligația să-și îndeplinească atribuțiile

ce le revin, prin

pronunțarea unor soluții

pe care le apreciază legale și temeinice, în

raport de probele administrate,

ce pot fi verificate și desființate prin intermediul căilor legale de atac.

Desfășurarea activității de

jurisdicție nu poate fi concepută fără independența și autonomia acelora care

realizează sau înfăptuiesc justiția, principiu înscris în Constituție și în

Statutul Magistraților.

Așa fiind,

hotărârile judecătorești nu pot fi criticate decât prin

intermediul

căilor legale de atac, astfel că o hotărâre judecătorească

nu poate fi considerată prin

ea însăși o infracțiune.

De altfel, în

procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen.

, instanța este investită doar cu

verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor dispuse de procuror, însă nu

se poate substitui magistratului judecător care a pronunțat soluția pe baza

probatoriului examinat nemijlocit în dosarul civil.

Î

n ce privește activitatea avocatului

intimat, care a exercitat apărarea pentru susținerea intereselor pârâtei, nici

aceasta nu poate fi incriminată penal, întrucât a fost susținută pe baza unui

contract de asistență juridică, încheiat conform normelor deontologice

profesionale.

Î

n raport de considerentele expuse,

se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi

respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiționari, cu obligarea

acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții petiționari Asociația „Anticoruptia"

și I.C. împotriva sentinței penale nr. 47 din 19 martie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenții petiționari la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 decembrie 2008.