ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3189/2008

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 97 din 28 iulie 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara P.C., prin procurator P.G.B.E., împotriva ordonanțelor nr. 306/P/2007 din 19 mai 2008 și nr. 1007/II/2/2008 din 12 iunie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimatul A.I.C. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Prin ordonata dată în dosarul nr. 304/P/2008 din 19 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 10 lit. a), c) și d) C. proc.

pen. raportat la art.228 alin. 4 , art.38 și art.42-45 C. proc. pen., a dispus: neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 286, art. 287 și art. 288 alin. (1) C. pen., față de avocat A.I.C., deoarece faptele nu au fost săvârșite de acesta. neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., față de avocat A.I.C., deoarece sub aspectul laturii subiective se constată că făptuitorul nu a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege atâta timp cât nu s-a putut dovedi că acesta a cunoscut că încrisurile în litigiu sunt false. neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen., față de avocat A.I.C., deoarece fapta reclamată nu există.

neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., față de avocat A.I.C., deoarece fapta nu întruinește sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii reclamate Prin aceiași ordonanță s-a disjuns și s-a declinat competența de soluționarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, pentru a fi efectuate cercetări față de S.E.L., A.M.C. și M.D., sub aspectul săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3), art. 286, art. 287, art. 288, art. 291 și art. 292 C. pen.

Prin plângerea sa partea vătămată a susținut că adeverința nr. 479 din 8 iulie 2004, certificatul de atestare fiscală nr. 480 din 8 iulie 2008 și certificatul de înstrăinare nr. 478 din 8 iulie 2004 eliberat de Primara Năeni sunt false toate aceste acte au stat la baza autentificării contractului de vânzare cumpărare nr. 2377 din 8 iulie 2004 întocmit la Biroul Notarului Public F.E.R. din județul Buzău. Prin ordonata mai sus menționată, față de probele administrate și concluziile raportului de expertiză s-a reținut că pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287, art. 288 alin. (1) C. pen. de către intimatul avocat A.I. sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291, art. 292 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d), art. 10 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc.

pen., reținându-se că intimatul a acționat în calitate de mandatar și nu a cunoscut că actele emise de Primăria Năieni sunt false. Astfel, nu s-a putut concluziona că acesta a acționat cu intenția de a induce în eroare, situație în care s-a aplicat principiul in dubio pro reo, potrivit căruia orice dubiu profită inculpatului. Împotriva ordonanței procurorului, petiționara a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, și prin ordonanța dată în dosarul nr. 1007/11/2/2008 din 12 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționara P.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată în dosarul nr. 306/P/2007 din 19 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Împotriva celor două ordonanțe, petiționara, a formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278 l C. proc. pen., adresată Curții de Apel Ploiești și a învederat că solicită admiterea plângerii, întrucât intimatul a folosit acte false și a vândut terenul proprietatea petiționarei. Curtea de Apel Ploiești, a respins ca nefondată, plângerea petiționarei P.C. împotriva ordonatelor nr. 306/P/2007 din 19 mai 2008 și nr. 1007/11/2/2008 din 12 iunie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu motivarea că în raport de actele și lucrările dosarului ordonatele date sunt legale și temeinice sub toate aspectele, deoarece actele premergătoare administrate în cauză și probele efectuate au stabilit concret situația de fapt, pe care de altfel, petiționara nu a conte stat-o în totalitate.

Împotriva hotărârii Curții de Apel București a declarat recurs petiționara P.C. prin care a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală, întrucât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Curtea de Apel Pitești nu au ținut cont de situația de fapt și au reținut în mod greșit că intimatul nu ar fi avut nicio legătura cu săvârșirea faptei. A solicitat să se constate existența vinovăției intimatului cu privire la infracțiunea de uz de fals pentru cele două certificate, existența infracțiunii de fals în declarații, deoarece a declarat că exista rol fiscal, registrul agricol și a plătit impozite, și infracțiunea de înșelăciune. A mai arătat ca în mod greșit parchetul și instanța de fond au dat acele soluții și în concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea plângerii.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv ordonanțele atacate și hotărârea primei instanțe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de petiționara P.C. Curtea de Apel Ploiești a constatat, în urma analizării probelor, că ordonanțele atacate sunt legale și temeinice sub toate aspectele, deoarece actele premergătoare administrate în cauză și probele efectuate au stabilit concret situația de fapt. Astfel, prin ordonanța nr. 306/P/2007 din 19 mai 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău pentru efectuarea de cercetări față de S.E.L., A.M.C.

și M.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3), art. 286, art. 287, art. 288, art. 291 art. 292 C. pen. Prin raportul de constatare tehnico științifică grafoscopică nr. 807790 din 8 mai 2008 s-a concluzionat că avocatul A.I.C. nu are nicio implicare în efectuarea falsurilor pe actele care au stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2377 din 8 iulie 2004, astfel, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece infracțiunile prevăzute de art. 287, art. 288 alin. (1) și art. 286 C. pen. nu au fost săvârșite de intimat.

De asemenea, având în vedere că din probele administrate în cauză, privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291 și art. 215 C. pen., nu s-a putut dovedi că intimatul a cunoscut că actele folosite în litigiu sunt false și nu a acționat cu intenția de a induce în eroare, acesta fiind doar mandatarul făptuitoarei S.E.L., în mod corect s-a stabilit incidența dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. Totodată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen., în mod corect s-a constatat că fapta reclamată nu există, față de dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Întrucât, în cauză s-a constatat incidența dispozițiilor art. 10 lit. a), c) și d) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, deoarece faptele sesizate nu există, nu au fost săvârșite de intimat și le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Din probele administrate în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimatul, avocat, ar fi comis infracțiunile prevăzute de art. 286, art. 287, art. 288 alin. (1), art. 291, art. 292 art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., astfel că, probatoriul a fost evaluat corect, așa încât hotărârea instanței de fond, va fi menținută ca temeinică și legală sub toate aspectele. Astfel, Înalta Curte constată că în mod întemeiat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror a fost menținută ca legală și temeinică. În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționara P.C., ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.C. împotriva sentinței penale nr. 97 din 28 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 9 octombrie 2008.