ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3189/2008

Asupra

recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 97 din

28 iulie 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins

ca nefondată plângerea formulată de petiționara P.C., prin procurator P.G.B.E.,

împotriva ordonanțelor nr. 306/P/2007 din 19 mai 2008 și nr. 1007/II/2/2008 din

12 iunie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimatul

A.I.C.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin ordonata dată în dosarul nr.

304/P/2008 din 19 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în

temeiul art. 10 lit. a), c) și d) C. proc. pen. raportat la art.228 alin. 4 ,

art.38 și art.42-45 C. proc. pen., a dispus:

neînceperea urmăririi penale

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 286, art. 287 și art. 288

alin. (1) C. pen., față de avocat A.I.C., deoarece faptele nu au fost săvârșite

de acesta.

neînceperea urmăririi penale

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., față de avocat A.I.C.,

deoarece sub aspectul laturii subiective se constată că făptuitorul nu a

acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege atâta timp cât nu s-a putut

dovedi că acesta a cunoscut că încrisurile în litigiu sunt false.

neînceperea urmăririi penale

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen., față de avocat A.I.C.,

deoarece fapta reclamată nu există.          neînceperea urmăririi penale

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., față

de avocat A.I.C., deoarece fapta nu întruinește sub aspectul laturii

subiective, elementele constitutive ale infracțiunii reclamate

Prin aceiași ordonanță s-a

disjuns și s-a declinat competența de soluționarea cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, pentru a fi efectuate cercetări față

de S.E.L., A.M.C. și M.D., sub aspectul săvârșirii de către aceștia a

infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3), art. 286, art. 287, art.

288, art. 291 și art. 292 C. pen.

Prin plângerea sa partea vătămată

a susținut că adeverința nr. 479 din 8 iulie 2004, certificatul de atestare

fiscală nr. 480 din 8 iulie 2008 și certificatul de înstrăinare nr. 478 din 8

iulie 2004 eliberat de Primara Năeni sunt false toate aceste acte au stat la

baza autentificării contractului de vânzare cumpărare nr. 2377 din 8 iulie 2004

întocmit la Biroul Notarului Public F.E.R. din județul Buzău.

Prin ordonata mai sus menționată,

față de probele administrate și concluziile raportului de expertiză s-a reținut

că pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287, art. 288 alin. (1) C.

pen. de către intimatul avocat A.I. sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. c)

C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291, art. 292

și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., sunt incidente dispozițiile art. 10 lit.

d), art. 10 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., reținându-se că intimatul

a acționat în calitate de mandatar și nu a cunoscut că actele emise de Primăria

Năieni sunt false. Astfel, nu s-a putut concluziona că acesta a acționat cu

intenția de a induce în eroare, situație în care s-a aplicat principiul in

dubio pro reo, potrivit căruia orice dubiu profită inculpatului.

Împotriva ordonanței

procurorului, petiționara a formulat plângere la procurorul ierarhic superior,

și prin ordonanța dată în dosarul nr. 1007/11/2/2008 din 12 iunie 2008 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel s-a dispus

respingerea plângerii formulată de petiționara P.C. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale adoptată în dosarul nr. 306/P/2007 din 19 mai

2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Împotriva celor două ordonanțe,

petiționara, a formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278

l

C. proc. pen., adresată Curții de Apel Ploiești și a învederat că solicită

admiterea plângerii, întrucât intimatul a folosit acte false și a vândut

terenul proprietatea petiționarei.

Curtea de Apel

Ploiești, a respins ca nefondată, plângerea petiționarei P.C. împotriva

ordonatelor nr. 306/P/2007 din 19 mai 2008 și nr. 1007/11/2/2008 din 12 iunie

2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu motivarea că în

raport de actele și lucrările dosarului ordonatele date sunt legale și

temeinice sub toate aspectele, deoarece actele premergătoare administrate în

cauză și probele efectuate au stabilit concret situația de fapt, pe care de altfel,

petiționara nu a conte stat-o în totalitate.

Împotriva

hotărârii Curții de Apel București a declarat recurs petiționara P.C. prin care

a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală, întrucât Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești și Curtea de Apel Pitești nu au ținut cont de situația

de fapt și au reținut în mod greșit că intimatul nu ar fi avut nicio legătura

cu săvârșirea faptei. A solicitat să se constate existența vinovăției

intimatului cu privire la infracțiunea de uz de fals pentru cele două

certificate, existența infracțiunii de fals în declarații, deoarece a declarat

că exista rol fiscal, registrul agricol și a plătit impozite, și infracțiunea

de înșelăciune. A mai arătat ca în mod greșit parchetul și instanța de fond au dat

acele soluții și în concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței

și admiterea plângerii.

Recursul este

nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Analizând

actele și lucrările dosarului, inclusiv ordonanțele atacate și hotărârea primei

instanțe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de

petiționara P.C.

Curtea de Apel

Ploiești a constatat, în urma analizării probelor, că ordonanțele atacate sunt

legale și temeinice sub toate aspectele, deoarece actele premergătoare

administrate în cauză și probele efectuate au stabilit concret situația de

fapt.

Astfel, prin

ordonanța nr. 306/P/2007 din 19 mai 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului

de pe lângă Judecătoria Buzău pentru efectuarea de cercetări față de S.E.L., A.M.C.

și M.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și

(3), art. 286, art. 287, art. 288, art. 291 art. 292 C. pen.

Prin raportul

de constatare tehnico științifică grafoscopică nr. 807790 din 8 mai 2008 s-a

concluzionat că avocatul A.I.C. nu are nicio implicare în efectuarea falsurilor

pe actele care au stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare

nr. 2377 din 8 iulie 2004, astfel, corect s-a dispus neînceperea urmăririi

penale în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece

infracțiunile prevăzute de art. 287, art. 288 alin. (1) și art. 286 C. pen. nu

au fost săvârșite de intimat.

De asemenea,

având în vedere că din probele administrate în cauză, privind săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 291 și art. 215 C. pen., nu s-a putut dovedi

că intimatul a cunoscut că actele folosite în litigiu sunt false și nu a

acționat cu intenția de a induce în eroare, acesta fiind doar mandatarul

făptuitoarei S.E.L., în mod corect s-a stabilit incidența dispozițiilor art. 10

lit. d) C. proc. pen. Totodată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 292 C. pen., în mod corect s-a constatat că fapta reclamată nu există,

față de dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Întrucât, în

cauză s-a constatat incidența dispozițiilor art. 10 lit. a), c) și d) C. proc.

pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, deoarece faptele sesizate nu

există, nu au fost săvârșite de intimat și le lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii.

Din probele

administrate în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimatul, avocat, ar

fi comis infracțiunile prevăzute de art. 286, art. 287, art. 288 alin. (1),

art. 291, art. 292 art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., astfel că, probatoriul a

fost evaluat corect, așa încât hotărârea instanței de fond, va fi menținută ca

temeinică și legală sub toate aspectele.

Astfel, Înalta

Curte constată că în mod întemeiat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale

dată de procuror a fost menținută ca legală și temeinică.

În temeiul

art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă

recursul declarat de petiționara P.C., ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara P.C. împotriva sentinței penale nr. 97 din 28 iulie 2008 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 octombrie 2008.