ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 747/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 182 din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.M. împotriva rezoluției nr.

292/P/2008 din 17 iulie 2008 și a ordonanței nr. 1403/11/20/2008 din 3

septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 373/II/2/2008 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut

următoarele:

Petiționarul P.M. a formulat plângere penală și a solicitat trimiterea

în judecată a numitelor G.A.M., A.C. și l.E. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246, 264, 289, 291, 247, 169, 272, 249 C. pen.

Prin rezoluția penală nr. 292/P/2008 din 17 iulie 2008, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitoarea G.A.M., procuror, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246, 264, 289, 291, 247, 269, 272 C. pen., față de A.C.,

procuror, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 264,

269, 272, 291 C. pen., față de făptuitoarea I.E., judecător, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264, 289, 291, 272, 249 C. pen., întrucât

acestea nu există.

A dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție pentru a efectua cercetări față de G.G.,

procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen.

Prin rezoluția mai sus-menționată s-a reținut, față de J.A., că prin

rezoluția nr. 299/P/2007 din 8 noiembrie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi

penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 249 și 264

C. pen., apreciindu-se că faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală,

împotriva acestei rezoluții neexercitându-se căile de atac prevăzute de lege.

Cu privire la făptuitoarea G.A.M. s-a stabilit că nu se poate reține în sarcina

acesteia săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264, 289, 291, 247,

269, 272 C. pen., întrucât faptele nu există. Cu privire la numita D.G. s-a

constatat că pretinsa activitate infracțională a acesteia a făcut obiectul

dosarului nr. 404/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că, nu mai pot fi

efectuate cercetări pentru același gen de infracțiuni, care fac deja obiectul

altui dosar aflat în lucru. Referitor la făptuitoarele A.C. și I.E., de

asemenea, s-a constatat că faptele reclamate nu există

Împotriva rezoluției procurorului, petiționarul a formulat plângere la

procurorul ierarhic superior, și prin ordonanța dată în dosarul nr. 1403/11//2/2008

din 3 septembrie 2008, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a dispus respingerea

plângerii formulată de petiționarul P.M. împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, adoptată în dosarul nr. 292/P/2008 din 17 iulie 2008, al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu motivarea că analizând

soluția pronunțată de procuror și actele prealabile administrate, în cauză, s-a

constatat că soluția dată, de neîncepere a urmăririi penale, este legală și

temeinică.

Împotriva celor două rezoluții, petiționarul, a formulat plângere, în

termen legal, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., adresată Curții de

Apel Ploiești și a solicitat în concluzie admiterea plângerii, tragerea la

răspundere a tuturor făptuitorilor și trimiterea dosarului la parchet pentru

începerea urmăririi penale împotriva intimaților, pentru faptele sesizate.

Curtea de Apel Ploiești, examinând plângerea, în temeiul prevederilor

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul P.M. împotriva rezoluției nr. 292/P/2008

din 17 iulie 2008, și a ordonanței nr. 1403/11/20/2008 din 3 septembrie 2008,

pronunțată în dosarul nr. 373/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești, cu motivarea că, în mod corect procurorul a dispus neînceperea

urmăririi penale a intimaților, întrucât nu sunt date și indicii privind

comiterea infracțiunilor sesizate, cu atât mai mult cu cât soluțiile adoptate

de procurorii făptuitori au fost cenzurate de instanță constatându-se

legalitatea și temeinicia acestora, astfel, în temeiul prevederilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea ca nefondată.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Ploiești a declarat recurs

petiționarul P.M. prin care a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și

netemeinică.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele

considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv ordonanțele atacate

și hotărârea primei instanțe se constată că în mod justificat s-a respins

plângerea formulată de petiționarul P.M. întrucât, în cauză nu rezultă niciun

fel de indiciu că intimatele G.A.M. și A.C., procurori și I.E., judecător, ar

fi comis infracțiunile prevăzute de art. 246, 264, 289, 291, 247, 269, 272,

247, 249 C. pen.

Curtea de Apel Ploiești în mod corect a constatat, în urma analizării

probelor, că intimatele G.A.M. și A.C. și I.E. nu au săvârșit fapte care să

atragă acestora răspunderea penală.

Faptul că petiționarul este nemulțumit de soluțiile pronunțate de

intimate, nu constituie o vătămare a intereselor legale, pentru a fi aplicabile

dispozițiile art. 246 C. pen., și nici art. 289, 264, 291, 247, 269, 272, 247,

249 din același cod și nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate, iar din analiza actelor

existente la dosarul cauzei rezultă că intimatele, magistrați, și-au respectat

îndatoririle de serviciu și au pronunțat soluții legale, motivate în fapt și în

drept.

Totodată, legalitatea și temeinicia soluțiilor adoptate nu constituie

motive pentru tragerea la răspundere penală, dacă nu este dovedită existența

altor împrejurări de fapt, care să fi determinat exercitarea cu bună știință,

în mod defectuos, a atribuțiilor de serviciu sau alte infracțiuni.

Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistraților

reprezintă un drept constituțional al petiționarilor, însă, aceasta nu

echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei

soluțiilor date.

Astfel, în mod temeinic și legal instanța fondului a respins ca

nefondată plângerea petiționarului, constatând că din actele prealabile nu

rezultă că magistrații ar fi comis fapte penale în activitatea de soluționare a

cauzei care îl nemulțumește pe petiționar.

Activitatea magistraților de soluționare a cauzelor nu este supusă

procedurii prevăzută în art. 278

1

C. proc. pen., astfel cum solicită

petiționarul.

Răspunderea penală a magistraților nu este exclusă, dar ea poate

interveni numai când se stabilește că aceștia au comis infracțiuni, situație

care este exclusă în prezenta cauză.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționarul P.M., ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.M. împotriva

sentinței penale nr. 182 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2009.