ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1240/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 17 din 4 februarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.C.V., împotriva rezoluțiilor nr. 533/P/2008 din 13 noiembrie 2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr. 1897/11/2/2008 din 3 decembrie 2008 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată și a menținut rezoluțiile atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Petiționarul a formulat plângere împotriva intimatei O.A., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., întrucât prin rezoluția nr. 2213/II/2/2008 din 25 august 2008, în temeiul dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., i-a respins plângerea împotriva rezoluției dispusă de procuror în dosarul nr. 3498/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești. Prin rezoluția dată în dosarul nr. 533/P/2008 din 13 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 228 alin. (4) C. proc.

pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de O.A., magistrat procuror, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate, rezultă că fapta nu există, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare. Prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut că soluția dispusă de procuror este rezultatul interpretării probelor iar, aprecierea legalității și temeiniciei acesteia este atributul exclusiv al instanței de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., iar împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția dispusă de către magistratul procuror, nu atrage răspunderea penală acestuia.

Împotriva rezoluției procurorului petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, și prin rezoluția dată în dosarul nr. 1897/11/2/2008 din 3 decembrie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petiționarul M.C.V. împotriva soluției dispusă de procuror prin rezoluția din 13 noiembrie 2008 în dosarul nr. 533/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu motivarea că verificând actele din dosarul nr. 533/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a constat că soluția dispusă de procuror, prin rezoluția din 13 noiembrie 2008, este legală și temeinică, iar probele administrate în cauză formează convingerea că faptele, pentru care s-au efectuat cercetări penale împotriva procurorului O.A., nu există.

Împotriva celor două rezoluții, petiționarul, a formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278 l C. proc. pen., adresată Curții de Apel Ploiești.

Curtea de Apel Ploiești, examinând plângerea, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.C.V., împotriva rezoluțiilor nr. 533/P/2008 din 13 noiembrie 2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr. 1897/11/2/2008 din 3 decembrie 2008 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, și a menținut rezoluțiile atacate, cu motivarea că din examinarea actelor și lucrărilor dosarului s-a constată că în realitate petentul este nemulțumit de soluția adoptată de către intimată, observându-se că, în mod legal actele premergătoare efectuate în cauză, au fost finalizate prin adoptarea celor două rezoluții atacate în prezent care sunt legale și temeinice, neputând fi antrenată sub nici o formă răspunderea intimatei pentru soluția pe care aceasta a adoptat-o în exercitarea dispozițiilor legale.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Ploiești, la data de 9 februarie 2009, a declarat recurs petiționarul M.C.V., fără a depune motivele de recurs. Recursul este nefondat urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente: Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv rezoluțiile atacate și hotărârea primei instanțe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de petiționarul M.C.V., întrucât în cauză nu există niciun indiciu din cele prevăzute de art. 68 C. proc. pen., că magistratul, procuror, ar fi comis vreo faptă penală în legătură cu modul în care a dispus prin rezoluția nr. 2213/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în sensul că a respins plângerea petiționarului împotriva rezoluției dispusă în dosarul nr. 3498/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Astfel, în mod corect s-a constatat că faptele reclamate ale magistratului procuror care, respectând legea, a soluționat dosarul nr. 2213/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, nu există. Din probele administrate în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că magistratul procuror ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., sau infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există. Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția dispusă nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau favorizarea infractorului.

În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționarul M.C.V., ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 17 din 4 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2009.