ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1240/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din 4 februarie 2009, Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul M.C.V., împotriva rezoluțiilor nr. 533/P/2008 din 13 noiembrie

2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

și nr. 1897/11/2/2008 din 3 decembrie 2008 a Procurorului General Adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată și a menținut

rezoluțiile atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut

următoarele:

Petiționarul a formulat plângere împotriva intimatei O.A., prim

procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., întrucât prin rezoluția nr.

2213/II/2/2008 din 25 august 2008, în temeiul dispozițiilor art. 275 – art. 278

C. proc. pen., i-a respins plângerea împotriva rezoluției dispusă de procuror

în dosarul nr. 3498/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Prin rezoluția dată în dosarul nr. 533/P/2008 din 13 noiembrie 2008,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 10 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 228 alin. (4) C. proc. pen., a dispus neînceperea

urmăririi penale față de O.A., magistrat procuror, cercetat pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., întrucât din actele

premergătoare efectuate, rezultă că fapta nu există, astfel că acțiunea penală

nu poate fi pusă în mișcare.

Prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut că soluția dispusă de

procuror este rezultatul interpretării probelor iar, aprecierea legalității și

temeiniciei acesteia este atributul exclusiv al instanței de judecată, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., iar

împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția dispusă de către

magistratul procuror, nu atrage răspunderea penală acestuia.

Împotriva rezoluției procurorului petiționarul a formulat plângere la

procurorul ierarhic superior, și prin rezoluția dată în dosarul nr. 1897/11/2/2008

din 3 decembrie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a dispus

respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petiționarul M.C.V.

împotriva soluției dispusă de procuror prin rezoluția din 13 noiembrie 2008 în

dosarul nr. 533/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu

motivarea că verificând actele din dosarul nr. 533/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, s-a constat că soluția dispusă de procuror, prin

rezoluția din 13 noiembrie 2008, este legală și temeinică, iar probele

administrate în cauză formează convingerea că faptele, pentru care s-au

efectuat cercetări penale împotriva procurorului O.A., nu există.

Împotriva celor două rezoluții, petiționarul, a formulat plângere, în

termen legal, în temeiul art. 278

l

C. proc. pen., adresată Curții de

Apel Ploiești.

Curtea de Apel Ploiești, examinând plângerea, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul M.C.V., împotriva rezoluțiilor nr. 533/P/2008 din 13

noiembrie 2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești și nr. 1897/11/2/2008 din 3 decembrie 2008 a Procurorului General

Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, și a menținut

rezoluțiile atacate, cu motivarea că din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului s-a constată că în realitate petentul este nemulțumit de soluția

adoptată de către intimată, observându-se că, în mod legal actele premergătoare

efectuate în cauză, au fost finalizate prin adoptarea celor două rezoluții

atacate în prezent care sunt legale și temeinice, neputând fi antrenată sub

nici o formă răspunderea intimatei pentru soluția pe care aceasta a adoptat-o

în exercitarea dispozițiilor legale.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Ploiești, la data de 9 februarie

2009, a declarat recurs petiționarul M.C.V., fără a depune motivele de recurs.

Recursul este nefondat urmând a fi respins, ca atare, pentru

următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv rezoluțiile atacate

și hotărârea primei instanțe se constată că în mod justificat s-a respins

plângerea formulată de petiționarul M.C.V., întrucât în cauză nu există niciun

indiciu din cele prevăzute de art. 68 C. proc. pen., că magistratul, procuror,

ar fi comis vreo faptă penală în legătură cu modul în care a dispus prin

rezoluția nr. 2213/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești,

în sensul că a respins plângerea petiționarului împotriva rezoluției dispusă în

dosarul nr. 3498/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Astfel, în mod corect s-a constatat că faptele reclamate ale magistratului

procuror care, respectând legea, a soluționat dosarul nr. 2213/II/2/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, nu există.

Din probele administrate în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că

magistratul procuror ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., sau infracțiunea de

favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât faptele

reclamate nu există.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția dispusă nu

poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive

ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau

favorizarea infractorului.

În temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționarul M.C.V., ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva

sentinței penale nr. 17 din 4 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2009.