ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1135/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 184 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 17 din 4 februarie 2009 pronunțată de aceeași instanță, cerere formulată de petentul revizuent M.C.V.

A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru a hotărî astfel, a reținut și motivat că Sentința nr. 17 din 4 februarie 2009 a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în procedura plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată reglementată în art. 278

1

C. proc. pen.; ea a rămas definitivă prin Decizia nr. 1240 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost respins recursul declarat de petiționar.

În continuare s-a motivat că ținând seama de dispozițiile Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007, a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă, cererea formulată de revizuent nu poate fi admisă.

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, privind neconstituționalitatea disp. art. 278

1

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. în raport de art. 16 și 21 din Constituția României.

Împotriva hotărârii a declarat recurs revizuentul care nu a motivat recursul în scris iar cu ocazia dezbaterilor nu a invocat nici un motiv de recurs, referirile fiind făcute repetat și insultător la grupuri de infractori din poliție, procuratură și justiție.

Având în vedere că recursul împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pentru a se pronunța asupra unei excepții de neconstituționalitate, se declară în termen de 24 ore pentru cei prezenți și 3 zile de la comunicare pentru cei lipsă, cum revizuentul a fost prezent la 27 noiembrie 2009, iar cererea de recurs este redactată la 4 decembrie 2009, Înalta Curte va analiza doar recursul ce vizează revizuirea, reținând că nu există recurs privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Din analiza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că hotărârea este legală și temeinică.

Potrivit art. 393 C. proc. pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.

Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prev. în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În cauză, revizuentul a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen. cu referire, între altele, la faptul că aceasta trebuie să conțină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenței faptei și vinovăției inculpatului finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, și fără a invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prev. de art. 391 din același cod.

Ca atare, hotărârea pronunțată în procedura reglementată de disp. art. 278

1

C. proc. pen., neconținând o rezolvare a fondului cauzei în sensul că prin aceasta instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând una din soluțiile prev. în art. 345 alin. (1) din același cod -condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal - nu poate fi supus revizuirii nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite.

Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat cu obligarea recurentului petent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva Sentinței penale nr. 184 din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 martie 2010.

Procesat de GGC - NN