ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1029/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1029/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului reține
următoarele:
Prin sentința penală nr. 190 din 13 decembrie 2010 a
Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,
în baza disp. art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost
respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.A.I. prin lichidator
judiciar C.C.I.P.U.R.L., cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, împotriva
rezoluțiilor adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în
dosarul nr. 1138/P/2009, cu privire la intimatul S.V., magistrat procuror la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil.
Au fost menținute rezoluțiile nr. 1138/P/2009 din 25
august 2010 și nr. 1287/II/2/2010 din 29 octombrie 2010, ca fiind legale și
temeinice.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost
obligată petiționara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a
reținut că prin plângerea adresată instanței la data de 18 noiembrie 2010 și
înregistrată sub nr. 1213/42/2010 din 24 noiembrie 2010, petiționara S.A.I. a
solicitat, în temeiul art. 278 C. proc. pen., desființarea rezoluțiilor date de
procuror în dosarul nr. 1138/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Ploiești, pe care le-a apreciat ca fiind netemeinice și nelegale.
În susținerea plângerii, petiționara a arătat că este
lichidată judiciar prin „cumul de infracțiuni", invocând înregistrarea în
fals la ORC Prahova pentru a „masca hotărârea secretă dată de Judecătoria
Ploiești, arătând, totodată, că documentațiile depuse în baza Legii nr. 36/1991
au fost sustrase.
La termenul de judecată din data de 13 decembrie
2010, Ministerul Public, prin reprezentant, a invocat excepția tardivității
plângerii în raport de dispozițiile Deciziei în interesul legii nr. 15/2009,
susținându-se că data depunerii plângerii la Procurorul General a fost la 13
septembrie 2010, soluționată de acesta la 29 octombrie 2010, astfel că
depunerea plângerii la 24 noiembrie 2010 depășește termenul de 40 de zile.
Examinând cu precădere excepția invocată, curtea de
apel a constatat că aceasta nu se justifică, având în vedere că din dovezile de
comunicare a rezoluției nr. 1138/P/2009, precum și a rezoluției nr.
1287/2/II/2010 din 29 octombrie 2010 rezultă că actele procedurale au fost
transmise S.A.I. la sediul din comuna Colceag, sat Inotești, deși prin sentința
civilă nr. 1420 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială
și de contencios administrativ, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1863 din 11
noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, împotriva acesteia a fost declanșată
procedura insolvenței și numit în calitate de administrator judiciar C.C.I.P.U.R.L.,
persoana căreia trebuia să i se comunice aceste acte conform art. 87 alin. (1)
pct. 5 C. proc. civ.
Examinând pe fond plângerea, în raport de materialul
probator administrat în cauză și dispozițiile legale incidente, s-a constatat
că aceasta este nefondată, reținându-se că prin rezoluția nr. 1138/P/2009 din
25 august 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus
neînceperea urmăririi penale față de S.V., magistrat procuror, cercetat sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor
prev. de
art. 246 C.
pen. și art. 249 C. pen., întrucât faptele nu există, astfel că acțiunea penală
nu putut fi pusă în mișcare.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut, pe
baza actelor premergătoare efectuate în cauză, că S.A.I. a formulat plângere
împotriva numitului S.V. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Mizil, pentru comiterea infracțiunilor
prev. de
art.
246 C. pen. și art. 249 C. pen., pretins săvârșite în legătură cu soluționarea
dosarului nr. 417/P/2009 al acestei unități de parchet.
S-a motivat că acuzele aduse magistratului procuror
se fundamentează exclusiv pe părerile negative exprimate direct cu privire la
activitatea desfășurată de magistratul în cauză, fie prin mijlocirea unor
opinii extinse la magistrații procurori și lucrătorii de poliție din raza de
competență a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, concluzionându-se
că în fapt petiționara este nemulțumită de soluția dată, neexistând elemente pe
baza cărora să poată fi reținută existența vreunor infracțiuni comise de
procuror în legătură cu soluționarea respectivei cauze.
De asemenea, s-a reținut că soluțiile adoptate de
procuror pot fi contestate doar prin căile de atac prevăzute de reglementările
procedurale aplicabile în materie, iar nu pe calea unei sesizări penale, prin
care, doar pe baza propriilor convingeri, se califică drept infracțională
activitatea derulată de procuror, așa încât s-a concluzionat că infracțiunile
de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu nu
există, dispunându-se, astfel, neînceperea urmăririi penale.
Plângerea formulată de S.A.I. în temeiul disp. art.
275-278 C. proc. pen., a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin rezoluția nr. 1287/2/II/2010 din 29
octombrie 2010.
Împotriva ambelor rezoluții, petiționara a formulat
plângere, conform art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., în fața Curții
de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Analizând plângerea formulată în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire
penală, Curtea a constatat că soluția adoptată de procuror este legală și
temeinică, neexistând nici un indiciu ori probă din care să rezulte necesitatea
începerii urmăririi penale față de magistratul procuror S.V. sub aspectul
comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
prev. de art. 246 C. pen., respectiv neglijență în serviciu prev. de art. 249
din același cod, soluția pronunțată de acesta în dosarul nr. 417/P/2009 putând
fi desființată numai prin admiterea căilor legale de atac, iar nu prin
invocarea unor fapte penale pretins comise de către procuror.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
petiționara S.A.I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub
aspectul greșitei respingeri a plângerii sale.
La termenul din data de 16 martie 2011, Înalta Curte,
din oficiu, a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de
petiționara S.A.I. împotriva sentinței penale nr. 190 din 13 decembrie 2010 a
Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au
fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul
declarat de petiționară este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1
pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010, „
Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentința penală nr. 190 din 13 decembrie 2010 a fost
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori
și de familie, în calitate de instanță de fond, fiind rămasă definitivă
potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage
inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționară.
Această sancțiune procesuală este incidență în cauză
în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac, decurgând din
aceleași dispoziții legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate, recursul în
cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 385
15
pct. 1 lit.
a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării petiționarei potrivit
art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli
judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de
petiționara S.A.I. împotriva sentinței penale nr. 190 din 13 decembrie 2010 a
Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200
lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2011.