ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 137/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14 din

20 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a respins ca tardivă

plângerea formulată de petenta S.A.I., cu sediul în com. Colceag, sat Inotești,

județul Prahova, împotriva rezoluțiilor nr. 215/P/2010 din data de 31 mai 2009

și nr. 849/II/2/2010 din 14 iulie 2010, ambele date în Dosarul nr. 215/P/2010

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

A fost

obligată petenta la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

plângerea adresată instanței, și înregistrată sub nr. 831/42/2010 din 12 august

2010, S.A.I., prin reprezentant D.M., a solicitat, în temeiul disp. art. 278

1

C. proc. pen., desființarea rezoluțiilor adoptate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 215/P/2010, rezoluții prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații S.V. - prim procuror al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil și M.A. - judecător la Judecătoria Mizil,

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen.,

și pe care petenta, prin reprezentant, le-a apreciat ca netemeinice și

nelegale.

În vederea

soluționării plângerii, instanța de fond, din oficiu, a dispus atașarea

Dosarului nr. 215/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului menționat, a rezultat că prin

rezoluția nr. 215/P/2010, din 31 mai 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.V. și M.A., sub

aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen.,

întrucât faptele nu există.

Pentru a

dispune astfel, procurorul a reținut pe baza actelor premergătoare efectuate în

cauză, următoarele:

Prin

plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la data

de 2 martie 2010, S.A.I., reprezentată numitul D.M., a solicitat efectuarea de

cercetări împotriva intimaților S.V. și M.A., pentru abuz în serviciu și

favorizarea infractorului, faptele constând în „refuzul eliberării unei copii

xerox certificate după rezoluția nr. 239/P/2009, plângerea societății ce a

făcut obiectul Dosarului nr. 233/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Mizil, precum și a Dosarelor penale nr. 2586/259/2009 și nr. 1215/259/2009, ambele

ale Judecătoriei Mizil".

Actele

premergătoare efectuate au evidențiat că Dosarul nr. 239/P/2009 s-a format

urmarea plângerii formulate în numele S.A.I. de către P.M. și C.M., care au

sesizat că N.D. și O.V., la data de 22 martie 2009, au încărcat într-un camion

bunuri (bucăți de țeava) depozitate în curtea fostului C.A.P., bunuri ce

aparțin SA Inotești.

Prin

rezoluția nr. 233/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimați, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit.

a) C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că, în cauză, fapta

nu realizează, sub aspect subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii.

S-a reținut că făptuitorii nu au luat bunurile cu intenția de a și le însuși pe

nedrept, iar pe de altă parte, că SA Inotești nu a depus la dosarul cauzei nici

un înscris din care să rezulte dreptul său de proprietate asupra bunurilor ce

au aparținut C.A.P. Inotești.

Împotriva

acestei soluții s-a formulat atât plângere la șeful unității de parchet -

respinsă prin rezoluția nr. 105/II/2/2009, cât și plângere la instanța de

judecată, ce a format obiectul Dosarului nr. 1215/259/2009 al Judecătoriei

Mizil. Prin sentința penală nr. 129 din 14 iulie 2009 a Judecătoriei Mizil s-a

hotărât respingerea plângerii formulate de petenții P.M. și C.M. Hotărârea a

fost atacată de petenți și cu recurs, acesta fiind respins ca nefondat prin

Decizia nr. 683 din 04 noiembrie 2009 a Tribunalului Prahova.

Împotriva

hotărârii instanței de fond s-a formulat și cerere de revizuire (lucrare

înregistrată sub nr. 215/III/6/2009) ce a fost înaintată instanței de procuror

cu concluzii de respingere. Prin sentința penală nr. 9 din 12 ianuarie 2010,

pronunțată de Judecătoria Mizil în Dosarul nr. 2586/259/2009, cererea de

revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă (s-a avut în vedere în acest sens

recursul în interesul legii, soluționat prin Decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție). Și această hotărâre a fost atacată cu recurs de către

P.M. și C.M., recursurile fiind respinse ca nefondate de Tribunalul Prahova la

data de 10 martie 2010.

Față de cele

de mai sus s-a constatat că, în cauză, nu poate fi reținută în sarcina

magistraților comiterea infracțiunilor menționate în plângere, deoarece nu

există vreun indiciu de comitere a unei fapte prevăzute de legea penală. Comunicarea

soluțiilor dispuse de parchete și instanțe se realizează în cursul urmăririi

penale către persoanele ce au întocmit sesizarea, precum și după caz, către

persoanele cercetate, iar în cursul judecății, părților ce au lipsit atât la

judecată cât și la pronunțare. în mod evident că petenta nu se regăsea într-una

din aceste situații.S-a apreciat că în ipoteza în care aceasta solicita

furnizarea de informații în temeiul Legii nr. 544/2001, privind liberul acces

la informații de interes public, sancțiunile neaplicării acestei legi sunt cele

prevăzute în art. 21 și următoarele din Legea nr. 544/2001 și nu sunt prevăzute

de legea penală.

Plângerea

formulată de S.A.I., conform art. 275 - 278 C. proc. pen. a fost respinsă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin

rezoluția nr. 849/II/2/2010 din 14 iulie 2010.

Împotriva

ambelor rezoluții S.A.I. a formulat plângere la instanță în temeiul disp. art. 278

1

C. proc. pen., solicitând desființarea rezoluțiilor atacate și cercetarea

intimaților sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu și

favorizarea infractorului.

La termenul

de judecată din 18 octombrie 2010, M.P. prin reprezentant legal, a invocat

excepția tardivității plângerii formulată de S.A.I. S-a susținut că termenul de

sesizare al instanței, conform disp. art. 278

1

C. proc. pen., de 20

de zile de la data comunicării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, se

împlinea la 10 august 2010, iar data formulării plângerii de către petentă,

este 12 august 2010, astfel că aceasta a fost tardiv introdusă.

Examinând cu

precădere excepția tardivității formulării plângerii de către S.A.I. în raport

de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, instanța de

fond a reținut următoarele:

În

conformitate cu disp. art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. „după

respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale (.) date de procuror persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță". Alin. (2) al aceluiași articol prevede că în cazul în

care procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel nu a

soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în

alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

În fine, se

menționează că prin decizia în interesul Legii nr. 15/2009, Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secțiile Unite, a stabilit că, interpretând dispozițiile art.

278 alin. (3) și art. 278 alin. (2) C. proc. pen., sub aspectul naturii juridice

a termenelor, acestea sunt termene de decădere.

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei a rezultat că rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale adoptată în Dosarul nr. 215/P/2010 din 31 mai 2010 a fost

comunicată petentei la 3 iunie 2010 (fila 33 d.u.p.) iar plângerea împotriva

acestei soluții, ce a fost soluționată de procurorul general prin rezoluția nr.

849/II/2/2010, în termenul legal prevăzut de art. 277 C. proc. pen., a fost

comunicată petentei la data de 21 iulie 2010, conform dovezii de primire aflată

la fila 38 d.u.p., un exemplar al rezoluției fiind primit de S.A.I. prin

funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței A.S.

În raport de

datele anterior expuse, în opinia instanței de fond a a rezultat că excepția

tardivității plângerii urmează a fi examinată în raport de disp. art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., constatându-se că aceasta a fost formulată la 12

august 2010, prin urmare cu depășirea termenului de 20 de zile, care a început

să curgă la data de 22 iulie 2010.

Împotriva

sentinței, petenta - prin reprezentant - a declarat prezentul recurs.

Obiectul

prezentului recurs îl constituie, în principal, verificarea legalității

dispoziției sentinței prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea petentei.

Or, sub acest

aspect, se constată că actele și lucrările dosarului instanței de fond confirmă

soluția respingerii ca tardive a plângerii, prin depășirea termenului de 20 de

zile (termen prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.) care s~a

socotit de la data comunicării soluției.

În raport cu

cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen.,

recursul petentei urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta S.A.I. împotriva sentinței penale nr. 144

din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă

recurenta petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 18 ianuarie 2011.