ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 137/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a respins ca tardivă plângerea formulată de petenta S.A.I., cu sediul în com. Colceag, sat Inotești, județul Prahova, împotriva rezoluțiilor nr. 215/P/2010 din data de 31 mai 2009 și nr. 849/II/2/2010 din 14 iulie 2010, ambele date în Dosarul nr. 215/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. A fost obligată petenta la 150 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea adresată instanței, și înregistrată sub nr. 831/42/2010 din 12 august 2010, S.A.I., prin reprezentant D.M., a solicitat, în temeiul disp.

art. 278 1 C. proc. pen., desființarea rezoluțiilor adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 215/P/2010, rezoluții prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații S.V. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil și M.A. - judecător la Judecătoria Mizil, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., și pe care petenta, prin reprezentant, le-a apreciat ca netemeinice și nelegale. În vederea soluționării plângerii, instanța de fond, din oficiu, a dispus atașarea Dosarului nr. 215/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului menționat, a rezultat că prin rezoluția nr. 215/P/2010, din 31 mai 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.V.

și M.A., sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., întrucât faptele nu există. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la data de 2 martie 2010, S.A.I., reprezentată numitul D.M., a solicitat efectuarea de cercetări împotriva intimaților S.V. și M.A., pentru abuz în serviciu și favorizarea infractorului, faptele constând în „refuzul eliberării unei copii xerox certificate după rezoluția nr. 239/P/2009, plângerea societății ce a făcut obiectul Dosarului nr. 233/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, precum și a Dosarelor penale nr. 2586/259/2009 și nr. 1215/259/2009, ambele ale Judecătoriei Mizil". Actele premergătoare efectuate au evidențiat că Dosarul nr. 239/P/2009 s-a format urmarea plângerii formulate în numele S.A.I.

de către P.M. și C.M., care au sesizat că N.D. și O.V., la data de 22 martie 2009, au încărcat într-un camion bunuri (bucăți de țeava) depozitate în curtea fostului C.A.P., bunuri ce aparțin SA Inotești. Prin rezoluția nr. 233/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a) C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că, în cauză, fapta nu realizează, sub aspect subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii. S-a reținut că făptuitorii nu au luat bunurile cu intenția de a și le însuși pe nedrept, iar pe de altă parte, că SA Inotești nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris din care să rezulte dreptul său de proprietate asupra bunurilor ce au aparținut C.A.P.

Inotești. Împotriva acestei soluții s-a formulat atât plângere la șeful unității de parchet - respinsă prin rezoluția nr. 105/II/2/2009, cât și plângere la instanța de judecată, ce a format obiectul Dosarului nr. 1215/259/2009 al Judecătoriei Mizil. Prin sentința penală nr. 129 din 14 iulie 2009 a Judecătoriei Mizil s-a hotărât respingerea plângerii formulate de petenții P.M. și C.M. Hotărârea a fost atacată de petenți și cu recurs, acesta fiind respins ca nefondat prin Decizia nr. 683 din 04 noiembrie 2009 a Tribunalului Prahova. Împotriva hotărârii instanței de fond s-a formulat și cerere de revizuire (lucrare înregistrată sub nr. 215/III/6/2009) ce a fost înaintată instanței de procuror cu concluzii de respingere.

Prin sentința penală nr. 9 din 12 ianuarie 2010, pronunțată de Judecătoria Mizil în Dosarul nr. 2586/259/2009, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă (s-a avut în vedere în acest sens recursul în interesul legii, soluționat prin Decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Și această hotărâre a fost atacată cu recurs de către P.M. și C.M., recursurile fiind respinse ca nefondate de Tribunalul Prahova la data de 10 martie 2010. Față de cele de mai sus s-a constatat că, în cauză, nu poate fi reținută în sarcina magistraților comiterea infracțiunilor menționate în plângere, deoarece nu există vreun indiciu de comitere a unei fapte prevăzute de legea penală. Comunicarea soluțiilor dispuse de parchete și instanțe se realizează în cursul urmăririi penale către persoanele ce au întocmit sesizarea, precum și după caz, către persoanele cercetate, iar în cursul judecății, părților ce au lipsit atât la judecată cât și la pronunțare.

în mod evident că petenta nu se regăsea într-una din aceste situații.S-a apreciat că în ipoteza în care aceasta solicita furnizarea de informații în temeiul Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informații de interes public, sancțiunile neaplicării acestei legi sunt cele prevăzute în art. 21 și următoarele din Legea nr. 544/2001 și nu sunt prevăzute de legea penală. Plângerea formulată de S.A.I., conform art. 275 - 278 C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin rezoluția nr. 849/II/2/2010 din 14 iulie 2010. Împotriva ambelor rezoluții S.A.I. a formulat plângere la instanță în temeiul disp. art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea rezoluțiilor atacate și cercetarea intimaților sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorului.

La termenul de judecată din 18 octombrie 2010, M.P. prin reprezentant legal, a invocat excepția tardivității plângerii formulată de S.A.I. S-a susținut că termenul de sesizare al instanței, conform disp. art. 278 1 C. proc. pen., de 20 de zile de la data comunicării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, se împlinea la 10 august 2010, iar data formulării plângerii de către petentă, este 12 august 2010, astfel că aceasta a fost tardiv introdusă. Examinând cu precădere excepția tardivității formulării plângerii de către S.A.I. în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele: În conformitate cu disp. art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale (.) date de procuror persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță". Alin. (2) al aceluiași articol prevede că în cazul în care procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

În fine, se menționează că prin decizia în interesul Legii nr. 15/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, a stabilit că, interpretând dispozițiile art. 278 alin. (3) și art. 278 alin. (2) C. proc. pen., sub aspectul naturii juridice a termenelor, acestea sunt termene de decădere. Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei a rezultat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată în Dosarul nr. 215/P/2010 din 31 mai 2010 a fost comunicată petentei la 3 iunie 2010 (fila 33 d.u.p.) iar plângerea împotriva acestei soluții, ce a fost soluționată de procurorul general prin rezoluția nr. 849/II/2/2010, în termenul legal prevăzut de art. 277 C. proc. pen., a fost comunicată petentei la data de 21 iulie 2010, conform dovezii de primire aflată la fila 38 d.u.p., un exemplar al rezoluției fiind primit de S.A.I.

prin funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței A.S. În raport de datele anterior expuse, în opinia instanței de fond a a rezultat că excepția tardivității plângerii urmează a fi examinată în raport de disp. art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., constatându-se că aceasta a fost formulată la 12 august 2010, prin urmare cu depășirea termenului de 20 de zile, care a început să curgă la data de 22 iulie 2010. Împotriva sentinței, petenta - prin reprezentant - a declarat prezentul recurs. Obiectul prezentului recurs îl constituie, în principal, verificarea legalității dispoziției sentinței prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea petentei. Or, sub acest aspect, se constată că actele și lucrările dosarului instanței de fond confirmă soluția respingerii ca tardive a plângerii, prin depășirea termenului de 20 de zile (termen prevăzut de art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen.) care s~a socotit de la data comunicării soluției. În raport cu cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., recursul petentei urmează a fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.A.I. împotriva sentinței penale nr. 144 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 ianuarie 2011.