ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 251/2010

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 iulie 2009, pe

rolul acestei instanțe, petenta SC C.I. SRL Brașov a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1240 din 9 aprilie 2009,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în

dosarul nr. 4337/62/2006, solicitând anularea hotărârii atacate dat fiind

că, dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, în

contradictoriu cu intimata M.R.Z. GMBH B.G.

Motivând contestația

petenta arată că prin decizia menționată s-a anulat ca

insuficient timbrat recursul pe care l-a declarat împotriva deciziei nr. 100

din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov deși,

dispozițiile instanței cuprinse în citativul emis la 23 ianuarie 2009

prin care i s-a pus în vedere să depună dovada plății taxei

judiciare de timbru de 243,39 lei și timbru judiciar de 2 lei, au fost

respectate.

Se susține că taxa

judiciară de timbru a fost achitată prin transfer bancar cu O.P. din 2

aprilie 2009 depus la dosar, prin scrisoare recomandată cu confirmare de

primire.

În drept, contestatoarea a

invocat prevederile art. 318 C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările de la dosar Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința nr. 4106

din 10 decembrie 2007, Tribunalul Brașov a admis în parte cererea

reclamantei M.R.Z. GMBH B.G., în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SRL

Brașov, precum și cererea reconvențională formulată de

pârâtă, obligând pârâta la plata sumei de 13.433,53 euro echivalent în lei

la cursul oficial din ziua plății, reprezentând prejudiciul suferit

de reclamantă și a sumei de 1.579 euro echivalent în lei la cursul B.N.R.

din ziua plății, reprezentând dobânda legală calculată

pentru perioada 14 iunie 2005 – 30 mai 2007, precum și la plata în

continuare a dobânzii legale până la plata efectivă a debitului

principal.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței a fost admis în parte, iar în

consecință aceasta a fost schimbată, în sensul modificării

cuantumului dobânzii acordate de la suma de 1.579 euro la suma de 3.157,7 euro

și la plata în continuare a dobânzii convenționale de 12% pe an

până la data debitului principal, menținând restul dispozițiilor

sentinței.

Prin decizia nr. 1240 din 9

aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

recursul declarat de reclamantă și a anulat ca netimbrat recursul

declarat de pârâta SC C.I. SRL Brașov împotriva aceleiași decizii.

Cu privire la recursul

pârâtei s-a constatat că aceasta a fost legal citată pentru termenul

din 9 aprilie 2009 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru

în valoare de 243,39 lei și 2 lei timbru judiciar, obligație căreia

nu s-a conformat în totalitate întrucât la dosarul cauzei s-a depus taxa

judiciară de timbru în sumă de 244 lei și timbru judiciar de 1

leu, lipsind diferența de 1 leu timbru judiciar.

Verificând actele și

lucrările din dosarul de recurs Înalta Curte constată că,

într-adevăr pârâta a fost citată pentru termenul din 9 aprilie 2009

cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului

judiciar, indicându-se atât cuantumul taxelor, cât și nr. contului în care

urma să se facă plata.

Recurenta s-a conformat

obligației impuse prin actul existent la dosarul instanței de recurs

(ordin de plată din 2 aprilie 2009) a făcut dovada achitării

sumei de 244 lei taxă judiciară de timbru).

De asemenea, se constată

că actul aflat la același dosar (verso) se află aplicat timbrul

judiciar în valoare de 2 lei și, mai mult fila 2 (verso) are aplicate

timbre judiciare în valoare de 6 lei.

În atare situație,

atunci când instanța de recurs a verificat legalitatea învestirii sale cu

soluționarea cererii de recurs a dat o dezlegare ce este rezultatul unei

greșeli materiale, neobservând că recurenta a depus la dosarul cauzei

taxele de timbru, inclusiv timbrul judiciar.

Potrivit art. 318 teza I C.

proc. civ. – hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu

contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale.

Conform textului

menționat, semnificația expresiei greșeală materială

privește acele greșeli evidente, involuntare, în legătură

cu aspectele formale ale judecării recursului și care nu presupun

pretinse greșeli de judecată, de aplicare a probelor ori de

interpretare a dispozițiilor legale.

Greșelile materiale avute

în vedere de prevederile art. 318 teza I C. proc. civ. sunt greșeli de

fapt, evidente și care au fost determinante în soluția

pronunțată de instanța a cărei hotărâre este

atacată.

Neobservarea faptului

că recurenta a depus timbrul judiciar de 2 lei, timbru aplicat pe cererea

de recurs (cu mult peste cuantumul stabilit de instanță) se

încadrează în greșeala materială reglementată de art. 318 C.

proc. civ., în sensul avut în vedere de legiuitor, motiv pentru care, Înalta

Curte va admite ca fondată contestația în anulare, va anula decizia

atacată și va stabili termen de soluționare a recursului la data

de 9 martie 2010 când, părțile vor fi citate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC C.I. SRL Brașov împotriva

deciziei nr. 1240 din 9 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială, anulează decizia

atacată și stabilește termen de soluționare a recursului la

9 martie 2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.