ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 251/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 2 iulie 2009, pe rolul acestei instanțe, petenta SC C.I. SRL Brașov a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1240 din 9 aprilie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4337/62/2006, solicitând anularea hotărârii atacate dat fiind că, dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, în contradictoriu cu intimata M.R.Z. GMBH B.G. Motivând contestația petenta arată că prin decizia menționată s-a anulat ca insuficient timbrat recursul pe care l-a declarat împotriva deciziei nr. 100 din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov deși, dispozițiile instanței cuprinse în citativul emis la 23 ianuarie 2009 prin care i s-a pus în vedere să depună dovada plății taxei judiciare de timbru de 243,39 lei și timbru judiciar de 2 lei, au fost respectate.

Se susține că taxa judiciară de timbru a fost achitată prin transfer bancar cu O.P. din 2 aprilie 2009 depus la dosar, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 318 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările de la dosar Înalta Curte constată următoarele: Prin sentința nr. 4106 din 10 decembrie 2007, Tribunalul Brașov a admis în parte cererea reclamantei M.R.Z. GMBH B.G., în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SRL Brașov, precum și cererea reconvențională formulată de pârâtă, obligând pârâta la plata sumei de 13.433,53 euro echivalent în lei la cursul oficial din ziua plății, reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă și a sumei de 1.579 euro echivalent în lei la cursul B.N.R.

din ziua plății, reprezentând dobânda legală calculată pentru perioada 14 iunie 2005 – 30 mai 2007, precum și la plata în continuare a dobânzii legale până la plata efectivă a debitului principal. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis în parte, iar în consecință aceasta a fost schimbată, în sensul modificării cuantumului dobânzii acordate de la suma de 1.579 euro la suma de 3.157,7 euro și la plata în continuare a dobânzii convenționale de 12% pe an până la data debitului principal, menținând restul dispozițiilor sentinței. Prin decizia nr. 1240 din 9 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de reclamantă și a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC C.I.

SRL Brașov împotriva aceleiași decizii. Cu privire la recursul pârâtei s-a constatat că aceasta a fost legal citată pentru termenul din 9 aprilie 2009 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 243,39 lei și 2 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat în totalitate întrucât la dosarul cauzei s-a depus taxa judiciară de timbru în sumă de 244 lei și timbru judiciar de 1 leu, lipsind diferența de 1 leu timbru judiciar. Verificând actele și lucrările din dosarul de recurs Înalta Curte constată că, într-adevăr pârâta a fost citată pentru termenul din 9 aprilie 2009 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, indicându-se atât cuantumul taxelor, cât și nr. contului în care urma să se facă plata.

Recurenta s-a conformat obligației impuse prin actul existent la dosarul instanței de recurs (ordin de plată din 2 aprilie 2009) a făcut dovada achitării sumei de 244 lei taxă judiciară de timbru). De asemenea, se constată că actul aflat la același dosar (verso) se află aplicat timbrul judiciar în valoare de 2 lei și, mai mult fila 2 (verso) are aplicate timbre judiciare în valoare de 6 lei. În atare situație, atunci când instanța de recurs a verificat legalitatea învestirii sale cu soluționarea cererii de recurs a dat o dezlegare ce este rezultatul unei greșeli materiale, neobservând că recurenta a depus la dosarul cauzei taxele de timbru, inclusiv timbrul judiciar. Potrivit art. 318 teza I C. proc.

civ. – hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Conform textului menționat, semnificația expresiei greșeală materială privește acele greșeli evidente, involuntare, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care nu presupun pretinse greșeli de judecată, de aplicare a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Greșelile materiale avute în vedere de prevederile art. 318 teza I C. proc. civ. sunt greșeli de fapt, evidente și care au fost determinante în soluția pronunțată de instanța a cărei hotărâre este atacată. Neobservarea faptului că recurenta a depus timbrul judiciar de 2 lei, timbru aplicat pe cererea de recurs (cu mult peste cuantumul stabilit de instanță) se încadrează în greșeala materială reglementată de art. 318 C. proc.

civ., în sensul avut în vedere de legiuitor, motiv pentru care, Înalta Curte va admite ca fondată contestația în anulare, va anula decizia atacată și va stabili termen de soluționare a recursului la data de 9 martie 2010 când, părțile vor fi citate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea SC C.I. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 1240 din 9 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, anulează decizia atacată și stabilește termen de soluționare a recursului la 9 martie 2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.