ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 52/2010

Deliberând asupra recursului de față din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 21 martie 2008 reclamantul I.C., în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Brașov, a solicitat să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din 20 martie 2008 a societății pârâte și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Prin sentința civilă nr. 3/ CC din 20 ianuarie 2009, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată. Prin decizia nr. 52/ A din 26 mai 2009, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins cererea de intervenție accesorie formulată de P.T. și M.L. A respins apelul declarat de reclamantul L.C.

împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a păstrat-o. L-a obligat pe apelant să-i plătească intimatei SC V. SA suma d 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul I.C., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, precum și a sentinței civile nr. 3/ CC din 20 ianuarie 2009 a primei instanțe, ambele considerente ca fiind nelegale și netemeinice, cu trimiterea la fond pentru rejudecarea cauzei, pe bază de probe noi. Asupra recursului astfel declarat, se constată următoarele: Deși la termenul de astăzi, recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei în contul corect, aceasta a achitat doar timbrul judiciar, în valoare de 0,3 lei, împrejurare în care Înalta Curte a rămas în pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului pârâtei.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și Normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând astfel, că recursul pârâtei nu a fost legal timbrat, că recurentul nu s-a conformat mențiunii de pe citația emisă pentru termenul de judecată din 13 ianuarie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale mai sus menționate și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurentul-reclamant I.C. va fi obligat să-i plătească intimatei-pârâte SC V. SA BRAȘOV suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul I.C. împotriva deciziei comerciale nr. 52/ Ap. din 26 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Obligă recurentul să plătească intimatei-pârâte SC V. SA BRAȘOV suma de 1500 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.