ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2835/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraș, la data de 18

iulie 2008, sub nr. 1952/226/2008, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată

pârâtele SC R.T. SRL Făgăraș și SC I.R.L. SA, solicitând instanței ca, în baza

probelor ce vor fi administrate, să pronunțe o sentință prin care să dispună

rezoluțiunea contractului de cesiune intervenit între SC R.T. SRL și SC A. SRL

la data de 16 aprilie 2008; cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 18 noiembrie 2008, instanța a pus în

discuția părților excepția de necompetență materială a Judecătoriei Făgăraș și,

prin sentința civilă nr. 1932/2008, pronunțată la data de 18 noiembrie 2008 de

Judecătoria Făgăraș, în dosarul nr. 1952/226/2008, s-a admis excepția de

necompetență materială a Judecătoriei Făgăraș, invocată din oficiu și, în

consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de

reclamanta SC A. SRL, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtele SC

R.T. SRL și SC I.R.L. SA, sucursala București, pentru rezoluțiune contract de

cesiune, în favoarea Tribunalului Brașov, secția comercială.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, la data de 9 decembrie 2008, sub nr. 8188/62/2008.

Prin sentința civilă nr. 397/C, pronunțată la data de 1 aprilie 2009, în

dosarul nr. 8188/62/2008, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Sighetu

Marmației împotriva pârâtelor SC R.T. SRL și SC I.R.L. SA, sucursala București,

și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R.T. SRL,

ca fiind inadmisibilă.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut, în esență, că, din

verificarea actelor existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta nu a

făcut dovada îndeplinirii, cumulativ, a cerințelor pentru exercitarea acțiunii

în constatare, (respectiv, a interesului și a imposibilității solicitării

realizării dreptului), sens în care a apreciat că excepția inadmisibilității

acțiunii este întemeiată, urmând a fi admisă, și cererea urmând a fi respinsă

ca atare.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC A. SRL,

solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond, în

sensul admiterii acțiunii și rezilierii cesiunii de contract de leasing nr. 10074

STRF din 19 aprilie 2004, încheiat la 16 aprilie 2008.

Prin decizia nr. 64/Ap din 18 iunie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva

sentinței civile nr. 397/C din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că, prin

rezoluția din 9 iunie 2009, instanța a dispus citarea reclamantei SC A. SRL cu

mențiunea de a timbra apelul cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru

judiciar în valoare de 0,15 lei, pentru termenul din 18 iunie 2009 sus-numita

fiind citată cu această mențiune, conform procesului-verbal de îndeplinire a

procedurii, aflat la fila 22 din dosar.

Întrucât apelanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,

aprobată prin Legea nr. 106/1995, instanța de apel a apreciat că urmează să fie

anulat apelul, ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC

A. SRL Sighetu Marmației, solicitând admiterea recursului și repunerea pe rol a

dosarului nr. 8188/62/2008.

În recursul său, al cărui motiv poate fi încadrat, în drept, în

prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta a arătat că numitul T.G.

a achitat taxa de timbru și timbrul judiciar, depuse de numitul T.D. în data de

17 iunie 2009 la Registratura Tribunalului Brașov, iar în data de 18 iunie

2009, când s-a judecat cauza, era achitată taxa de timbru și timbrul judiciar,

depuse în copii pentru a face dovada.

Examinând recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate și a

temeiului de drept incident, Înalta Curte constată că acesta este fondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Într-adevăr, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de

persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat [art.

20 alin. (1)] sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță,

de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 20 alin. (3) din aceeași lege, „neîndeplinirea obligației

de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a

cererii”.

Se constată, însă, în cauza de față, că, la fila 28 dosar apel, se află

chitanța nr. 363004730 din 17 iunie 2009 de plată a taxei judiciare de timbru

în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, aferente

apelului, în original.

Întrucât apelanta-reclamantă și-a îndeplinit obligația de achitare a

taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în cuantumul stabilit de

către instanța de apel până la termenul stabilit- în speță, termenul din 18

iunie 2009, iar dovada îndeplinirii acestei obligații a fost făcută înaintea instanței

ce a instituit obligația, în mod greșit curtea de apel a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, pronunțând o soluție cu

aplicarea greșită a legii, fiind dat motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în raport de care recursul reclamantei apare ca fondat.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312

alin. (2) și (5) C. proc. civ., să admită recursul declarat de reclamantă

împotriva deciziei nr. 64/Ap din 18 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția comercială, să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre

rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Sighetu Marmației

împotriva deciziei nr. 64/Ap din 18 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea

apelului, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2009.