ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1189/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1189/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Ședința publică de la 21 martie 2008
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul
Curții de Apel Brașov, la data de 6 septembrie 2007, reclamanta SC L. SRL a
solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. la restituirea sumei de 2.453.000 lei
reprezentând contravaloarea ratelor achitate de Societate pentru acțiunile
cumpărate de la pârâtă conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 937
din 27 iunie 1997, contract rezoluționat de către pârâtă în mod unilateral.
Prin întâmpinarea formulată la 1 octombrie
2007, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții
de Apel investită, susținând că potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002
modificată și art. 10 pct. 1 și 4 C. proc. civ., competența de soluționare a
cauzei revine Tribunalului București.
Prin sentința nr. 8/ F din data de 4
octombrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis excepția de
necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii în
favoarea Tribunalului București, secția comercială.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că cererile
prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de Legea nr. 137/2002, de O.U.G.
nr. 88/1997 precum și celelalte legi speciale în domeniul privatizării, ori se
valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competența materială a tribunalului,
iar sub aspect teritorial, potrivit art. 5 C. proc. civ., este competent
Tribunalului București, în a cărui rază teritorială se află domiciliul sau
sediul pârâtului.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a
declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii de declinare de competență,
în sensul stabilirii competenței în favoarea Tribunalului Brașov, competent
material și teritorial.
În argumentarea recursului, recurenta a susținut
că obiectul cererii sale, întemeiate pe art. 969 și art. 1020 C. civ., nu
vizează actele privind procesul de privatizare, ci este o cerere îndreptată
împotriva statului, reprezentat de A.V.A.S., competența de soluționare fiind
reglementată de art. 8 alin. (1) C. proc. civ., respectiv tribunalul în a cărui
rază teritorială se află domiciliul reclamantului. În același sens, recurenta a
susținut că în cauză își găsește aplicarea și prevederile art. 10 alin. (4),
referitoare la instanța de la locul plății, toate ratele fiind achitate la
Brașov.
Recursul este nefondat.
Curtea de apel, în fața căreia s-a invocat
excepția de necompetență materială, a statuat în mod corect, potrivit art. 158 C.
proc. civ., asupra instanței competentă material și teritorial să soluționeze
prezenta cauză, litigiu comercial, cu obiect evaluabil în bani, izvorât din
contractul de vânzare cumpărare, încheiat de părți în cadrul procesului de
privatizare a SC S. SA Codlea.
După art. 720
10
C. proc. civ.,
„litigiile privind desfășurarea activității în scopul privatizării precum și
litigiile privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul acestei
acestei activități se soluționează de instanțele competente să judece procesele
și cererile în materie comercială potrivit dispozițiilor codului de procedură
civilă”.
Dispozițiile care reglementează competența
teritorială sunt cuprinse în Titlul II C. proc. civ., iar conform art. 5
„regula generală sub aspectul competenței teritoriale este instanța de la
domiciliul pârâtului, regulă care își găsește pe deplin aplicarea în cauză”.
Chiar dacă în cauză funcționează și o
competență teritorială alternativă, instanța mergând pe competența generală nu
a comis nici o greșeală, știut fiind că normele care reglementează competența
teritorială au caracter dispozitiv, competența fiind în ipoteza dată relativă,
iar reclamantul nu se mai află în situația prevăzută de art. 12 C. proc. civ.
Altfel spus, reclamantul nu mai are alegerea
între două instanțe deopotrivă competente deoarece a sesizat o instanță
necompetentă care a stabilit în condițiile art. 158 C. proc. civ., instanța
competentă teritorială.
Pentru considerentele mai sus înfățișate,
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), va respinge prezentul recurs ca
nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanta SC L. SRL BRAȘOV împotriva sentinței nr.
8F din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 martie 2008.