ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3685/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin încheierea din 21 septembrie 2005, dată în dosarul nr. 1002/2005, a dispus în baza art. 2 lit. b) C. proc. civ. și art. 2 din Legea nr. 219/2005 trimiterea cauzei privind pe reclamanta G.D. cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocatură D.C.R. din București și pe pârâta SC M.G.M. P. SRL cu sediul social în București, către Judecătoria Sector 1 București, constând din actele dosarului că obiectul cererii de chemare în judecată are o valoare sub 5 miliarde lei.

Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 10831 din 17 iulie 2006, dată în dosarul nr. 25529/299/2005, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București, secția comercială, cu motivarea că pârâta este organizată conform art. 2 din Legea nr. 31/1990 ca o societate comercială cu răspundere limitată și are potrivit art. 7 C. com., calitatea de comerciant. Raportul juridic născut din săvârșirea unei fapte ilicite de către o societate comercială, în legătură cu obiectul său de activitate, raport care are drept obiect repararea prejudiciului și în care calitatea de subiect activ aparține unei persoane care nu are calitatea de comerciant, este supus legii comerciale, potrivit dispozițiilor art. 1, 4 și 56 C. com.

De asemenea, suma pretinsă de reclamantă cu titlu de despăgubire este mai mare de un miliard de lei, iar despăgubirea prin echivalent, prin publicarea hotărârii în revista editată de pârâtă, este neevaluabilă în bani, împrejurări care conduc conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., de a fi stabilită competența materială Secției Comerciale a Tribunalului București. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7896 din 3 octombrie 2006, a admis la rândul său excepția necompetenței materiale de a soluționa cauza, stabilind că litigiul este de natură civilă și competența materială revine judecătoriei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționarea conflictului Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 5 din 11 ianuarie 2007, a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Împotriva sentinței comerciale nr. 5 din 11 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta G.D., care în temeiul dispozițiilor art. 299 coroborat cu art. 304 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat repunerea în termenul de recurs, deoarece sentința atacată nu a fost comunicată, iar pe de altă parte litigiul a fost apreciat greșit ca fiind de natură comercială, în realitate având o natură civilă, întrucât obligațiile pârâtului izvorăsc dintr-un delict civil.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate, urmează a admite cererea reclamantei de repunere în termenul de recurs și va admite recursul, sentința atacată în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București. Este de necontestat că, așa cum imperativ reglementează dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., instanța competentă să judece conflictul de competență va hotărî în camera de consiliu, iar hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepția celei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care este irevocabilă.

Din verificarea întregii documentații apare neîndoios că sentința comercială nr. 5 din 11 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nu a fost comunicată părților, iar reclamanta a depus recurs motivat împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 5 iunie 2007, astfel încât se justifică a fi socotit ca un recurs în termen. Sub aspectul competenței materiale de a soluționa litigiul părților, aceasta revine Judecătoriei Sector 1 București, care are o plenitudine de competență conferită atât de izvorul obligațional reprezentat de faptul juridic ilicit cât și de cadrul juridic pe care este fundamentată acțiunea reclamantei, respectiv răspunderea civilă delictuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamanta-reclamantă G.D. Admite recursul declarat de reclamanta G.D. împotriva sentinței nr. 5 din 11 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, modifică sentința în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 noiembrie 2007.