ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3685/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3685/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția
a IV-a civilă, prin încheierea din 21 septembrie 2005, dată în dosarul nr. 1002/2005,
a dispus în baza art. 2 lit. b) C. proc. civ. și art. 2 din Legea nr. 219/2005
trimiterea cauzei privind pe reclamanta G.D. cu domiciliul ales la sediul
Cabinetului de Avocatură D.C.R. din București și pe pârâta SC M.G.M. P. SRL cu
sediul social în București, către Judecătoria Sector 1 București, constând din
actele dosarului că obiectul cererii de chemare în judecată are o valoare sub 5
miliarde lei.
Judecătoria Sectorului 1
București, prin sentința civilă nr. 10831 din 17 iulie 2006, dată în dosarul nr.
25529/299/2005, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și
a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului
București, secția comercială, cu motivarea că pârâta este organizată conform art.
2 din Legea nr. 31/1990 ca o societate comercială cu răspundere limitată și are
potrivit art. 7 C. com., calitatea de comerciant. Raportul juridic născut din
săvârșirea unei fapte ilicite de către o societate comercială, în legătură cu
obiectul său de activitate, raport care are drept obiect repararea
prejudiciului și în care calitatea de subiect activ aparține unei persoane care
nu are calitatea de comerciant, este supus legii comerciale, potrivit
dispozițiilor art. 1, 4 și 56 C. com. De asemenea, suma pretinsă de reclamantă
cu titlu de despăgubire este mai mare de un miliard de lei, iar despăgubirea
prin echivalent, prin publicarea hotărârii în revista editată de pârâtă, este
neevaluabilă în bani, împrejurări care conduc conform art. 2 pct. 1 lit. a) C.
proc. civ., de a fi stabilită competența materială Secției Comerciale a
Tribunalului București.
Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7896 din 3 octombrie 2006, a
admis la rândul său excepția necompetenței materiale de a soluționa cauza,
stabilind că litigiul este de natură civilă și competența materială revine
judecătoriei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat
dosarul pentru soluționarea conflictului Curții de Apel București.
Curtea de Apel București,
secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 5 din 11 ianuarie 2007, a
stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului
București, secția a VI-a comercială.
Împotriva sentinței
comerciale nr. 5 din 11 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta G.D., care în temeiul
dispozițiilor art. 299 coroborat cu art. 304 alin. (1) C. proc. civ., a
solicitat repunerea în termenul de recurs, deoarece sentința atacată nu a fost
comunicată, iar pe de altă parte litigiul a fost apreciat greșit ca fiind de
natură comercială, în realitate având o natură civilă, întrucât obligațiile
pârâtului izvorăsc dintr-un delict civil.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate,
urmează a admite cererea reclamantei de repunere în termenul de recurs și va
admite recursul, sentința atacată în sensul că stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Este de necontestat că, așa
cum imperativ reglementează dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,
instanța competentă să judece conflictul de competență va hotărî în camera de
consiliu, iar hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la
comunicare, cu excepția celei pronunțate de Înalta Curte de Casație și
Justiție, care este irevocabilă.
Din verificarea întregii
documentații apare neîndoios că sentința comercială nr. 5 din 11 ianuarie 2007
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nu a fost
comunicată părților, iar reclamanta a depus recurs motivat împotriva acestei
hotărâri judecătorești la data de 5 iunie 2007, astfel încât se justifică a fi
socotit ca un recurs în termen.
Sub aspectul competenței
materiale de a soluționa litigiul părților, aceasta revine Judecătoriei Sector
1 București, care are o plenitudine de competență conferită atât de izvorul
obligațional reprezentat de faptul juridic ilicit cât și de cadrul juridic pe
care este fundamentată acțiunea reclamantei, respectiv răspunderea civilă
delictuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de repunere
în termenul de recurs formulată de reclamanta-reclamantă G.D.
Admite recursul declarat de
reclamanta G.D. împotriva sentinței nr. 5 din 11 ianuarie 2007 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, modifică sentința în sensul
că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Sector 1 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 15 noiembrie 2007.