ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4324/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 4 iunie 2002, reclamantul P.M. a chemat în judecată, pârâta S.C. A.I.I. SRL București, pentru obligarea la restituirea sumei de 56.053.861 lei, plată nedatorată. Tribunalul București, secția IV-a civilă, sesizat cu soluționarea cauzei, prin sentința civilă nr. 1524 din 14 octombrie 2002 a declinat competența soluționării în favoarea Judecătoriei sector 2 București având în vedere dispozițiile art. 2 lit. b) C. proc. civ., natura civilă a cererii și valoarea acesteia de până la 2 miliarde lei. Judecătoria sector 2 București, prin sentința civilă nr. 40 din 9 ianuarie 2003, admițând excepția de necompetență materială invocată de pârâtă, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția comercială, și constatând ivirea conflictului negativ de competență, a înaintat dosarul spre soluționare Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția III-a civilă, prin sentința civilă nr. 7 din 10 martie 2003, a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut natura comercială a pricinii și valoarea acesteia, de până la 10 miliarde lei, stabilind ca aplicabile, prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamantul a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că față de natura civilă a cauzei, competența soluționării revine Judecătoriei sector 2. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Determinant în stabilirea competenței materiale în soluționarea cauzei este natura litigiului.

Prin acțiune, reclamantul a cerut obligarea pârâtei la restituirea unei sume reprezentând costul reparațiilor efectuate pentru un autoturism ce nu este proprietatea sa, ci a S.C. D.L. Prestațiile de servicii efectuate de o societate comercială, pentru persoane fizice sau juridice sunt activități comerciale. Ca urmare, în temeiul art. 6 C. com., Curtea de Apel București întemeiat a caracterizat cauza ca având natură comercială și, prin aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în raport de valoarea pretențiilor, a stabilit competența soluționării în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Ca urmare, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins, dosarul urmând să fie trimis Tribunalului București, secția comercială, spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva sentinței nr. 7 din 10 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 noiembrie 2003.