ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2888/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 10518/3/2006,

pe rolul Tribunalului București,

reclamanta S.E. a chemat în judecată, pârâta SC

M.C.M. SRL solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor în sumă de

68.000 euro reprezentând contravaloare lipsă folosință spații aferente

perioadei octombrie 2004 - februarie 2006.

Prin întâmpinarea

formulată la 27 aprilie 2006, pârâta SC M.C.M. SRL, a invocat excepția de

netimbrare a acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul din 27

octombrie 2006, a susținut excepția necompetenței materiale de soluționare a

cauzei, raportat la natura juridică a litigiului care nu presupune un raport

juridic de drept comercial, ci raporturi de natură civilă delictuală ce intră

sub incidența dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ.

Prin încheierea de la

27 octombrie 2006, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată excepția de

necompetență materială, a reținut natura comercială a litigiului derivând din

aplicarea prezumției de comercialitate prevăzută de art. 4 C. com., cererea

având ca obiect obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând

contravaloarea prejudiciului reprezentat de lipsa de folosință a imobilului,

prezumție ce operează pentru toate actele și faptele comerciantului, dacă

acestea nu sunt de natură civilă.

Împotriva acestei

încheieri a formulat apel pârâta SC M.C.M. SRL criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

S-au invocat

dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. precum și

dispozițiile art. 3 și art. 4 C. com. raportat la dispozițiile art. 282 C.

proc. civ.

Prin Decizia comercială

nr. 11 din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

a pus în discuție excepția inadmisibilității căii de atac prin raportare la

dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a

admis excepția și a respins ca inadmisibil apelul formulat împotriva

sus-numitei încheieri și a obligat-o la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Ca urmare, pârâta a

formulat recurs, în termenul legal, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 299

și următoarele C. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea

acestuia și modificarea în parte a hotărârii în sensul reducerii cheltuielilor

de judecată.

A invocat

dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora judecătorii au

dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata

motivat că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca depusă

de avocat.

În cauză, erau

îndeplinite aceste condiții prevăzute de lege, fiind soluționată pe excepție,

după trei termene de judecată, iar avocatul părții adverse nu a formulat niciun

fel de cerere în acest interval de timp.

Printr-o altă critică

a arătat că instanța a încălcat normele de procedură la data când a soluționat

cauza, cu consecința nesocotirii dreptului său la apărare, prin lăsarea cauzei

în dezbatere în lipsa apărătorului ales căruia, prezent fiind ulterior, după

strigarea pricinii cu încălcarea ordinii listei de ședință, nu i s-a permis să

depusă concluzii scrise.

Intimata - reclamantă

a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este

nefondat.

Cât privește soluția

dată capătului de cerere în plata cheltuielilor de judecată reprezentând

onorariu avocat, este adevărat că, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

instanța poate reduce cuantumul acestora în condițiile textului arătat.

Or, în cauză se

constată că instanța de apel a acordat cheltuielile de judecată pretinse în

totalitate, constatându-se că apărătorul părții a fost prezent la toate

termenele de judecată, a formulat apărări la cererile formulate pe parcursul

judecății de către recurenta din prezenta cauză și în legătură cu

inadmisibilitatea căii de atac împotriva Încheierii din 27 octombrie 2007 a

Tribunalului București, aspecte avute în vedere în cadrul prerogativei

cenzurării cheltuielilor de judecată ce aparține acestei instanțe cu prilejul

stabilirii lor, încât contestarea cuantumului astfel stabilit, nu poate

constitui un motiv de recurs deoarece este o chestiune de apreciere, care nu se

circumscrie niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ., care vizează exclusiv nelegalitatea hotărârii.

Cât privește cea de a

doua critică, potrivit dovezilor de la dosar (fila 17) recurenta - pârâtă a

fost citată legal pentru termenul din 14 ianuarie 2008, dar nu s-a prezentat

încât nu se poate reține vreo vătămare procesuală, și pe cale de consecință

nici dreptul său la apărare nu a fost afectat, susținerile potrivit cărora

cauza ar fi fost luată cu nerespectarea ordinii de pe listă și, deci, în lipsa

apărătorului ales, fiind simple afirmații nedovedite, partea neputând invoca

astfel, propria culpă rezultată din neprezentarea în fața instanței de

judecată, la ora fixată (ora 9) prin actul de procedură.

Față de această

situație recursul va fi respins, ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâta

SC

M.C.M. SRL București, împotriva Deciziei Curții de Apel București nr. 11 din 14

ianuarie 2008,

ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2008.