ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3766/2008

Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta A.F.I. București a solicitat obligarea pârâtei SC O. SRL la plata sumei totale de 117.274,76 lei, reprezentând contravaloarea folosință spațiu, daune și T.V.A.. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta a deținut spațiul în baza contractului de închiriere nr. 5/1973 însă datorită faptului că pârâta a dat dovadă de rea credință, fiind o rea platnică, prin sentința nr. 1539 din 6 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a dispus rezilierea contractului. În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999, 1073, 1081 1084, 1086 și 1453 C. civ., precum și art. 720 1 C. proc.

civ. Prin sentința comercială nr. 5680 din 26 iunie 2006 Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele aferente perioadei 1-29 ianuarie 2003, în cuantum de 108.600197 lei, a respins cererea formulată de reclamantă sub aspectul sumei menționată ca fiind prescrisă și a respins ca neîntemeiată cererea pentru sumele aferente perioadei 30 ianuarie 2003-29 februarie 2004 în cuantum de 1.064.147.351 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, prin criticile formulate arătând că în mod greșit instanța a soluționat excepția prescripției dreptului material la acțiune, fără a se ține seama că obiectul cererii îl reprezintă pretenții de natură bugetară și fiscală, cărora li se aplică termenul de prescripție de 5 ani.

Prin Decizia comercială nr. 226 din 24 aprilie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a constatat perimat apelul declarat de reclamantă, ca urmare a admiterii excepției perimării. Împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel, a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată, în sensul respingerii excepției perimării apelului și rejudecarea cauzei. Înalta Curte,a luat în examinare, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ. coroborate cu art. 253 alin. (2) C. proc. civ., excepția tardivității declarării recursului și a reținut: Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc.

civ.:,, Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare” Rezultă că textul sus menționat, reprezintă o excepție de la regula instituită de art. 301 C. proc. civ., care reprezintă un termen imperativ, peremptoriu și absolut care afectează însăși validitatea căii de atac promovată. În lumina acestei dispoziții, se constată că, termenul de recurs a început să curgă de la data pronunțării hotărârii, această dată fiind 24 aprilie 2008 . Întrucât recursul a fost declarat la data de 23 mai 2008, (fila 2 dosar recurs), termenul de recurs de 5 zile prevăzut pentru declararea recursului a fost depășit, așa încât excepția tardivității declarării recursului va fi admisă și va fi respins recursul ca tardiv declarat, cu consecința neanalizării motivelor de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.I. București împotriva Deciziei comerciale nr. 226 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008.