ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3265/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 2 București, la data de 27 septembrie 2006, sub nr. 14786/300/2006

reclamanta SC M.A.L.T. SRL București a chemat în judecată pe pârâtul S.R.,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea

pârâtului să înceteze deîndată faptele de concurență neloială, constând în

deturnarea clientelei reclamantei prin folosirea legăturilor stabilite cu

această clientelă, în cadrul funcției deținute anterior la reclamantă,

obligarea pârâtului la plata sumei de 12.119,66 euro, în lei la cursul oficial

din ziua plății, reprezentând daune interese pentru repararea prejudiciului

material constând în beneficiul nerealizat și a sumelor de 2.901 lei și 350

euro, în lei la cursul oficial din ziua plății, reprezentând daune interese

pentru repararea prejudiciului material constând în paguba efectivă, cu

obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr.

8716 din 14 noiembrie 2006 Judecătoria sector 2 București a admis excepția

necompetenței materiale a judecătoriei, invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC M.A.L.T. SRL București

și pe pârâtul S.R., în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a

comercială.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 19

decembrie 2006, sub nr. 43482/3/2006.

Prin sentința

comercială nr. 7009 din 22 mai 2007, Tribunalul București, secția a-VI-a

comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.A.L.T. SRL

București, în contradictoriu cu pârâtul S.R., ca neîntemeiată sub aspectul

ambelor capete de cerere și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de

2.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea

hotărârii, instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută susținerea că

pârâtul a contactat clienții sau vândut hârtia producătorului C. prin intermediul

SC R.M. SRL. Pe lângă faptul că nu există nicio dovadă în acest sens, ofertele

făcute de pârât poartă antetul C. (a se vedea filele 17 și 31 dosar Judecătoria

sector 2).

Reclamanta nu a adus

nicio probă cu privire la faptul că în luna iunie 2005, pârâtul a negociat în

Polinia condițiile propriei sale colaborări, în dauna societății reclamante.

În speță, între

reclamantă și pârât nu există un raport de concurență. După cum s-a arătat

anterior, pârâtul este reprezentantul producătorului de la care reclamanta

achiziționa marfă pentru a o revinde. A susține că există un raport de

concurență între reclamantă și pârât echivalează cu a pretinde că

distribuitorul este concurentul producătorului, ceea ce nu poate fi acceptat.

Nefiind îndeplinit

caracterul ilicit al faptei pârâtului, nu poate fi antrenată răspunderea

delictuală.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 7009 din 22 mai 2007 a declarat apel reclamanta SC M.A.L.T. SRL

București criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând

admiterea apelului și schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii

acțiunii.

Prin Decizia comercială

nr. 50 din 11 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC M.A.L.T. SRL București,

în contradictoriu cu intimatul S.R. împotriva sentinței comerciale nr. 7009 din

22 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul

nr. 43482/3/2006 și a obligat apelanta la plata către intimat a sumei de 500

lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

În motivarea acestei

decizii instanța de control judiciar a reținut că, pentru a se putea constata

săvârșirea faptei de concurență neloială prevăzută de art. 4 lit. g) din Legea nr.

11/1991, modificată prin Legea nr. 298/2001, apelanta ar fi trebuit să

administreze probe concludente din care să rezulte cu certitudine faptul că

intimatul cu intenție a deturnat clientela apelantei în virtutea legăturilor pe

care le stabilise cu aceasta în cadrul funcției deținute la societatea

apelantă.

Pentru existența unei

asemenea fapte ilicite prin care clientela societății concurente apelante a

fost atrasă neloial de către intimat și pentru a se putea atrage răspunderea

acestuia, apelanta ar fi trebuit să dovedească în primul și în primul rând

existența unui raport de concurență între părți.

Or, acest fapt

lipsește cu desăvârșire întrucât între apelantă și intimat nu a existat un

astfel de raport, între apelantă și producător existând raporturi producător -

distribuitor iar între producător și intimat existând raporturi producător -

reprezentant al producătorului, raporturi în virtutea cărora producătorul nu

putea face acte de concurență neloială distribuitorului.

În altă ordine de

idei mai trebuie semnalat și faptul că apelanta nu a făcut dovada legăturii de

cauzalitate dintre pretinsul prejudiciu suferit și fapta ilicită de concurență

neloială săvârșită de societatea SC R.M. SRL.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs în termen reclamanta SC M.A.L.T. SRL București,

solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul

admiterii apelului, schimbării hotărârii primei instanțe și admiterii acțiunii

sale, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

În recursul său,

întemeiat în drept pe prevederile pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.,

reclamanta a invocat, în esență următoarele motive:

Instanța de apel a

respins apelul, interpretând și aplicând greșit prevederile art. 4 din Legea nr.

11/1991 și pronunțând o hotărâre nelegală.

Instanța de apel

reține faptul că între apelantă și producătorul polonez nu a existat un

contract de exclusivitate sau vreo înțelegere în baza căreia producătorului să

îi fie interzisă deschiderea propriei reprezentanțe în România sau ca acesta să

aibă și alți distribuitori în afara apelantei pe teritoriul țării noastre.

Această susținere

este corectă, însă nerelevantă, instanța de apel interpretând greșit condițiile

prevăzute de Legea nr. 11/1991 pentru existența concurenței neloiale.

Instanța de apel

reține că între apelantă și intimat nu s-a încheiat legal și valabil din punct

de vedere juridic un act adițional cu clauză de confidențialitate care să îl

oblige pe intimat la abținerea de la săvârșirea vreunei fapte de concurență

neloială, prin deturnarea clientelei cu care a avut raporturi în virtutea

funcției deținute la societatea apelantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta SC M.A.L.T. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 50 din

11 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Obligă recurenta la

1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul Scutărașu Radu.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2008.