ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3265/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, la data de 27 septembrie 2006, sub nr. 14786/300/2006 reclamanta SC M.A.L.T.

SRL București a chemat în judecată pe pârâtul S.R., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtului să înceteze deîndată faptele de concurență neloială, constând în deturnarea clientelei reclamantei prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă, în cadrul funcției deținute anterior la reclamantă, obligarea pârâtului la plata sumei de 12.119,66 euro, în lei la cursul oficial din ziua plății, reprezentând daune interese pentru repararea prejudiciului material constând în beneficiul nerealizat și a sumelor de 2.901 lei și 350 euro, în lei la cursul oficial din ziua plății, reprezentând daune interese pentru repararea prejudiciului material constând în paguba efectivă, cu obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8716 din 14 noiembrie 2006 Judecătoria sector 2 București a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC M.A.L.T. SRL București și pe pârâtul S.R., în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 19 decembrie 2006, sub nr. 43482/3/2006. Prin sentința comercială nr. 7009 din 22 mai 2007, Tribunalul București, secția a-VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.A.L.T. SRL București, în contradictoriu cu pârâtul S.R., ca neîntemeiată sub aspectul ambelor capete de cerere și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 2.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută susținerea că pârâtul a contactat clienții sau vândut hârtia producătorului C. prin intermediul SC R.M. SRL. Pe lângă faptul că nu există nicio dovadă în acest sens, ofertele făcute de pârât poartă antetul C. (a se vedea filele 17 și 31 dosar Judecătoria sector 2). Reclamanta nu a adus nicio probă cu privire la faptul că în luna iunie 2005, pârâtul a negociat în Polinia condițiile propriei sale colaborări, în dauna societății reclamante. În speță, între reclamantă și pârât nu există un raport de concurență. După cum s-a arătat anterior, pârâtul este reprezentantul producătorului de la care reclamanta achiziționa marfă pentru a o revinde.

A susține că există un raport de concurență între reclamantă și pârât echivalează cu a pretinde că distribuitorul este concurentul producătorului, ceea ce nu poate fi acceptat. Nefiind îndeplinit caracterul ilicit al faptei pârâtului, nu poate fi antrenată răspunderea delictuală. Împotriva sentinței comerciale nr. 7009 din 22 mai 2007 a declarat apel reclamanta SC M.A.L.T. SRL București criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii. Prin Decizia comercială nr. 50 din 11 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC M.A.L.T.

SRL București, în contradictoriu cu intimatul S.R. împotriva sentinței comerciale nr. 7009 din 22 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 43482/3/2006 și a obligat apelanta la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat). În motivarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut că, pentru a se putea constata săvârșirea faptei de concurență neloială prevăzută de art. 4 lit. g) din Legea nr. 11/1991, modificată prin Legea nr. 298/2001, apelanta ar fi trebuit să administreze probe concludente din care să rezulte cu certitudine faptul că intimatul cu intenție a deturnat clientela apelantei în virtutea legăturilor pe care le stabilise cu aceasta în cadrul funcției deținute la societatea apelantă.

Pentru existența unei asemenea fapte ilicite prin care clientela societății concurente apelante a fost atrasă neloial de către intimat și pentru a se putea atrage răspunderea acestuia, apelanta ar fi trebuit să dovedească în primul și în primul rând existența unui raport de concurență între părți. Or, acest fapt lipsește cu desăvârșire întrucât între apelantă și intimat nu a existat un astfel de raport, între apelantă și producător existând raporturi producător - distribuitor iar între producător și intimat existând raporturi producător - reprezentant al producătorului, raporturi în virtutea cărora producătorul nu putea face acte de concurență neloială distribuitorului. În altă ordine de idei mai trebuie semnalat și faptul că apelanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre pretinsul prejudiciu suferit și fapta ilicită de concurență neloială săvârșită de societatea SC R.M.

SRL. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamanta SC M.A.L.T. SRL București, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului, schimbării hotărârii primei instanțe și admiterii acțiunii sale, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., reclamanta a invocat, în esență următoarele motive: Instanța de apel a respins apelul, interpretând și aplicând greșit prevederile art. 4 din Legea nr. 11/1991 și pronunțând o hotărâre nelegală. Instanța de apel reține faptul că între apelantă și producătorul polonez nu a existat un contract de exclusivitate sau vreo înțelegere în baza căreia producătorului să îi fie interzisă deschiderea propriei reprezentanțe în România sau ca acesta să aibă și alți distribuitori în afara apelantei pe teritoriul țării noastre.

Această susținere este corectă, însă nerelevantă, instanța de apel interpretând greșit condițiile prevăzute de Legea nr. 11/1991 pentru existența concurenței neloiale. Instanța de apel reține că între apelantă și intimat nu s-a încheiat legal și valabil din punct de vedere juridic un act adițional cu clauză de confidențialitate care să îl oblige pe intimat la abținerea de la săvârșirea vreunei fapte de concurență neloială, prin deturnarea clientelei cu care a avut raporturi în virtutea funcției deținute la societatea apelantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.A.L.T. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 50 din 11 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul Scutărașu Radu. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.