ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 782/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 martie 2006 reclamanta

SC S.R. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC V. SA și SC E. SRL solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a

contractului de vânzare – cumpărare autentificat din 22 decembrie 2004 și a

actului adițional aferent autentificat din 11 iulie 2005, în ceea ce privește

înstrăinarea drumului industrial din partea de sud – vest a activului aflat în

proprietatea societății reclamante, precum și a contractului de vânzare –

cumpărare autentificat din 22 decembrie 2004 și actului adițional aferent

autentificat din 20 septembrie 2005, în ceea ce privește înstrăinarea drumului

industrial din partea de sud – vest a activului aflat în proprietatea

societății reclamante și să se dispună repunerea părților în situația

anterioară în ceea ce privește drumul industrial.

La data de 2 iunie 2006,

reclamanta a solicitat chemarea în judecată, în calitate de pârâtă și a SC B.P.

SA București.

Prin sentința civilă nr. 4215

din 30 iunie 2006 a Judecătoriei Sector 4 București s-a admis excepția

necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială, unde s-a format

dosarul nr. 30856/3/2006.

Prin sentința comercială nr.

10695 din 16 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 4 București și, constatând conflict negativ de competență, a dispus

înaintarea dosarului Curții de Apel București, pentru regulator de competență.

Prin sentința comercială nr.

157 din 7 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

stabilit competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect, anularea

parțială a două contracte de vânzare – cumpărare și repunerea părților în

situația anterioară formulată de reclamanta SC S.R. SRL în contradictoriu cu

pârâtele SC V. SA, SC E. SRL și SC B.P. SA în favoarea Tribunalului București, secția

a VI-a comercială.

Pentru a hotărî astfel instanța

a reținut că potrivit

art.

2

pct. 1 lit. a) tribunalele judecă în primă instanță cererile în materie

comercială al căror obiect este neevaluabil în bani, așa cum este și cazul în

speță.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta SC V. SA în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea în fapt a

recursului, s-a susținut că în mod greșit a apreciat instanța că litigiul este

neevaluabil în bani și că prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 75/2007 s-a statuat că „în

vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și

a căilor de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având

ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial,

constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice

privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu

privind restabilirea situației anterioare.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că reclamanta SC S.R. SRL a solicitat în

contradictoriu cu pârâtele SC V. SA, SC E. SRL și SC B.P. SA să se dispună

anularea parțială a două contracte de vânzare – cumpărare, în ceea ce privește

înstrăinarea drumului industrial din partea de sud – vest a activului aflat în

proprietatea societății reclamante și să se dispună repunerea părților în

situația anterioară.

Cererea de chemare în

judecată prin care reclamanta solicită anularea contractelor de vânzare –

cumpărare este o cerere patrimonială întrucât tinde la desființarea actului

juridic ale cărui efecte (drepturi și obligații) au caracter patrimonial.

Pretenția concretă nu

reprezintă altceva decât afirmarea dreptului a cărui protecție se solicită,

drept care este întotdeauna evaluabil în bani dacă are caracter patrimonial și

poate fi protejat printr-o acțiune personală reală sau conexă, în funcție de

natura sa, drept de creanță sau drept real.

Ori de câte ori pe calea

acțiunii în justiție se tinde a proteja un drept patrimonial, evaluarea

obiectului litigiului este posibilă și necesară.

Deci se poate afirma că

dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție „transferă” caracterul

său patrimonial litigiului însuși și astfel, litigiul va putea fi calificat ca

fiind evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de

drept substanțial, dedus judecății intră un drept patrimonial real sau de

creanță.

Cererea de chemare în

judecată prin care se solicită anularea contractelor de vânzare – cumpărare

este o cerere patrimonială ce poate fi evaluabilă în bani, fiind pe deplin

aplicabil criteriul valoric în vederea determinării competenței materiale.

Pentru considerentele expuse

se apreciază că instanța în mod nelegal a reținut că litigiul este neevaluabil

în bani deoarece petitul principal al acțiunii comerciale este anularea

contractelor de vânzare – cumpărare și astfel devin incidente dispozițiile art.

2 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Fiind stabilit caracterul

patrimonial al litigiului și față de valoarea obiectului cererii care este sub

100.000 lei, competența materială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei

Sector 4, București, conform dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Cum în speță, instanța a

încălcat normele imperative prevăzute mai sus, Înalta Curte în temeiul art. 312

C. proc. civ. va admite recursul declarat de SC V. SA București, va modifica

sentința în sensul că va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sector 4 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

V. SA București.

Modifică sentința comercială

nr. 157 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

în tot, în sensul că stabilește competența materială de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2009.