ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3805/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3805/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanții SC R.I. SA

București și D.C.G. prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, la 25 septembrie 2006, au formulat în temeiul art. 75 alin.

(1) din Legea nr. 99/1999 cap. V, titlul VI, în contradictoriu cu SC P. SA

Galați, opoziție la vânzarea prin licitație a celor 268.639 acțiuni emise de SC

R.I. SA, aflate în proprietatea lui D.C.G., executare pornită în dosarul de

executare nr. 729/2006 al B.E.J. C.M., vânzarea urmând să aibă loc la 25

septembrie 2006, începând cu orele 15, în incinta sălii C. a Hotelului I.P.B.

Pârâta SC P. SA Galați prin

întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția necompetenței materiale a

Tribunalului București.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 10981 din 29 noiembrie 2006, a

admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamanții SC R.I. SA București și D.C.G. și pe pârâta SC

P. SA Galați în favoarea Judecătoriei sector 5 București, având în vedere

dispozițiile art. 75 alin. (1) din Titlul VI cap. V din Legea nr. 99/1999,

coroborate cu dispozițiile art. 373 C. proc. civ. și art. 400 alin. (1) C.

proc. civ.

Judecătoria sector 5

București, prin sentința civilă nr. 1198 din 23 februarie 2007, a admis

excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, după

care constatând conflict negativ de competență a înaintat dosarul Curții de

Apel București în vederea soluționării.

Prin sentința civilă nr. 111

din 14 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în baza

dispozițiilor art. 20 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 22 alin. (2) și

(5) și art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a stabilit competența materială de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a

comercială.

Împotriva menționatei

decizii pârâta SC P. SA Galați a declarat recurs, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., art. 400 alin. (1), art. 403 și 373 C. proc. civ., solicitând în

concluzie admiterea recursului, modificarea hotărârii Curții de Apel București

și stabilirea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei sector 5

București.

În criticile formulate

recurenta pârâtă susține, în esență, că greșit a apreciat Curtea de Apel

București că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C.

proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București în raport de valoarea obiectului litigiului, în

condițiile în care instanța de fond a fost investită cu o opoziție la

executarea silită prin vânzarea unui număr de 268.639 acțiuni emise de SC R.I.

SA, aflate în proprietatea lui D.C.G., opoziție prin care s-au invocat

incidente survenite în cursul executării silite.

Recurenta pârâtă susține că,

avându-se în vedere că opoziția la vânzare s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr.

99/1999, prin care se contestă aspecte survenite în cazul executării silite,

care prin dispozițiile art. 75 alin. (1) din Titlul VI cap. V stabilește că

instanța competentă a soluționa opoziția este determinată conform normelor

stabilite de Codul de procedură civilă, cu referire la dispozițiile art. 400 alin.

(1) și art. 403 coroborate cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,

instanța competentă material să soluționeze această opoziție la vânzare este

instanța de executare, adică judecătoria.

Intimații reclamanți au

depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul pârâtei este fondat

pentru următoarele considerente:

Cauza dedusă judecății, are

ca obiect opoziția la executarea garanției reale mobiliare constând în vânzarea

acțiunilor, mijloc procesual prin care debitorul contestă măsura de executare

silită inițiată de creditor după procedura specială prevăzută de Titlul VI cap.

V din Legea nr. 99/1999, temeiul de drept fiind art. 75 din această lege.

Conform art. 75 alin. (1)

din Legea nr. 99/1999, opoziția la vânzarea bunului se face la instanța

competentă, potrivit Codului de procedură civilă.

Este vorba de instanța de

judecată competentă să soluționeze orice incident care s-ar ivi în faza

procesuală a executării silite, pentru că ne aflăm în executarea garanției

reale mobilare.

Judecarea unei astfel de

cereri, opoziție, are loc după procedura specială prevăzută de Legea nr. 99/1999,

în concret art. 75, completată cu normele dreptului comun privind executarea

silită.

Potrivit art. 400 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., cererile care privesc

executarea silită sunt de competența judecătoriei în circumscripția căreia se

va face executarea, pentru că Legea nr. 99/1999 nu dispune altfel, ci face

trimitere la aceste norme, care constituie dreptul comun.

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită recursul pârâtei,

să modifice decizia Curții de Apel București în sensul stabilirii competenței

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC P. SA Galați împotriva sentinței nr. 111 din 14 mai 2007 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că

stabilește competența în favoarea în Judecătoriei sector 5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 noiembrie 2007.