ÎCCJ, decizie (scj.ro #83406)

Opoziție la vânzarea bunului.  Instanța competentă

Cuprins pe materii:

Drept procesual civil.

Executarea

silită.

Index alfabetic:

-

instanța

de executare

-

opoziția

la vânzarea bunului

Opoziția la executarea garanției reale mobiliare, constând în

vânzarea

acțiunilor

, mijloc

procesual prin care debitorul  contestă măsura de executare

silită inițiată de creditor după  procedura

specială prevăzută de Titlul VI cap.V din Legea nr.99/1999, se

judecă  după procedura specială  prevăzută

de Legea nr.99/1999, în concret art.75, completată cu normele dreptului

comun privind executarea silită iar  competența revine

judecătoriei  în circumscripția căreia se face

executarea

.

(Secția

comercială

,

decizia  nr.3805 din 22 noiembrie 2007)

Reclamanții S.C. R. I. SA București și

D.C..

prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, Secția

a-VI-a comercială, la 25 septembrie 2006, au formulat în temeiul art.75

alin.(1) din Legea nr.99/1999 cap.V, titlul VI, în contradictoriu cu S.C. P. SA

Galați, opoziție la vânzarea prin licitație a celor 268.639

acțiuni emise de S.C. R. I.SA, aflate în proprietatea lui D. C., executare

pornită în dosarul de executare nr.729/2006 al B.E.J., C. M., vânzarea

urmând să aibă loc la 25 septembrie 2006, începând cu orele 15, în

incinta sălii Celibidache a Hotelului I. P. București.

Pârâta S.C. P. SA Galați, prin întâmpinare,

a

invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului

București.

Tribunalul București, Secția a-VI-a comercială, prin

sentința civilă nr.10981/29 noiembrie 2006, a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanții S.C. R. I. SA

București și D.C. și pe pârâta S.C. P. SA Galați, în

favoarea Judecătoriei sector 5 București, având în vedere

dispozițiile art.75 alin

.(

1) din Titlul VI,

cap.V, din Legea nr.99/1999, coroborate cu dispozițiile art.373 C. proc.

civ. și art.400 alin.(1) C.proc.civ..

Judecătoria sector 5 București, prin sentința

civilă nr.1198/23 februarie 2007,

a

admis

excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, după care, constatând conflict negativ de

competență a înaintat dosarul Curții de Apel București, în

vederea soluționării.

Prin sentința civilă nr.111/14 mai 2007, Curtea de Apel

București, Secția a-V-a comercială, în baza dispozițiilor

art.20 alin.(2) C. proc. civ. raportat la art.22 alin.(2) și (5) și

art.2 pct.1 lit.a) C.proc.

civ

. a stabilit

competența materială de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, Secția a-VI-a comercială.

Pârâta S.C. P.SA Galați a declarat recurs, în temeiul art.304

1

C.proc.civ., art.400 alin.(1), art.403 și 373 C. proc. civ., solicitând

modificarea hotărârii Curții de Apel București și

stabilirea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei

sector 5 București.

Recurenta pârâtă a susținut că, în mod greșit, a apreciat

Curtea de Apel București că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art.2 alin.(1) lit.a) C.proc.civ., stabilind competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București în raport

cu valoarea obiectului litigiului, în condițiile în care instanța de

fond a fost investită cu o opoziție la executarea silită, prin

vânzarea unui număr de 268.639 de acțiuni emise de S.C. R. I. SA,

aflate în proprietatea lui D.C., opoziție prin care s-au invocat incidente

survenite în cursul executării silite.

Recurenta pârâtă a mai susținut că, avându-se în vedere că

opoziția la vânzare s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr.99/1999,

prin care se contestă aspecte survenite în cazul executării silite,

care prin dispozițiile art.75 alin.(1) din Titlul VI, cap.V,

stabilește că instanța competentă a soluționa

opoziția este determinată, conform normelor stabilite de Codul de

procedură civilă, cu referire la dispozițiile art.400 alin.(1)

și art.403 coroborate cu prevederile art.373 alin.(2) Cod procedură

civilă, instanța competentă material să soluționeze

această opoziție la vânzare este instanța de executare,

adică judecătoria.

Recursul declarat de

pârâtă

este fondat.

Cauza dedusă judecății are ca obiect opoziția la

executarea garanției reale mobiliare, constând în vânzarea

acțiunilor, mijloc procesual prin care debitorul contestă măsura

de executare silită inițiată de creditor după procedura specială

prevăzută de Titlul VI cap.V din Legea nr.99/1999, temeiul de drept

fiind art.75 din această lege.

Conform art.75 alin

.(

1) din Legea nr.99/1999,

opoziția la vânzarea bunului se face la instanța competentă,

potrivit Codului de procedură civilă.

Este vorba de instanța de judecată competentă

să

soluționeze orice incident care s-ar ivi în faza procesuală a

executării silite, pentru că ne aflăm în executarea

garanției reale mobilare.

Judecarea unei astfel de cereri, opoziție, are loc după procedura

specială prevăzută de Legea nr.99/1999, în concret art.75,

completată cu normele dreptului comun privind executarea silită.

Potrivit art.400 alin.(1) C. proc. civ. și art.373 alin.(2) C. proc. civ.,

cererile care privesc executarea silită sunt de competența

judecătoriei în circumscripția căreia se va face executarea,

pentru că Legea nr.99/1999 nu dispune altfel, ci face trimitere la aceste

norme, care constituie dreptul comun.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin

.(

2)

C. proc. civ., a admis recursul pârâtei , a modificat decizia Curții de

Apel București, în sensul stabilirii competenței

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5

București.