ÎCCJ, decizie (scj.ro #83203)

Opoziția la vânzare Instanța competentă material în soluționarea cererilor având ca obiect opoziția la vânzare, prin licitație, a acțiunilor Astfel cum este reglementată de codul de procedură civilă opoziția la vânzare presupune și analiza fondului, ea constituind un tip special de contestație la executare, ceea ce din punct de vedere procedural, o include în sfera litigiului de fond. Singurele dispoziții procedurale în raport de care poate fi analizată competența de soluționare a opoziției la vânzare sunt cele ale art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.164 din 24 ianuarie 2008) Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București –Secția a VI-a comercială reclamanta S.C.

„R.I.” S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. „P.” S.A. solicitând pe calea opoziției, suspendarea executării silite prin vânzarea pe Bursa de Valori București a acțiunilor emise de S.C. „C.D.” S.A. și aflate în proprietatea S.C. „R.I.” S.A., executare pornită în dosarul de executare până la soluționarea opoziției în vigoare. Reclamanta a mai solicitat anularea actelor de executare începute de S.C. „P.”. Examinând excepția de necompetență materială ridicată de pârâtă Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială prin sentința nr.6133 din 15 august 2006 a declinat cauza în favoarea Judecătoriei sector 5 motivând că opoziția la vânzare prevăzută de art.75 din titlul nr.6 al Legii nr.99/1999 este o cale de atac în cadrul procedurii de executare silită iar potrivit art.400 Cod procedură civilă coroborat cu art.373 alin.2 Cod procedură civilă instanța competentă să soluționeze incidentele procedurale ce apar în cadrul executării silite este Judecătoria.

Instanța învestită prin declinare de competență a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Judecătoriei sector 5 și prin sentința nr.1765 din 19 martie 2007 a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București –Secția comercială și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza Curții de Apel București în vederea soluționării acestuia. Învestită cu soluționarea conflictului de competență Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București. Reclamanta S.C. „R.I.” S.A. a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate , conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Astfel se susține că s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art.75 alin.1 din Legea nr.99/1999 ce reglementează opoziția la vânzare prin argumentarea faptului că opoziția la vânzare se află la capitolul 5 al legii menționate capitol care se referă la Executarea garanțiilor reale. Se mai susține că s-a făcut o confuzie între noțiunea de executare cu cea de executare silită știut fiind că opoziția la vânzare presupune și analiza fondului. Recursul este fondat. Obiectul cauzei dedus judecății îl reprezintă opoziția la vânzare pe Bursa de Valori București a unui număr de acțiuni emise de S.C. „C.D.” S.A. și aflate în proprietatea S.C. „R.I.” S.A.

Temeiul legal invocat și aplicabil în speță este art.75 alin.1 din Legea nr.99/1999 privind regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare care prevede că: „În termen de 5 zile libere de la primirea notificării, debitorul, creditorul sau proprietarul bunului, dacă are interes, poate face opoziție la vânzarea bunului la instanța competentă potrivit Codului de procedură civilă”. Din economia textului precitat rezultă că acesta consacră o cale de atac specială în materia contestării măsurilor de executare întreprinse de creditorul garantat. Fiind o dispoziție specială, aceasta înlătură orice procedură de drept comun cu privire la contestarea acestei executări. De altfel, așa cum este reglementată opoziția la vânzare presupune și analiza fondului, opoziția la vânzare constituind un tip special de contestație la executare ceea ce din punct de vedere procedural o include în sfera litigiului de fond.

Față de cele arătate nu se poate reține argumentarea instanței de apel potrivit căreia opoziția la vânzare are caracterul unei contestații la executare, aceasta fiind în contradicție cu dispoziția prevăzută la art.75 alin.1 din capitolul V al titlului VI din Legea nr.99/1999 de trimitere la dispozițiile Codului de procedură civilă în contextul în care, dacă ar fi incidente dispozițiile coroborate ale art.373 alin.2 și art.400 alin.1 Cod procedură civilă, trimiterea nu ar fi fost necesar să fie generică la toate dispozițiile acestui cod, ci ar fi trebuit să identifice expres instanța de executare, dispozițiile procedurale respective stabilind instanța competentă doar judecătoria.

Așa cum a reținut și Judecătoria sectorului 5 București singurele dispoziții procedurale în raport de care poate fi analizată competența de soluționare a opoziției la vânzare sunt cele ale art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, întrucât opoziția la vânzare nu presupune doar o analiză formală a actelor de executare ci presupune parcurgerea fondului. Înalta Curte, a admis recursul, a modificat decizia și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.