ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 186/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

ședința camerei de consiliu din data de 12 mai 2004 de Judecătoria sectorului 1

București a fost încuviințată executarea silită prin predarea silită a

imobilului situat în B-dul Ion Mihalache de către debitoarea SC A.P. SA (fostă

C.M.A.P.) cu sediul în București, în temeiul titlului executoriu sentința nr. 342

din 4 iulie 2002, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.

București, în dosarul nr. 276/2002, îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu

din 24 septembrie 2002, la cererea creditoarei S.O. cu sediul în București.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că prin adresa nr. 189/2004 B.E.J. E.P. a solicitat

încuviințarea executării silite împotriva debitorului SC A.P. SA (fostă C.M.A.P.)

la cererea creditoarei S.O., în temeiul titlului executoriu sentința nr. 342

din 4 iulie 2002, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.

București, în dosarul nr. 276/2002, îndreptată prin încheierea din Camera de

Consiliu din 24 septembrie 2002, constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 372

și următoarele C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială prin decizia comercială nr. 209 din 16 martie 2005 a respins

excepțiile de necompetență materială și funcțională invocate de intimată. De

asemenea a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta SC A.P. SA București

în contradictoriu cu intimata S.O. București, împotriva încheierii pronunțată

la data de 12 mai 2004 de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr. 7897/2004.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit, în principal, că se impune respingerea excepției de

necompetență materială invocată de apelantă, avându-se în vedere dispozițiile art.

336 alin. (2) și ale art. 3 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate

prin art. 1 pct. 5 din O.U.G. nr. 58/2003, texte în vigoare la data investirii

instanței de apel, competența materială de soluționare a cauzei aparținând

curții de apel. Respingerea ca neîntemeiată a excepției necompetenței

funcționale a secției comerciale a fost determinată de obiectul cauzei, care îl

constituie apel împotriva încheierii de încuviințare a executării silite a unei

hotărâri arbitrale și calitatea părților de comercianți.

Pe fond s-a constatat că apelanta

este succesoarea C.M.A.P., astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de

societate, pentru care au fost efectuate formalitățile pentru opozabilitate

conform Legii nr. 26/1990, corect fiind încuviințată executarea silită.

Împotriva deciziei comerciale nr.

209 din 16 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a promovat recurs debitoarea SC A.P. SA București, care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie sub

aspectele că în mod greșit nu s-a constatat lipsa calității de debitoare a

recurentei în raport de titlul executoriu, încheierea de încuviințare a executării

este lovită de nulitate fiind pronunțată în contra unei persoane alta decât

debitoarea-parte în litigiul arbitral, fiind invocat ca temei de drept al

cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Intimata creditoare S.O. București a

depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate în cererea de

recurs dar și de excepția de necompetență a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, precum și de inadmisibilitatea recursului, urmează a admite recursul

debitoarei SC A.P. SA București, pentru următoarele considerente:

Este de necontestat că obiectul

pricinii îl constituie încuviințarea executării silite a debitoarei în baza

unui titlu executoriu, întreaga activitate juridică fiind guvernată de normele

imperative cuprinse în art. 371

1

și următoarele, executarea silită

având loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu.

De asemenea, conform art. 373

1

alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 6

iulie 2005 de aprobarea O.U.G. nr. 138/2000, instanța încuviințează executarea

silită, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, iar

încheierea prin care președintele instanței admite cererea de încuviințare a

executării silite nu este supusă nici unei căi de atac.

Prin raportarea cadrului legal expus

anterior, la art. 725 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 138/2000

aprobată prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, dispozițiile legii noi de

procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs

de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute

sub acea lege.

Pentru aceste rațiuni juridice

urmează a admite recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. Călărași, împotriva

deciziei nr. 209 din 16 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 5 o

casează și trimite cauza Tribunalului București ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A.P.

SA București, împotriva deciziei nr. 209 din 16 martie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza

Tribunalului București ca instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2006.