ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 186/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 12 mai 2004 de Judecătoria sectorului 1 București a fost încuviințată executarea silită prin predarea silită a imobilului situat în B-dul Ion Mihalache de către debitoarea SC A.P. SA (fostă C.M.A.P.) cu sediul în București, în temeiul titlului executoriu sentința nr. 342 din 4 iulie 2002, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. București, în dosarul nr. 276/2002, îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din 24 septembrie 2002, la cererea creditoarei S.O. cu sediul în București. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că prin adresa nr. 189/2004 B.E.J.

E.P. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului SC A.P. SA (fostă C.M.A.P.) la cererea creditoarei S.O., în temeiul titlului executoriu sentința nr. 342 din 4 iulie 2002, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. București, în dosarul nr. 276/2002, îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din 24 septembrie 2002, constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 372 și următoarele C. proc. civ. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială prin decizia comercială nr. 209 din 16 martie 2005 a respins excepțiile de necompetență materială și funcțională invocate de intimată. De asemenea a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta SC A.P. SA București în contradictoriu cu intimata S.O.

București, împotriva încheierii pronunțată la data de 12 mai 2004 de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr. 7897/2004. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit, în principal, că se impune respingerea excepției de necompetență materială invocată de apelantă, avându-se în vedere dispozițiile art. 336 alin. (2) și ale art. 3 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct. 5 din O.U.G. nr. 58/2003, texte în vigoare la data investirii instanței de apel, competența materială de soluționare a cauzei aparținând curții de apel. Respingerea ca neîntemeiată a excepției necompetenței funcționale a secției comerciale a fost determinată de obiectul cauzei, care îl constituie apel împotriva încheierii de încuviințare a executării silite a unei hotărâri arbitrale și calitatea părților de comercianți.

Pe fond s-a constatat că apelanta este succesoarea C.M.A.P., astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de societate, pentru care au fost efectuate formalitățile pentru opozabilitate conform Legii nr. 26/1990, corect fiind încuviințată executarea silită. Împotriva deciziei comerciale nr. 209 din 16 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs debitoarea SC A.P. SA București, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectele că în mod greșit nu s-a constatat lipsa calității de debitoare a recurentei în raport de titlul executoriu, încheierea de încuviințare a executării este lovită de nulitate fiind pronunțată în contra unei persoane alta decât debitoarea-parte în litigiul arbitral, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. Intimata creditoare S.O. București a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate în cererea de recurs dar și de excepția de necompetență a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de inadmisibilitatea recursului, urmează a admite recursul debitoarei SC A.P. SA București, pentru următoarele considerente: Este de necontestat că obiectul pricinii îl constituie încuviințarea executării silite a debitoarei în baza unui titlu executoriu, întreaga activitate juridică fiind guvernată de normele imperative cuprinse în art. 371 1 și următoarele, executarea silită având loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu.

De asemenea, conform art. 373 1 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005 de aprobarea O.U.G. nr. 138/2000, instanța încuviințează executarea silită, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, iar încheierea prin care președintele instanței admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac. Prin raportarea cadrului legal expus anterior, la art. 725 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Pentru aceste rațiuni juridice urmează a admite recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. Călărași, împotriva deciziei nr. 209 din 16 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 5 o casează și trimite cauza Tribunalului București ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC A.P. SA București, împotriva deciziei nr. 209 din 16 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului București ca instanță de recurs. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.