ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 348/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 mai 2004 Judecătoria sector 1 București, la cererea creditoarei S.O. București, prin executor judecătoresc a încuviințat executarea silită prin predarea silită a imobilului situat în București, de către debitoarea SC A.P. SA (fostă C.M.A.P.) în temeiul titlului executor, sentința nr. 342 din 4 iulie 2002 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. București îndreptate prin încheierea din 24 septembrie 2002. Împotriva acestei hotărâri, SC A.P. SA București a susținut că chiar dacă deține imobilul ce face obiectul dosarului de executare, greșit s-a încuviințat executarea silită, întrucât nu există o hotărâre judecătorească, care să o indice în dispozitiv ca debitoare.

Că, debitoare este C.M.A.P., persoană juridică distinctă de SC A.P. SA. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 208 din 16 martie 2005 a respins apelul ca nefondat. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că, în adevăr, în sentința arbitrală nr. 342 din 4 iulie 2002 calitatea de debitor o are C.M.A.P. București, și nu apelanta SC A.P. SA, însă aceasta din urmă, așa cum rezultă din actele de constituire a societății este succesoarea fostei organizații cooperatiste, având în proprietate întreg patrimoniu membrilor cooperatori. S-a mai reținut că SC A.P. SA s-a constituit inițial în 1991 însă actele constitutive au fost anulate prin sentința penală nr. 659 din 22 mai 2000 a Judecătoriei sector 3 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 918 din 22 iunie 2001 a Curții de Apel București.

Noua constituire a SC A.P. SA București s-a făcut cu încheierea din 10 iunie 2003 a judecătorului delegat de la registrul comerțului și întrucât susține că este succesoarea C.M.A.P., și deține imobilul în cauză, întemeiat s-a încuviințat executarea silită împotriva acesteia. Împotriva deciziei instanței de apel SC A.P. SA a declarat în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. recurs, formulând următoarele critici: 1. lipsa calității de debitoare a SC A.P. SA în raport de titlu executoriu, sentința de arbitrare nr. 342/2002 a Curții de Arbitraj U.C.E.C.O.M. Greșit instanța a admis executarea silită împotriva unei persoane care nu a fost parte în litigiu arbitral și nu este menționată în titlul executor.

2. Lipsa de identitate dintre C.M.A.P. și SC A.P. SA. Recurenta a cerut să se rețină că nu poate fi urmărită cu privire la un imobil cuprins în patrimoniul său ca aport în natură. Recursul este nefondat. Criticile recurentei nu se încadrează în art. 304 pct. 5, încălcarea unor forme de procedură sancționate cu nulitatea, și în art. 304 pct. 9, lipsa de temei legal și nici în alte motive de nelegalitate prevăzute de art. 304. Susținerea potrivit căreia greșit s-a încuviințat executarea silită asupra unui bun, imobilul spațiu cooperatist din str. N. Titulescu, care este cuprins în patrimoniul său, adus ca aport în natură în 1991 de către C.M.A.P. este de respins.

În adevăr, recurenta a fost sancționată de instanțele judecătorești pentru constituirea, în 1991, în societate comercială pe acțiuni cu încălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990 respectiv prin cuprinderea în capitalul social nu a aportului propriu al acționarilor (art. 7), ci prin cuprinderea bunurilor C.M.A.P., proprietate cooperatistă. Pe cale judecătorească actele constitutive ale SC A.P. SA au fost declarate nule și societatea și-a pierdut capacitatea de exercițiu și de folosință (sentința Tribunalului București nr. 220 din 30 aprilie 2002, decizia Curții de Apel București nr. 582 din 8 iunie 2004, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 324 din 25 ianuarie 2005). SC A.P. SA s-a constituit din nou în 2003. Deținerea în continuare și folosirea fără drept a imobilului în cauză, pe considerentul că este continuatoarea C.M.A.P., este temeiul pentru care întemeiat instanțele de fond și apel au reținut că pornirea executării silite împotriva SC A.P.

SA București, este legală. Așa fiind, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.P. SA București, împotriva deciziei nr. 208 din 16 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.