ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5077/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București sub nr. 815/1995, reclamanta SC A.P. SA, cu sediul în

București a solicitat obligarea pârâtei S.O. la plata sumelor de 6.396.005 lei

pretenții și 6.396.005 lei penalizări de întârziere.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința nr. 15089 din 26 noiembrie 2003 a admis excepția

lipsei calității capacității de folosință a pârâtei și a respins acțiunea

reclamantei.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2004

a aceleiași instanțe s-a admis cererea formulată de reclamanta SC A.P. SA și

s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta și dispozitivul

sentinței, în sensul că în loc de „Admite excepția lipsei capacității de

folosință a pârâtei și respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără

capacitate de folosință”, va figura atât în minută, cât și în dispozitiv

„Admite excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei și respinge

acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate de folosință”.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că

prin încheierea din 19 noiembrie 2001 judecătorul delegat a constatat

dizolvarea de drept a SC A.P. SA și a dispus radierea acesteia în condițiile art.

5 alin. (2) din Legea nr. 314/2001.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin decizia nr. 380 din 14 septembrie 2004 a admis apelul formulat

de reclamantă, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă

soluționare în fond Judecătoriei sectorului 3 București.

S-a reținut de instanță că prin

decizia nr. 1442 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, s-a admis recursul declarat de SC A.P. SA, împotriva sentinței

civile nr. 4381 din 26 martie 2002 în contradictoriu cu intimații P.M. și C.M.A.P.

București, a fost modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii

acțiunii principale și a cererii de intervenție în interes propriu.

În considerentele acestei hotărâri

s-a reținut că SC A.P SA a luat naștere prin transformarea fostei C.A.P. în

societate comercială în anul 1991, cu acordul tuturor membrilor cooperatori și

în conformitate cu prevederile Legii nr. 26/1990.

Prin decizia civilă nr. 115 din 28

februarie 2002 a Tribunalului București, secția comercială, s-a admis recursul

declarat de SC A.P. SA București împotriva rezoluției directorului O.R.C.M.B.

din 24 ianuarie 2002, prin care acesta a refuzat înregistrarea în R.C. și

publicarea în M. Of. a mențiunilor din cererea de depunere și menționare acte din

4 ianuarie 2002, referitoare la hotărârea A.G.O.A. din 4 octombrie 2001.

Prin această hotărâre s-a aprobat

printre altele și noul contract și statul de societate care să le înlocuiască

pe cele anulate.

În raport de aceste hotărâri, s-a

apreciat că SC A.P. SA are capacitate de folosință și față de obiectul

litigiului, competența soluționării în fond a cauzei aparține Judecătoriei

sectorului 3, căreia i s-a trimis cauza spre soluționare.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.O.

a declarat recurs invocând motive de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 8,

9 și 10 C. proc. civ. și a solicitat modificarea în tot a acesteia și

menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică; pe fondul cauzei

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recurenta a invocat următoarele:

- instanța de apel a reținut că s-au

depus hotărâri judecătorești, dar în motivarea deciziei nu le-a luat în

considerare, deși prin acestea s-a constatat lipsa capacității de folosință a

intimatei SC A.P. SA: sentința penală nr. 659 din 22 mai 2000 a Judecătoriei

sector 3, irevocabilă, decizia civilă nr. 593/2003 a Tribunalului București, secția

a III-a civilă, sentința civilă nr. 220 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului

București, secția comercială și decizia nr. 372 din 18 decembrie 2002 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială;

- prin sentința penală nr. 659/2000

rămasă irevocabilă s-a dispus printre altele anularea înscrisurilor

falsificate, iar instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 22 C.

proc. pen., conform cărora „hotărârea definitivă a instanței penale are

autoritate de lucru judecat în fața instanței civile” și faptul că nulitatea

este absolută și operează retroactiv, adică aceste înscrisuri sunt considerate

că nu au existat niciodată;

- existența „noilor” acte

constitutive ale intimatei aprobate în anul 2001, dar neînregistrate la O.R.C.T.B.

nu conferă capacitate de folosință intimatei, întrucât nu există identitate

între SC A.P. SA înființată în anul 1991 și SC A.P. SA, înființată în anul

2001, deoarece actele constitutive ale acesteia din urmă nu retroactivează;

- deși instanța de apel a reținut în

argumentarea soluției deciziile nr. 1442/2002 și 115/2002, din interpretarea

acestora rezultă lipsa capacității juridice a SC A.P. SA;

- s-a reținut în decizia civilă nr. 1442/2002

că intimata și-ar fi adoptat și autentificat noi acte constitutive, însă nu s-a

dovedit că acestea au fost înregistrate la O.R.C., pentru a putea fi opozabile

terților;

- s-a invocat că A.G.E. a C.A.P. nu

a fost de acord cu transformarea cooperativei în societate pe acțiuni, iar

procesul verbal a fost falsificat;

- instanța a dispus prin decizia

civilă nr. 115/2002, înregistrarea la R.C. numai a hotărârii A.G.A. a intimatei

din 4 octombrie 2001, având ca obiect punctele 1-9 și nu înregistrarea noilor

acte constitutive, așa cum s-a reținut în considerentele deciziei recurate;

- instanța nu face nici o referire

la încheierea judecătorului delegat din 10 iunie 2003, prin care s-a dispus

înregistrarea actului adițional din 19 martie 2003 și nu înregistrarea noilor

acte constitutive ale intimatei, prin care aceasta să dobândească capacitate de

folosință;

- s-a invocat că intimata are două

seturi de acte constitutive, un set de acte constitutive nule, modificate

parțial printr-un act adițional și un alt set de acte constitutive „noi”,

adoptate în anul 2001, care să le înlocuiască pe cele anulate, dar care nu sunt

înregistrate la R.C.

Recursul nu este fondat.

Prin sentința penală nr. 659 din 22

mai 2000 a Judecătoriei sector III București, rămasă definitivă, s-a dispus

anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a extrasului din stenograma adunării

generale din 12 decembrie 199 a C.A.P. și a contractului de societate și

statutului SC A.P. SA și potrivit dispozițiilor art. 346 alin. (4) C. proc.

pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de S.O. București.

Ulterior, prin sentința civilă nr.

4381 din 26 martie 2002 a Tribunalului București, secția comercială, s-a

declarat nulitatea SC A.P. SA București, s-a dispus lichidarea societății și

radierea din registrul societăților comerciale.

Această hotărâre a fost modificată

prin decizia nr. 1442 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin care s-a respins acțiunea reclamantului și s-a reținut

legalitatea adoptării noilor acte constitutive, conform hotărârii A.G.A. din 4

octombrie 2001 și înlocuirea celor declarate nule.

Prin decizia civilă nr. 115 din 28

februarie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a comercială, s-a admis

recursul declarat de SC A.P. SA, împotriva rezoluției directorului O.R.C. din

24 ianuarie 2002, prin care s-a refuzat înregistrarea în R.C. și publicarea în M.

Of. a hotărârii A.G.A. din 4 octombrie 2001 și s-a dispus efectuarea

mențiunilor referitoare la noile acte constitutive ale societății.

La data de 10 iunie 2003, prin

încheierea judecătorului delegat s-a dispus înscrierea mențiunilor,

reținându-se legalitatea adoptării noilor acte constitutive ale SC A.P. SA și

înlocuirea celor declarate nule conform hotărârilor judecătorești menționate.

Față de conținutul acestui act, critica recurentei în sensul că prin aceasta

s-a dispus înregistrarea actului adițional din 19 martie 2002 și nu

înregistrarea noilor acte constitutive, va fi înlăturată întrucât nu are suport

probator.

În raport de aceste probe

administrate în cauză, în mod corect instanța de apel a reținut că intimata are

capacitate de folosință conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ. și a trimis

cauza spre rejudecare tribunalului pentru a se pronunța asupra fondului

litigiului.

Susținerea recurentei în sensul că

nu există identitate între SC A.P. SA, înființată în anul 1991 și SC A.P. SA

înființată în anul 2001, va fi înlăturată întrucât nu are temei legal.

De menționat că, prin hotărârea

penală au fost anulate numai contractul și statutul societății, nu și actul

constitutiv prin care s-a dispus autorizarea constituirii și funcționării

acesteia, respectiv sentința nr. 167/1991 a Judecătoriei sector 3 București.

Pe de altă parte, A.G.O.A. SC A.P.

SA din 4 octombrie 2001 a aprobat în temeiul dispozițiilor legale (Legea nr.

31/1990) înlocuirea actelor anulate prin sentința penală.

Nu este întemeiată nici critica

recurentei în sensul că instanța de apel nu a luat în considerare și nu a

examinat mai multe hotărâri judecătorești menționate, care ar fi dus la

pronunțarea unei alte soluții, respectiv lipsa capacității de folosință a

intimatei.

Referitor la decizia penală nr. 659/2000,

s-a reținut în considerentele menționate că prin această hotărâre s-a dispus

anularea actelor constitutive ale SC A.P. SA (contractul de societate și

statut) și nu a actului de înființare a societății, așa cum recurenta a

susținut pe parcursul soluționării litigiului.

În ceea ce privește decizia nr. 593

din 23 mai 2003 a Tribunalului București, secția a III-a civilă și sentința nr.

220 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția comercială, au fost

pronunțate în litigii care au avut alt obiect și nu constituie autoritate de

lucru judecat în sensul dispozițiilor art. 1201 C. civ.

Decizia nr. 372 din 18 decembrie

2002 a Tribunalului București, secția a V-a comercială, se referă la lipsa

capacității procesuale active a recurentei S.O. și nu a intimatei SC A.P. SA,

așa cum s-a susținut de recurentă.

Față de considerentele reținute, se

constată că decizia atacată este legală și temeinică și potrivit art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.O.

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.O. București, împotriva deciziei nr. 380 din 14 septembrie

2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 octombrie 2005.