ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4620/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 13092 pronunțată la 30 noiembrie 2004 a respins cererea formulată de reclamanta A.F.P. București, împotriva pârâtei SC M.P. SRL București, prin care s-a solicitat să se constate nulitatea de drept a mențiunii radierii din registrul comerțului a societății pârâte conform Legii nr. 428/2002, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada emiterii titlului executoriu și a demarării formelor de executare silită, înscrisul prezentat neconstituind un titlu de creanță în sensul art. 4 din O.G. nr. 11/1996.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 451 din 17 mai 2005, în sensul că admițând excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei și schimbând în tot sentința atacată, a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. În considerentele deciziei s-a reținut că prin încheierea din 8 mai 2002, judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București a constatat dizolvarea societăților cuprinse în anexă și a dispus radierea acestor societăți, printre care figurează și intimata, situație în care intimata nu mai are personalitate juridică, ne mai existând ca entitate juridică și nici capacitate procesuală de a sta în judecată, neputând figura deci ca parte în proces.

În contra deciziei reclamanta A.F.P. București a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând caracterul contradictoriu al dispozitivului care deși admite apelul, acțiunea promovată este respinsă pentru lipsa capacității de folosință a societății pârâte. Recursul este fondat. Legea nr. 314/2001 reglementează situația societăților comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării ei în vigoare nu și-au majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale și care sunt dizolvate de drept intrând în lichidare pe această dată (art. 1). Procedura constatării dizolvării de drept a societății în culpă și a recursului împotriva încheierii judecătorului delegat sunt reglementate de art. 2 și 3 din legea menționată, iar radierea din oficiu, precedată de lichidare, este și ea reglementată în art. 3 alin. (4) și (5) și art. 5 din aceeași lege.

Pe data lichidării, societățile comerciale ce fac obiectul Legii nr. 314/2001 modificată se radiază din oficiu din registrul comerțului dar potrivit art. 5 alin. (4) „Radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflați pe rolul instanțelor judecătorești”. De această dată, Legea nr. 314/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 428/2002 nu reglementează procedura de operare a nulității radierii.

În lipsa unei reglementări speciale, se vor aplica dispozițiile din Legea nr. 26/1990 republicată privind R.C., dreptul comun în materie, referitoare la procedura de soluționare a cererii de radiere a unei înregistrări păgubitoare, conținută de art. 25. Așadar, cererea de constatare a nulității radierii se depune și se menționează în registrul comerțului la care s-a făcut înmatricularea societății care o înaintează tribunalului competent potrivit alin. (2) din art. 25. Tribunalul se va pronunța asupra cererii cu citarea O.R.C. și, în cazul dat, a lichidatorilor societății radiate, iar hotărârea ce o va pronunța va fi supusă recursului în condițiile alin. (4) din art. 25 din lege.

Drept urmare, față de cele ce preced, atât soluția de respingere pe fond a cererii de constatare a nulității radierii cât și soluția de respingere a cererii pentru lipsa capacității de exercițiu sunt nelegale, situație în care recursul se va admite, se vor casa hotărârile pronunțate în cauză și se va trimite cauza la tribunal pentru soluționarea cererii cu respectarea procedurii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 26/1990 republicată, privind registrul comerțului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 451 din 17 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia atacată și sentința nr. 13092 din 30 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială și trimite cauza Tribunalului București, secția a VI-a comercială, spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2005.