ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 709/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 12618 pronunțată

de Tribunalul București, secția comercială la 18 noiembrie 2004, s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta A.F.P. sector 3 București, împotriva pârâtei

SC H.L. SRL, având ca obiect constatarea nulității de drept a mențiunii

radierii din registrul comerțului a societății pârâte, conform Legii nr. 428/2002

motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada emiterii titlului executoriu

și a demarării formelor de executare silită, înscrisul prezentat neconstituind

un titlu de creanță în sensul art. 4 din O.G. nr. 11/1996.

Curtea de Apel București, secția

comercială, prin decizia nr. 446 din 17 mai 2005 a admis apelul declarat de

reclamantă urmare admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință

a intimatei și schimbând în tot sentința, a respins acțiunea ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

În considerentele deciziei s-a

reținut că prin încheierea nr. 5346 din 8 mai 2002, judecătorul delegat la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul București, a constatat dizolvarea societăților cuprinse

în anexă și a dispus radierea acestor societăți, printre care figurează și

intimata, situație în care aceasta nu mai are personalitate juridică și nici

capacitate procesuală de a sta în judecată, neputând figura deci ca parte în

proces.

În contra deciziei reclamanta A.F.P.

sector 3 București a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., invocând caracterul contradictoriu al dispozitivului care deși

admite apelul, acțiunea promovată este respinsă pentru lipsa capacității de

folosință a societății pârâte.

Recursul este fondat.

Legea nr. 314/2001 reglementează

situația societăților comerciale care în termen de 60 de zile de la data

intrării ei în vigoare nu și-a majorat capitalul social la nivelul minim

stabilit de Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale și care sunt

dizolvate de drept intrând în lichidare pe această dată (art. 1).

Procedura constatării dizolvării de

drept a societății în culpă și a recursului împotriva încheierii judecătorului

delegat sunt reglementate de art. 2 și 3 din legea menționată, iar radierea din

oficiu, precedată de lichidare, este și ea reglementată de art. 3 alin. (4) și (5)

și art. 5 din aceeași lege.

Pe data lichidării societățile

comerciale ce fac obiectul legii se radiază din oficiu din registrul comerțului

dar potrivit alin. (4) din art. 5 „radierea este nulă de drept în toate

cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de

stat, bugetul asigurărilor sociale la stat, la datoria publică internă precum

și față de alți creditori cu care au litigii, aflați pe rolul instanțelor

judecătorești”.

De această dată,

l

egea nr. 314/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 428/2002 nu reglementează procedura de operare a

nulității radierii.

Mutatis mutandis, în lipsa unei

reglementări speciale, se vor aplica dispozițiile din Legea nr. 26/1990

republicată privind registrul comerțului, dreptul comun în materie, referitoare

la procedura de soluționare a cererii de radiere a unei înregistrări

păgubitoare, conținută de art. 25.

Așadar, cererea de constatare a

nulității radierii se depune și se menționează în registrul comerțului la care

s-a făcut înmatricularea societății care o înaintează tribunalului competent,

potrivit alin. (2) din art. 25.

Tribunalul se va pronunța asupra

cererii cu citarea O.R.C. și, în cazul dat, a lichidatorilor societății

radiate, iar hotărârea ce se va pronunța va fi supusă recursului în condițiile alin.

(4) al art. 25 din lege.

Drept urmare, față de cele ce

preced, atât soluția de respingere pe fond a cererii de constatare a nulității

radierii cât și soluția de respingere a cererii pentru lipsa capacității de

exercițiu sunt nelegale, situație în care recursul se va admite, se vor casa

hotărârile pronunțate în cauză și se va trimite cauza la tribunal pentru

soluționarea cererii cu respectarea procedurii prevăzută de art. 25 din Legea nr.

26/1990 republicată, privind registrul comerțului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.F.P. sector 3 București, împotriva deciziei nr. 446 din 17 mai

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, casează

decizia recurată și sentința nr. 12618 din 18 noiembrie 2004 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială și trimite cauza Tribunalului București

pentru soluționarea cererii de fond.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 17 februarie 2006.