ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 262/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12575 din 17 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată acțiunea formulată de A.F.P., împotriva pârâtei SC M.I. SRL, având ca obiect constatarea nulității de drept a mențiunii radierii acestei societăți din registrul comerțului. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut proba incidenței Legii nr. 428/2002 și că nu se justifică rațiunea pentru care această lege prevede nulitatea mențiunii radierii, rațiunea fiind aceea de a permite creditorilor să urmărească în continuare creanțele și să poată obține satisfacerea lor.

Prin decizia comercială nr. 447 din 17 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei și, admițând apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că societatea intimată a fost dizolvată și radiată încă din anul 2002, situație în care aceasta nu mai are personalitate juridică, nu mai există ca entitate juridică și deci nu mai are capacitate procesuală de a sta în judecată, neputând figura ca parte în proces.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Legea nr. 314/2001, O.U.G. nr. 181/2001, Legea nr. 428/2002, art. 115 și art. 120 C. proc. fisc. și solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței tribunalului, iar în ce privește fondul cauzei, admiterea acțiunii și, pe cale de consecință, constatarea nulității de drept a mențiunii de radiere privitoare la SC M.I. SRL. Recurenta reclamantă susține astfel că în dispozitivul deciziei atacate există o contradicție în sensul că se admite apelul prin care a solicitat tocmai admiterea acțiunii introductive, dar, în același timp, se respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Totodată, arată că, pe fondul cauzei, s-ar fi impus admiterea apelului său și schimbarea sentinței pronunțate de tribunal în sensul admiterii acțiunii sale, având în vedere că SC M.I. SRL figurează cu debite la bugetul de stat, respectiv cu datorii către societatea sa, care sunt purtătoare de dobânzi și penalități de întârziere, conform art. 115 și 120 C. proc. fisc., actualizarea debitelor urmând a se face la data efectuării plăților. Recursul este fondat potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare. Examinând dispozitivul deciziei curții de apel se constată că urmare invocării din oficiu a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei și admiterii ei, instanța a admis apelul reclamantei și a schimbat în tot sentința tribunalului, în sensul că a respins acțiunea acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, în timp ce prima instanță a respins acțiunea ca fiind nefondată.

Prin urmare, rezultă că nu există o contradicție între dispozițiile conținute în decizia curții de apel și nici între hotărârile pronunțate în cauză, dar hotărârea instanței de apel este greșită în ce privește aprecierea ca fiind întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei, întrucât intimata pârâtă, respectiv SC M.I. SRL, având în vedere obiectul cauzei deduse judecății, reprezentat de constatarea nulității mențiunii radierii, deși radiată își redobândește această calitate în condițiile legii speciale, deoarece constatarea nulității radierii se referă la o situație din trecut și este firesc ca societatea comercială, deși radiată, să-și păstreze calitatea prin prisma textului special, care o pune în această împrejurare.

În același mod, trebuie considerat că și O.R.C. are calitate de a sta în proces, întrucât are un interes legitim în astfel de cauze și se impune a fi citat, pentru că altfel hotărârea pronunțată ar fi lipsită de opozabilitate în ceea ce-l privește. În consecință, reținându-se că în mod greșit apelul a fost soluționat pe cale de excepție, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa decizia curții de apel și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.F.P. București. Casează decizia nr. 447 din 17 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială și trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea în fond. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2006.