ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 262/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 12575

din 17 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins ca nefondată acțiunea formulată de A.F.P., împotriva pârâtei SC M.I.

SRL, având ca obiect constatarea nulității de drept a mențiunii radierii

acestei societăți din registrul comerțului.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut proba incidenței

Legii nr. 428/2002 și că nu se justifică rațiunea pentru care această lege

prevede nulitatea mențiunii radierii, rațiunea fiind aceea de a permite

creditorilor să urmărească în continuare creanțele și să poată obține

satisfacerea lor.

Prin decizia comercială nr. 447 din

17 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei și, admițând

apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, a schimbat în

tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că societatea intimată a fost dizolvată și radiată

încă din anul 2002, situație în care aceasta nu mai are personalitate juridică,

nu mai există ca entitate juridică și deci nu mai are capacitate procesuală de

a sta în judecată, neputând figura ca parte în proces.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Legea nr. 314/2001, O.U.G. nr. 181/2001, Legea nr. 428/2002, art. 115 și art. 120

C. proc. fisc. și solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a

deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței

tribunalului, iar în ce privește fondul cauzei, admiterea acțiunii și, pe cale

de consecință, constatarea nulității de drept a mențiunii de radiere privitoare

la SC M.I. SRL.

Recurenta reclamantă susține astfel

că în dispozitivul deciziei atacate există o contradicție în sensul că se

admite apelul prin care a solicitat tocmai admiterea acțiunii introductive,

dar, în același timp, se respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Totodată, arată că, pe fondul

cauzei, s-ar fi impus admiterea apelului său și schimbarea sentinței pronunțate

de tribunal în sensul admiterii acțiunii sale, având în vedere că SC M.I. SRL

figurează cu debite la bugetul de stat, respectiv cu datorii către societatea

sa, care sunt purtătoare de dobânzi și penalități de întârziere, conform art. 115

și 120 C. proc. fisc., actualizarea debitelor urmând a se face la data

efectuării plăților.

Recursul este fondat potrivit

considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Examinând dispozitivul deciziei

curții de apel se constată că urmare invocării din oficiu a excepției lipsei

capacității procesuale de folosință a intimatei și admiterii ei, instanța a

admis apelul reclamantei și a schimbat în tot sentința tribunalului, în sensul

că a respins acțiunea acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără

capacitate procesuală de folosință, în timp ce prima instanță a respins

acțiunea ca fiind nefondată.

Prin urmare, rezultă că nu există o

contradicție între dispozițiile conținute în decizia curții de apel și nici

între hotărârile pronunțate în cauză, dar hotărârea instanței de apel este

greșită în ce privește aprecierea ca fiind întemeiată excepția lipsei

capacității procesuale de folosință a intimatei, întrucât intimata pârâtă,

respectiv SC M.I. SRL, având în vedere obiectul cauzei deduse judecății,

reprezentat de constatarea nulității mențiunii radierii, deși radiată își

redobândește această calitate în condițiile legii speciale, deoarece

constatarea nulității radierii se referă la o situație din trecut și este

firesc ca societatea comercială, deși radiată, să-și păstreze calitatea prin

prisma textului special, care o pune în această împrejurare.

În același mod, trebuie considerat

că și O.R.C. are calitate de a sta în proces, întrucât are un interes legitim

în astfel de cauze și se impune a fi citat, pentru că altfel hotărârea

pronunțată ar fi lipsită de opozabilitate în ceea ce-l privește.

În consecință, reținându-se că în

mod greșit apelul a fost soluționat pe cale de excepție, se va admite recursul

declarat de reclamantă, se va casa decizia curții de apel și se va trimite

cauza aceleiași instanțe pentru judecarea pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.F.P. București.

Casează decizia nr. 447 din 17 mai

2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru judecarea în fond.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2006.