ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5159/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 ianuarie 2005, reclamanta A.F.P. București a chemat în judecată pe pârâta SC R.G. SRL București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea de drept a mențiunii de radiere a societății pârâte, conform Legii nr. 428/2002, întrucât societatea comercială are datorii față de bugetul de stat și față de alți creditori care au litigii pe rolul instanțelor. Prin sentința civilă nr. 891 din 22 februarie 2005, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 547 din 7 iunie 2005, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință, a admis apelul reclamantei și a schimbat hotărârea instanței de fond în sensul că, a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și deci să se constate nulitatea de drept a mențiunii de radiere a societății pârâte. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că societatea pârâtă a fost radiată din oficiu la data de 29 martie 2002, situație în care personalitatea sa juridică a încetat și în consecință și capacitatea de folosință. În această situație, corect instanța de apel a constatat că pârâta nu mai are capacitate procesuală pentru a sta în procesul de față. Pe de altă parte, este adevărat că potrivit O.U.G.

nr. 181/2001, privind modificarea și completarea Legii nr. 314/2001 prin alin. (3) introdus la art. 5 se prevede că pe data lichidării societății comerciale prevăzute de art. 1 se radiază din oficiu, din R.C. Iar prin completarea acestei ordonanțe Legea nr. 428 din 27 iunie 2002 prevede că radierea este nulă de drept în toate cazurile când societățile comerciale au datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă și față de alți creditori care au litigii pe rolul instanțelor. În speță, însă, radierea societății pârâte a avut loc la data de 29 martie 2002, iar dispoziția legală pe care reclamanta o invocă ca temei a constatării nulității radierii, Legea nr. 428 a apărut ulterior la data de 27 iunie 2002. Cum această lege nu retroactivează, reclamanta nu putea solicita nulitatea radierii dispusă înainte de apariția legii.

Astfel că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 C. proc. civ., recursul reclamantei urmând a fi privit ca nefondat și respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 547 din 7 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2005.