ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5159/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 24 ianuarie 2005,

reclamanta A.F.P. București a chemat în judecată pe pârâta SC R.G. SRL

București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea

de drept a mențiunii de radiere a societății pârâte, conform Legii nr.

428/2002, întrucât societatea comercială are datorii față de bugetul de stat și

față de alți creditori care au litigii pe rolul instanțelor.

Prin sentința civilă nr. 891 din 22

februarie 2005, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei, ca

neîntemeiată.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 547 din 7 iunie 2005, a admis excepția lipsei capacității

procesuale de folosință, a admis apelul reclamantei și a schimbat hotărârea

instanței de fond în sensul că, a respins acțiunea reclamantei ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea

acțiunii sale așa cum a fost formulată și deci să se constate nulitatea de

drept a mențiunii de radiere a societății pârâte.

Recursul este nefondat pentru cele ce

se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului

se constată că societatea pârâtă a fost radiată din oficiu la data de 29 martie

2002, situație în care personalitatea sa juridică a încetat și în consecință și

capacitatea de folosință.

În această situație, corect instanța

de apel a constatat că pârâta nu mai are capacitate procesuală pentru a sta în

procesul de față.

Pe de altă parte, este adevărat că

potrivit O.U.G. nr. 181/2001, privind modificarea și completarea Legii nr. 314/2001

prin alin. (3) introdus la art. 5 se prevede că pe data lichidării societății

comerciale prevăzute de art. 1 se radiază din oficiu, din R.C. Iar prin

completarea acestei ordonanțe Legea nr. 428 din 27 iunie 2002 prevede că

radierea este nulă de drept în toate cazurile când societățile comerciale au

datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la

datoria publică internă și față de alți creditori care au litigii pe rolul instanțelor.

În speță, însă, radierea societății

pârâte a avut loc la data de 29 martie 2002, iar dispoziția legală pe care

reclamanta o invocă ca temei a constatării nulității radierii, Legea nr. 428 a

apărut ulterior la data de 27 iunie 2002.

Cum această lege nu retroactivează,

reclamanta nu putea solicita nulitatea radierii dispusă înainte de apariția

legii.

Astfel că, în cauză, nu sunt

îndeplinite condițiile art. 304 C. proc. civ., recursul reclamantei urmând a fi

privit ca nefondat și respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 547 din 7 iunie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.