ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4617/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 269 pronunțată de

Tribunalul București, secția comercială, la 18 ianuarie 2005 s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta A.F.P. București, împotriva pârâtei SC V. SRL,

având ca obiect constatarea nulității de drept a mențiunii radierii din

registrul comerțului a societății pârâte, conform Legii nr. 428/2002 motivat de

faptul că reclamanta nu a făcut dovada emiterii titlului executoriu și a

demarării formelor de executare silită, înscrisul prezentat neconstituind un

titlu de creanță în sensul art. 4 din O.G. 11/1996.

Curtea de Apel București, secția

comercială, prin decizia nr. 402 din 10 mai 2005 a admis apelul declarat de

reclamantă urmare admiterii excepției lipsei capacității procesuale de

folosință a intimatei și schimbând în tot sentința, a respins acțiunea ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

În considerentele deciziei s-a

reținut că prin încheierea din 8 mai 2002, judecătorul delegat la O.R.C. de pe

lângă Tribunalul București, a constatat dizolvarea societăților cuprinse în

anexă și a dispus radierea acestor societăți, printre care figurează și

intimata, situație în care aceasta nu mai are personalitate juridică și nici

capacitate procesuală de a sta în judecată, neputând figura deci ca parte în proces.

În contra deciziei reclamanta A.F.P.

București a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocând caracterul contradictoriu al dispozitivului care deși admite

apelul, acțiunea promovată este respinsă pentru lipsa capacității de folosință

a societății pârâte.

Recursul este fondat.

Legea nr. 314/2001 reglementează

situația societăților comerciale care în termen de 60 de zile de la data

intrării ei în vigoare nu și-a majorat capitalul social la nivelul minim

stabilit de Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale și care sunt

dizolvate de drept intrând în lichidare pe această dată (art. 1).

Procedura constatării dizolvării de

drept a societății în culpă și a recursului împotriva încheierii judecătorului

delegat sunt reglementate de art. 2 și 3 din legea menționată iar radierea din

oficiu, precedată de lichidare, este și ea reglementată de art. 3 alin. (4) și (5)

și art. 5 din aceeași lege.

Pe data lichidării societățile

comerciale ce fac obiectul legii se radiază din oficiu din registrul comerțului

dar potrivit alin. (4) din art. 5 „radierea este nulă de drept în toate

cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de

stat, bugetul asigurărilor sociale la stat, la datoria publică internă precum

și față de alți creditori cu care au litigii, aflați pe rolul instanțelor

judecătorești”.

De această dată,

l

egea nr. 314/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 428/2002 nu reglementează procedura de operare a

nulității radierii.

În lipsa unei reglementări speciale,

se vor aplica dispozițiile din Legea nr. 26/1990 republicată privind R.C.,

dreptul comun în materie, referitoare la procedura de soluționare a cererii de radiere

a unei înregistrări păgubitoare, conținută de art. 25.

Așadar, cererea de constatare a

nulității radierii se depune și se menționează în registrul comerțului la care

s-a făcut înmatricularea societății care o înaintează tribunalului competent,

potrivit alin. (2) din art. 25.

Tribunalul se va pronunța asupra

cererii cu citarea O.R.C. și, în cazul dat, a lichidatorilor societății

radiate, iar hotărârea ce se va pronunța va fi supusă recursului în condițiile alin.

(4) al art. 25 din lege.

Drept urmare, față de cele ce

preced, atât soluția de respingere pe fond a cererii de constatare a nulității

radierii cât și soluția de respingere a cererii pentru lipsa capacității de

exercițiu sunt nelegale, situație în care recursul se va admite, se vor casa

hotărârile pronunțate în cauză și se va trimite cauza la tribunal pentru

soluționarea cererii cu respectarea procedurii prevăzută de art. 25 din Legea nr.

26/1990 republicată, privind registrul comerțului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 402 din 10 mai 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia atacată și sentința nr.

269 din 18 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială și trimite cauza Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

spre rejudecare.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 11 octombrie 2005.