ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 192/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 mai

2005, reclamanta A.F.P. sector 3 cu sediul în București a solicitat ca în

contradictoriu cu pârâta SC A.S.C. SRL să se constate nulitatea de drept a

mențiunii radierii din registrul comerțului a acestei societăți.

Tribunalul București, secția a V-a

comercială, prin sentința comercială nr. 12527 din 16 noiembrie 2004 a respins

cererea reclamantei cu motivarea că actul depus de reclamantă nu constituie

titlu de creanță în înțelesul art. 4 din O.G. nr. 11/1996.

Prin decizia nr. 260 din 31 martie

2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului ce a fost anulată, s-a

admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei și s-a respins

acțiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală.

S-a reținut de instanță, că în urma

dizolvării de drept a societății și radierii din registrul comerțului,

societatea pârâtă nu mai are capacitate de folosință, absolut necesară pentru a

dobândi calitatea de parte în procesul civil.

Că reclamanta nu a înțeles să

formuleze acțiunea în contradictoriu și cu O.R.C., așa încât aceasta a stat

singură în proces, încălcându-se principiul contradictorialității.

Reclamanta A.F.P. sector 3 a

declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., și a susținut că este nelegală și netemeinică.

A invocat recurenta ca motiv de

nelegalitate încălcarea dispozițiilor Legii nr. 428/2002, privind modificarea

și completarea Legii nr. 314/2001, care instituie o nulitate de drept a

mențiunii radierii societăților comerciale cu datorii față de bugetul de stat.

Recursul reclamantei este fondat în

sensul celor ce urmează:

Prin articolul unic din Legea nr. 428/2002,

pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001, privind modificarea și completarea Legii nr.

314/2001, pentru reglementarea situației unor societăți comerciale, s-a

prevăzut că radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la

societăți comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor

sociale de stat la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu

care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin aceste dispoziții legale, s-a

urmărit o repunere a părților în situația anterioară, societatea debitoare

redobândind cu caracter retroactiv prin efectul nulității radierii calitatea de

subiect de drept în vederea urmăririi ei de către creditori.

Astfel, acțiunea în constatarea

nulității de drept a radierii se soluționează în contradictoriu cu societatea

comercială și cu O.R.C., așa cum prevăd dispozițiile art. 25 alin. (3) din

Legea nr. 26/1990.

Față de considerentele reținute,

Curtea constată că în mod greșit instanța de apel a reținut că recurenta

reclamantă nu are capacitate de folosință.

Având în vedere dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. coroborate cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează a

se admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel

ce se va casa și se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.F.P. sector 3 București, împotriva deciziei nr. 260 din 31 martie

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2006.