ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2022/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Brașov reclamanta SC C. SRL Brașov a chemat în judecată pârâtele B.P.C.C. reprezentată

prin lichidator SC R.R.A.L. SRL și SC C.I.A. SA reprezentată prin lichidator

judiciar SC B.F.J.C. SRL solicitând să se constate nulitatea absolută a

operațiunii financiare realizată între pârâta SC C. SA și reclamanta SC C. SRL

prin intermediul pârâtei B.P.R. C.C. materializată prin ordinul de plată nr. 251

din 12 iulie 2001 privind transferul sumei de 25.000.000.000 lei vechi precum

și a operațiunii financiare realizată prin ordinul de plată din 13 iulie 2001

pentru suma de 24.100.000 lei vechi între reclamantă și pârâtă. S-a solicitat

de asemeni, anularea ordinului nr. 251 din 12 iulie 2001 și a ordinului de

plată nr. 1 din 13 iulie 2001.

Prin sentința civilă nr. 71/C

din 25 ianuarie 2006 Tribunalul Brașov,secția comercială și de contencios administrativ,

a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului

București.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 13394 pronunțată la data de 15

noiembrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL Brașov ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că s-au încheiat două contracte respectiv un antecontract

de vânzare-cumpărare și un contract de cesiune cu obiecte diferite, stabilind

anumite raporturi juridice între părțile contractante. Reclamanta a contestat

operațiunea financiară realizată în baza contractului de cesiune fără a

justifica cererea. Cu privire la antecontract s-a constatat că există o

situație similară în sensul că, în cazul neîndeplinirii obligației

promitentului la termen reclamanta putea pretinde restituirea plății cu

eventuale daune, în condițiile stabilite de părți.

În ceea ce privește ordinele

de plată contestate, s-a reținut că reclamanta nu a dovedit că a solicitat

înscrierea în fals asupra operațiunilor efectuate, nu s-au administrat probe

concludente care să dovedească contrariul, ori nerespectarea condițiilor

prevăzute, de art. 948, art. 966 C. civ. pentru existența valabilă a

convenției.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta SC C. SRL Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială prin Decizia comercială nr. 260 din 4 iunie 2008 a respins ca tardiv formulat apelul reclamantei cu motivarea că sentința atacată a fost

comunicată reclamantei la sediul social al acesteia la data de 21 decembrie

2007 iar apelul s-a formulat la 3 martie 2008, deci cu depășirea termenului de

15 zile prevăzut de art. 284 C. proc. civ.

Cu petiția înregistrată la

data de 19 septembrie 2008, reclamanta SC C. SRL Brașov, în termen legal a

declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată în apel.

Prin recursul său,

reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța greșit

a admis excepția tardivității apelului său, reținând în considerentele

hotărârii că reclamanta nu a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată

în sentința apelată cu privire la sediul social ales și nu a formulat cerere de

repunere în termen, conform art. 103 C. proc. civ., în situația în care la

dosarul de fond se află nota de ședință prin care SC C. SRL a solicitat la 1

noiembrie 2007 (anterior soluționării cauzei în primă instanță) comunicarea

oricărui act de procedură la sediul ales, respectiv Brașov, având în vedere

dispozițiile art. 93 C. proc. civ., care permit un asemenea demers.

Având în vedere aspectul

menționat recurenta arată că la data de 3 martie 2008, când a declarat apel,

sentința apelată nu era comunicată procedural, respectiv la sediul ales, astfel

încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 284 alin. (3) C. proc. civ.,

potrivit cărora „dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii,

aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel”.

Pentru motivele invocate,

reclamanta a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 7 și

9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recursul declarat de

reclamantă este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Din actele și înscrisurile

dosarului rezultă că intr-adevăr prin nota depusă la Dosarul de fond nr. 16760/3/2006

(fila 53), reclamanta SC C. SRL Brașov a solicitat comunicarea tuturor actelor

de procedură la sediul reprezentantului său convențional, în Brașov, și din

fila 61 același dosar, rezultă că sentința nr. 13394 din 15 noiembrie 2007

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost afișată la

sediul din Brașov.

Față de cele reținute

rezultă că în mod greșit instanța a respins ca tardiv declarat apelul

reclamantei, în situația în care sentința apelată nu a fost comunicată la sediul

ales conform dispozițiilor art. 93 C. proc. civ.

În consecință, pentru

considerentele arătate din care rezultă că hotărârea recurată este nelegală, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul

reclamantei, va casa decizia și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru

judecarea apelului reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C. SRL Brașov împotriva Deciziei comerciale nr. 260 din 4 iunie

2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia și trimite

cauza pentru judecarea în fond a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 24 iunie 2009.