ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1198/2024

Ședința publică din data de 24 aprilie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 26.10.2022, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanței (i) pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, apt pentru întabulare, în ceea ce privește apartamentul nr. x din imobilul situat în municipiul Brașov, strada x nr. 7, din cadrul blocului de locuințe nr. C1, ce face parte din complexul rezidențial D. 2, înscris în cartea funciară nr. x, sub același număr cadastral, alcătuit din două camere, dependințe și loc de parcare subteran; (ii) să instituie în sarcina pârâtei obligația de a le plăti suma de 5.000 de Euro, cu titlu de penalități de întârziere rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub numărul x/6.09.2018, de notarul public E.; (iii) să dispună întabularea în cartea funciară a hotărârii pe care o va pronunța; (iv) să instituie în sarcina pârâților obligația de a suporta cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 110/S/11.04.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. și, în consecință: a fost obligată pârâta să achite reclamanților echivalentul în RON la data plății al sumei de 5.000 de Euro, cu titlu de despăgubiri; au fost respinse restul pretențiilor formulate de părțile reclamante; a fost obligată pârâta să achite reclamanților, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, suma de 9.325 de RON.

Prin decizia nr. 1785/Ap din 21 noiembrie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins cererea de apel formulată de apelanții-reclamanți A. și B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 110/S din 11.04.2023 pronunțată de Tribunalul Brașov – secția I civilă, care fost menținută.

Împotriva decizia nr. 1785/Ap din 21 noiembrie 2023 au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanții A. și B..

Susțin recurenții că instanța de fond a respins cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, deși a reținut că intimata a rezoluționat în mod nelegal antecontractul de vânzare-cumpărare, fiind menținute toate obligațiile asumate de către societatea prin antecontract.

Conform Cap. 2 din Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/06.09.2018, recurenții și-au îndeplinit obligația de plată a prețului contractului, întocmai și la termen, transferând în contul intimatei-pârâte suma totală de 57.875 EUR, în baza actului notarial încheiat cu intimata și a facturilor fiscale emise de către aceasta.

Cu toate că recurenții au dat dovadă de bună credință în raportul contractual cu intimata și au achitat integral prețul apartamentului și a anexelor la acesta, conform promisiunii de vânzare- cumpărare, societatea nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract și nu a întabulat în cartea funciară imobilul, în vederea încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare.

Astfel, este evident că recurenții au dreptul de a obține o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare asupra imobilului al cărui preț a fost achitat integral, cu condiția prealabilă a întabulării acestuia în cartea funciară.

Acest drept se manifestă și în raport cu refuzul intimatei de a încheia, de bunăvoie, contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, apt de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel cum este descris în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare.

Susțin recurenții că este întemeiată cererea de chemare în judecată în raport de prevederile art. 1669 alin. (1) C. civ., coroborate cu art. 2517 și art. 2524 C. civ., fiind vorba despre o promisiune bilaterală de a contracta care, în caz de neexecutare culpabilă a obligației asumate, antrenează răspunderea contractuală, iar executarea silită a obligației de a face se asigură prin acțiunea personală, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, supusă termenului general de prescripție, cu deosebirea că, atunci când promitentul - cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui cu acordul promitentului - vânzător echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, în sensul prevederilor art. 2538 alin. (1) și alin. (2) C. civ.

De asemenea, recurenții solicită a se avea în vedere și clauza reglementată la art. 8.5 teza finală din contract prin care se prevede în mod expres dreptul promitentului-cumpărător de a formula acțiune în instanță prin care să se obțină o hotărâre judecătorească aptă de întabulare în cartea funciară și care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

În termen procedural, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esență, intimata susține că instanța de apel a analizat în mod corect dacă în prezentul dosar sunt îndeplinite toate obligațiile pe care părțile contractante din antecontractul de vânzare-cumpărare și le-au asumat, mai puțin aceea de exprimare în formă autentică a acordului de voință, în speță nefiind contestat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a obține avizele și autorizațiile care să ateste legalitatea edificării anasamblului de locuințe din care face parte și apartamentul ce face obiectul litigiului și, evident, nici obligația de a reglementa, în sistemul de publicitate imobiliară, situația juridică a dreptului său de proprietate asupra locuințelor din acest ansamblu.

Pretinde intimata că, în raport de Decizia nr. 23/2017 pronunțată de ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, de probele administrate în cauză și de prevederile legale incidente în cauză, hotărârea instanței de apel este temeinică și legală.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cauza, în raport de excepția netimbrării căii de atac, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Dispozițiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I din același act normativ, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON...".

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că: "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii..." Corelativ alin. (3) al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția de comunicare a motivelor de recurs s-a stabilit că recurenții datorează, în solidiar, pentru soluționarea căii de atac, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.214,44 RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Această obligație procesuală a fost comunicată recurenților la data de 16 februarie 2024 prin adresa depusă la cutia poștală, la domiciliul procesual ales, indicat în memoriul de recurs (din Făgăraș, str. x, jud. Brașov), astfel cum rezultă din procesele-verbale aflate la dosar.

Cu toate acestea, recurenții nu au depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, 24 aprilie 2024, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în baza dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 1785/Ap din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.