ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3843/2008

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 134 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel

Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul

S.G.

împotriva rezoluției nr. 178/P din 29 aprilie 2008 adoptată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținându-se rezoluția atacată.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că prin rezoluția nr. 178/P/2008 din 29 aprilie 2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitoarea I.M., judecător la Judecătoria Pucioasa,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 228 alin.

(4) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Plângerea petiționarului formulată în

temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția nr.

959/II/2/2008 din 2 iunie 2008.

În conformitate cu prevederile art. 278/1 C.

proc. pen. petiționarul S.G. a formulat plângere împotriva soluției de

neurmărire penală, plângere înregistrată la Curtea de Apel Ploiești și

soluționată prin sentința ce face obiectul prezentului recurs.

Deși în dispozitivul sentinței se arată că s-a

respins plângerea petiționarului formulată împotriva rezoluției nr. 178/P din 29

aprilie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în

cuprinsul aceleiași sentințe se analizează plângerea împotriva rezoluției nr.

378/P din 10 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind

pe intimații D.M., C.C. și C.L.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

petiționarul S.G., motivând că instanța nu a analizat plângerea pe care acesta

a formulat-o împotriva făptuitoarei I.M.

Recursul este întemeiat.

Înalta Curte, analizând hotărârea primei

instanțe, atât prin prisma motivelor invocate de recurent, cât și din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc.

pen., constată că aceasta este nelegală întrucât motivarea soluției contrazice

dispozitivul.

Astfel, în vreme ce dispozitivul se referă la

rezoluția nr. 178/P din 29 aprilie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, care a și făcut obiectul plângerii petiționarului, în

motivarea hotărârii se analizează rezoluția nr. 378/P din 10 august 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în

baza art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat, va

casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul

petiționar S.G.

împotriva sentinței penale nr. 134 din 17

septembrie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Casează sentința penală recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel Ploiești.

Cheltuielile judiciare rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2008.