ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 536/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 90 din 26 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr. 488/42/2008 al Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.N., în calitate de persoană vătămată împotriva rezoluției nr. 163/P/2008 din 4 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Nemulțumit de hotărârea instanței de fond, petiționarul a atacat-o cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia penală nr. 3719 din 17 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 488/42/2008, l-a respins, ca nefondat, reținându-se că în cauză nu au fost evidențiate indicii sau împrejurări care să justifice începerea urmăririi penale față de magistratul P.C.S., judecător la Judecătoria Târgoviște, pentru infracțiunile reclamate de petiționar.

Împotriva acestei din urmă decizii, petiționarul a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea plângerii formulate împotriva rezoluției nr. 163/P/2008 din 4 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și începerea urmăririi penale față de făptuitoare. Contestația în anulare formulată de contestatorul I.N. este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., contestația în anulare împotriva hotărârii penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute de aceste dispoziții. În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 391 C. proc.

pen., să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) – c) și e) C. proc. pen., ocazie cu care constată dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar. Ca atare, în acest prim stadiu, instanța se mărginește la verificarea cererii de contestație în anulare sub aspectul regularității sale, respectiv a îndeplinirii condițiilor legale de folosire a acestei căi de atac extraordinare, judecata fiind doar una de admisibilitate în principiu.

Înalta Curte constată că deși contestația în anulare a fost introdusă de contestatorul I.N. în termenul prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., motivul de contestație invocat nu se regăsește printre cele expres și limitativ indicate de art. 386 C. proc. pen. În atare condiții, Înalta Curte, constatând că una din cerințele menționate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., nu este îndeplinită, motivul contestației în anulare formulată de contestatorul I.N. împotriva deciziei penale nr. 3719 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 488/42/2008. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul I.N. împotriva deciziei penale nr. 3719 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 488/42/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2009.