ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 536/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 536/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în
anulare de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 90
din 26 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr. 488/42/2008 al Curții de Apel
Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost
respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.N., în calitate
de persoană vătămată împotriva rezoluției nr. 163/P/2008 din 4 aprilie 2008 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Nemulțumit de hotărârea
instanței de fond, petiționarul a atacat-o cu recurs la Înalta Curte de Casație
și Justiție care, prin decizia penală nr. 3719 din 17 noiembrie 2008,
pronunțată în dosarul nr. 488/42/2008, l-a respins, ca nefondat, reținându-se
că în cauză nu au fost evidențiate indicii sau împrejurări care să justifice
începerea urmăririi penale față de magistratul P.C.S., judecător la Judecătoria
Târgoviște, pentru infracțiunile reclamate de petiționar.
Împotriva acestei din urmă
decizii, petiționarul a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea
plângerii formulate împotriva rezoluției nr. 163/P/2008 din 4 aprilie 2008 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și începerea urmăririi penale
față de făptuitoare.
Contestația în anulare
formulată de contestatorul I.N. este nefondată, pentru considerentele ce vor fi
arătate în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 386
C. proc. pen., contestația în anulare împotriva hotărârii penale definitive
poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute de aceste dispoziții.
În cadrul procedurii de
soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 391
C. proc. pen., să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de
contestație întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) – c)
și e) C. proc. pen., ocazie cu care constată dacă cererea de contestație este
făcută în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se
sprijină contestația este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în
sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la
dosar.
Ca atare, în acest prim stadiu,
instanța se mărginește la verificarea cererii de contestație în anulare sub
aspectul regularității sale, respectiv a îndeplinirii condițiilor legale de
folosire a acestei căi de atac extraordinare, judecata fiind doar una de
admisibilitate în principiu.
Înalta Curte constată că
deși contestația în anulare a fost introdusă de contestatorul I.N. în termenul
prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., motivul de contestație invocat nu
se regăsește printre cele expres și limitativ indicate de art. 386 C. proc.
pen.
În atare condiții, Înalta
Curte, constatând că una din cerințele menționate în art. 391 alin. (2) C.
proc. pen., nu este îndeplinită, motivul contestației în anulare formulată de
contestatorul I.N. împotriva deciziei penale nr. 3719 din 17 noiembrie 2008,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 488/42/2008.
Potrivit art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată,
contestația în anulare formulată de contestatorul I.N. împotriva deciziei
penale nr. 3719 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală, în dosarul nr. 488/42/2008.
Obligă contestatorul la
plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 16 februarie 2009.